2,329 matches
-
Psychologie des foules 6 a trezit, cînd a apărut, la noi, un interes imens. Iar Le Bon, trebuie să precizăm, n-a fost decît un amator erudit, nu avea o formație academică complexă, precum Moscovici. Portretul mulțimilor impulsive și conservatoare, utopice și dogmatice, strategiile propagandei și sugestiei colective, tehnicile de persuasiune sînt înfățișate de Serge Moscovici într-o interpretare nouă, filtrată de noile achiziții din psihologia socială și sociologie. O lectură postmodernă, a unei teme clasice și mereu actuale. Aș vrea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
celor morți 175, putem oricînd preîntîmpina sau încheia o revoluție. Rețeta e simplă, iar psihologia mulțimilor îi dă o explicație la întîmplare. Dar aplicarea ei a produs și continuă să producă efecte îndelung căutate. Capitolul II Forma colectivă: dogmatică și utopică I Credințele joacă rolul formelor. Suprapuse materiei prime care sînt indivizii reuniți în grup ele produc mulțimile organizate, psihologice. Ele sudează laolaltă părțile unei colectivități, așa cum mortarul cimentează cărămizile. Tot ele îi dăltuiesc în vederea unui scop comun. Dacă sînt prost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
realul, de a-l înfrumuseța invocînd fie lumea care a fost, paradisul pierdut ori vîrsta de aur, fie lumea ce va să vină, societatea celor drepți ori judecata de pe urmă. Pe scurt, o atare credință trebuie să fie dogmatică și utopică. Dar din ce motive? Mulțimile au o nevoie constantă de coerență mentală și certitudine afectivă. Aceasta le permite să înțeleagă evenimentele, să descifreze sensul unui univers instabil și complex ale cărui jucării se simt. Aspectul dogmatic al credințelor corespunde nevoii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
împuiere a capului, scrie cu cruzime Proust, ne-o facem noi înșine prin speranță, care este un avatar al instinctului de conservare al unei nații, în cazul în care sîntem într-adevăr un membru viu al acelei națiuni"183. Credința utopică este acel avatar al instinctului de conservare purtat pînă la ultimele sale consecințe. Ea nu este o boală a logicii, ci o logică dusă la extremă, care ne expune în cele mai mici detalii o lume purificată, așa cum ar trebui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fie și într-o singură țară cum este Franța. Ar fi însă o muncă indispensabilă, și putem regreta că nu există o știință a credințelor, globală și comparativă. Dacă ne vom limita la trăsăturile lor esențiale cea dogmatică și cea utopică vom fi uimiți cînd vom constata că ele imită sistemul de credințe care a știut cel mai bine să cimenteze civilizațiile de-a lungul mileniilor și să reziste furtunilor istoriei: religia. Pentru a pătrunde în sufletul mulțimilor, toate credințele trebuie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu este. Hofmannstahl I Să continuăm. Mulțimile au o materie și o formă. Ele sînt alcătuite din indivizi sugestibili și polarizați, maleabili și schimbători, supuși hazardului lumii exterioare. Forma lor e cea a credințelor puternice, similare religiei, dogmatice prin esență, utopice prin necesitate. Așadar, mulțimile pun laolaltă ceea ce există mai primitiv în om și tot ce are societatea mai permanent. Exact în acest punct apare întrebarea: cum izbutește forma să modeleze materia? Cum anume devine matricea ei? Conform schemei lui Aristotel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în numele unui adevăr care nu poate fi decît o iluzie. Și pentru că logica ar fi de acum înainte neputincioasă. Dar logica se pune în slujba a ceva mai puternic decît ea: credința. Ca și cum ciclul care a început printr-un socialism utopic, afectiv și empiric și s-a continuat printr-un socialism științific, intelectual și teretic, se încheia printr-un socialism religios, în întregime politic și cultural. Evoluția are a repeta altele de același gen, iar Freud o descrie astfel: În felul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
73 Capitolul IV: Descoperirea mulțimilor / 77 Capitolul V: Hipnoza în masă / 85 Capitolul VI: Viața mentală a mulțimilor / 94 Partea a treia MULȚIMI, FEMEI ȘI NEBUNIE Capitolul I: Materia colectivă, impulsivă și conservatoare /109 Capitolul II: Forma colectivă: dogmatică și utopică / 116 Capitolul III: Conducătorii mulțimii / 123 Capitolul IV: Despre prestigiu / 129 Capitolul V: Strategii de propagandă și de sugestie colectivă / 137 Capitolul VI: Concluzie / 148 Partea a patra PRINCIPIUL DE CONDUCĂTOR Capitolul I: Paradoxul psihologiei maselor / 155 Capitolul II: Mulțimi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În previziunile lor de acum zece ani. Dezvoltarea explozivă a externalizării (persoana de la McDonald’s care vă preia comanda pe internet se află În Bangalore), cererea pentru o dezvoltare organică, alianțele (pe plan intern și extern), piețele imprevizibile și clienții utopici Ă toate au contribuit, Într-o oarecare măsură, la transformarea lumii afacerilor. În seminarele mele fac referire la această perioadă ca fiind Era Instabilității Inerente. Pe unii i-ar putea demoraliza această sintagmă, Întrucât implică o lume plină de nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit să pună în evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima în termenii obiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de era apostolică, constantiniană sau postbizantină a Bisericii. Poziția asumată de orice teolog consecvent cu Revelația biblică nu poate fi decât principial incomodă și inoportună. Teologia interzice refugiul nostalgic într-o epocă de aur (de altfel, inexistentă) sau în proiecte utopice care vizează un viitor supus entropiei. Teologul adevărat nu privește entuziast nici înainte, nici înapoi; găzduit de Biserică, el depășește lucid orizontala cronologiei empirice, țintuind spre cele de sus. Teologia apare ca un exercițiu profetic, întrucât aduce vestea cea bună
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ONG nu fac decât să decredibilizeze procesele tradiționale de legiferare, încercând scurtcircuitarea politicului prin căpușarea deciziei executivului și contestarea isterică a conservatorismului juridic 1. Organizațiile nonguvernamentale evoluează astfel într-un comportament vindicativ de tip sindical, canalizând energiile protestatare către un utopic salt „înainte”. Acolo, ni se spune, marile nedreptăți care fac ca unii oameni să rămână totdeauna bărbați (iar nu femei), heterosexuali (iar nu homosexuali), monogami (iar nu poligami), se vor încheia cu un protocol ecologic. Natura va deveni ea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Philosophy, Sheed and Ward Publishers, New York, 1960. Antohi, Sorin, „Romania and the Balkans: From Geocultural Bovarism to Ethnic Ontology”, Tr@nsit-Virtuelles Forum (2002), vol. 21. Antohi, Sorin, Civitas imaginalis-Istorie și utopie în cultura română, Editura Polirom, Iași, 19992. Antohi, Sorin, Utopica, Editura Idea Design, Cluj-Napoca, 20052. Aristotel, Etica nicomahică, trad. rom. de S. Petecel, Editura Științifică, București, 1988. Aron, R., Istoria și dialectica violenței, trad. rom. de C. Preda, Editura Babel, București, 1995. Atanasie cel Mare, Scrieri, partea I, Cuvânt împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cel puțin la acele ființe care pot comunica simbolic sau valoric și pot face afirmații, pot invoca principii, pot argumenta ideile pe care le exprimă 12. Societățile fără politică sunt cele din lumea animală (albinele) sau în lumea imaginară (societățile utopice). Pentru limba franceză, termenul general politique (tradus în limba română politica) este o noțiune de origine androgină, putînd fi utilizat atît la masculin cât și la feminin, dominantă fiind cea din urmă formă de folosire. Politica (femininul francez la politique
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
avut un rol limitat, unde S.U.A. au condus operațiuni militare în numele O.N.U. În aceste cazuri, securitatea colectivă apărea mai mult ca o dorință sau o un ideal, decât o realitate a politicii internaționale. Ea era dominată de ideea utopică potrivit căreia există o comunitate internațională fondată pe încredere și având ca scop salvarea păcii. Totodată, securitatea colectivă este fondată pe teoria alianțelor care are ca scop realizarea echilibrului de putere (balance of power) pe scena internațională 48. Din această
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mediul înconjurător, dreptatea socială și chiar stabilitatea piețelor financiare. Suveranitatea este un concept anacronic, moștenit din vremurile în care regii domneau peste supușii lor. în timpul Revoluției franceze, regele a fost decapitat, iar poporul a preluat conducerea statului. Deși ar părea utopic să înlocuim suveranitatea poporului cu altceva, principiul în sine este inadecvat pentru lumea contemporană tot mai independentă. Există numeroase interese care depășesc granițele naționale. De exemplu, ne confruntăm cu o criză globală de energie. De asemenea, în interiorul granițelor naționale, cei
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
găsească o modalitate mai eficientă de a aborda terorismul. Nu propun o ordine mondială complet nouă, ci doar o schimbare de atitudine de la urmărirea unilaterală a propriului interes la preocuparea pentru interesele comune ale umanității. Chiar această idee poate fi utopică. Din nou, doresc să subliniez faptul că o societate hedonistă nu vrea să se confrunte cu adevăruri supărătoare. Politicienii noștri refuză să pună sub semnul întrebării lupta împotriva terorii. Le vor spune ei alegătorilor despre responsibilitatea noastră unică în lume
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
unei strategii unice de gestiune a resurselor naturale devine o provocare considerabilă. Ce ne spune analiza ecosistemică? Este posibil ca, în cazul ideal, cele trei componente om-mediu-economie să ocupe toate locul întâi. Ne situăm, în acest caz, într-o societate utopică sau suntem în plină tranziție către un nou model economic? Indiferent de opinia finală a unui eventual cititor, în urma analizei ecosistemice, sentimentul este că resursele trebuie privite cu mult respect: ele au fost înaintea noastră pe Terra! 1.2. Modele
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
convenție” literar-artistică anume, ci de efortul dramatic de a depăși orice formulă, de a transgresa, ca atare, Însăși ideea de literatură ca expresie inevitabil convențională a „senzației prime”, a „planului primar” (cum Îl va numi Geo Bogza) al trăirii. Idealul, utopic, al avangardei, exprimat În termenii cei mai definitorii de către poetul nostru, este de fapt, cum am subliniat și altădată, realizarea unui soi de perpetuum mobile al spiritului creator, menținerea sa În stare de permanență, absolută disponibilitate, astfel Încît, abia atins
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
perspectiva convenționalizării inevitabile. Căci urmează, imediat după aceste Întrebări, propoziția: „Afirm că mă dezbar de formulă, și această afirmare devine o formulă”... Ambele amenințări vizează deci aceeași neliniște („această zvîrcolire În insomnia din mine Însumi”) a poetului avangardist, care caută, utopic, un teritoriu pur al trăirii, căruia să-i corespundă o expresie salvată de mutilările convenției. Toată drama sa ține de conștiința imposibilității unei atari performanțe: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog. Aici
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apelul la transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii, atît de persistentă În scrisul poetului, ca și modelele structurante ce i se subordonează În coagularea spațiului imaginar, participă la caracterizarea acestei lumi a sărbătorii ca - după formularea lui Bahtin - „Împărăție utopică a comuniunii, libertății, egalității și abundenței”. Iar dacă urmărim „logica” internă a viziunii lui Voronca, remarcăm că, pe de o parte, există la el acea disponibilitate a Întîmpinării exclamative, euforice a lumii, plăcerea de a descoperi și identifica În ceea ce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în fapt, este realitatea percepută cu precizie matematică), o reprezentare de asemenea tip fiind dificil de obținut pe căi naturale; 2. imaginea ideală: este imaginea cu coordonate, cu parametrii proiectați ideal după dorință - o asemenea reprezentare are o accentuată încărcătură utopică; 3. imaginea autoevaluată: este imaginea cu parametrii conturați după o percepție individual-autonomă, independentă de alte influențe, având la bază un sistem axiologic propriu; 4. imaginea comună: este imaginea cu coordonatele trasate după o multitudine de percepții ale unor variați observatori
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
fi cu totul lipsită de interes nici investigarea „ficțiunii teoretice” înțeleasă nu numai în sensul schițat mai sus, de construct represiv și solipsist, ci și ca aspirație a discursului (a oricărui tip de discurs!) de a redobândi calitatea paradisiacă sau utopică a „fabulei”. Metateoria va fi așadar una dintre metodele de care se va servi din plin prezentul demers, iar miza sa majoră va consta, pe de o parte, în evidențierea supremației actuale a narativului și ficționalului asupra celorlalte modalități discursive
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poate fi totalizată. Conceptul de eterogenitate originară, ca și principiul „dispersiei”, trebuie privite în legătură cu inepuizabilul joc de forțe dintre prezență și diferență 3. Cu alte cuvinte, mimesis-ul platonic ni se prezintă - în urma unui lung șir de permutări - ca o tentativă (utopică) de a acoperi intervalul unei ezitări: totalitatea ca aspirație sau totalitatea ca nostalgie. 1.2 Pentru o arheologie a conceptului aristotelic de mimesistc "1.2 Pentru o arheologie a conceptului aristotelic de mimesis" Despre Poetica lui Aristotel s-a spus
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dar nu lipsit de însemnătate - valoarea literaturii pentru existența umană. În Teoria secundarului 79, Virgil Nemoianu remarca, de pildă, că multe texte teoretice sau științifice au tendința de a deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. În același sens, Matei Călinescu nota că, în anumite contexte, „lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]