11,855 matches
-
și se gândi că probabil se produce un cutremur de pământ slab. Numai că trepidația nu mai înceta. Ceva nu era în regulă, seismul era prea lung. Nu, sigur nu era vorba de un cutremur, mai simțise asta într-o uzină unde utilajele grele făceau pardoseala să vibreze. De unde utilaje grele aici, în creierul munților? Și norul acela de ceață adunat în fața găurii din peretele de stâncă. Nu mai văzuse așa ceva până atunci. Ți-ai revenit? îl prinse Calistrat de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
București. În 1916 a fost trimis în misiune la Paris (pentru lobby în favoarea României, cum s-ar spune acum), unde rămâne până în 1921. Averea moștenită o cheltuiește, rămânând cu o vilă în Bacău (strada care pornește de la gară, pe lâng Uzina Metalurgică, drept în colț, când strada o ia la dreapta!), unde a fost Filiala Uniunii Compozitorilor Bacău și Stația de radioficare a municipiului Bacău. Moșia Dobreana a fost ipotecată unui bancher, Zamfir Filoti, din Galați. Jorj Sterian, neavând cu ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la matematică, încât, la sfârșitul liceului, a fost oprit ca suplinitor la catedra de matematică. În paralele cu Academia Comercială a urmat cursurile Facultății de Drept Comercial. A fost bursier în toți anii studenției, beneficiind și de o bursă de la Uzinele Reșița, cu condiția ca la absolvire să se angajeze ca funcționar la Reșița. Dă concursă pe un post la Banca Națională, îl 445 obține, și rămâne până la pensionare în domeniul financiar-bancar. A îndeplinit funcția de inspector și director, în Banca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
noi mijloace de eradicare a cancerului, a obezității sau a maladiei SIDA? Gripa aviară sau vreo altă epizootie va fi, într-o zi, transmisibilă la om? Este posibil să apară o nouă religie sau o nouă ideologie? Muncitorii hiperexploatați din uzinele din China sau din Bangladesh se vor revolta cândva? Cursul monedei chinezești se va înzeci oare în raport cu dolarul? Va exploda bula imobiliară americană? Va fi reluat procesul de integrare în Uniunea Europeană? Organismele modificate genetic sau nanotehnologiile constituie o amenințare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și al Franței, țara devenind astfel a șasea putere economică mondială. Datorită rezervelor de devize acumulate din vânzarea petrolului, ea va avea mijloacele de a cumpăra o industrie din Europa Occidentală, ceea ce ar costa-o mai puțin decât modernizarea propriilor uzine. Petrolul va continua să furnizeze jumătate din veniturile sale fiscale. Ca și Ceilalți 11, ea va trebui să se doteze cu o infrastructură urbană modernă, cu un cadru juridic care să protejeze proprietatea privată și pe cea intelectuală, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
activități economice care vor lua treptat locul serviciilor, gratuite, voluntare sau forțate. Agricultura va deveni din ce în ce mai industrială, trimițând înspre oraș sute de milioane de muncitori. Industria mondială va fi tot mai globalizată, frontierele tot mai deschise pentru capitaluri și mărfuri: uzinele vor migra din ce în ce mai ușor înspre zone în care costul global al muncii va fi cel mai mic, adică înspre Asia de Est, apoi spre India. Serviciile cele mai sofisticate, centrele de cercetări și sediile sociale ale celor mai mari firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
clădiri și baraje vor ajuta la supravegherea în permanență și de la distanță a parametrilor solicitați. Astfel, produsele, mașinile și persoanele vor fi marcate cu o etichetă de identificare prin frecvență radio, care va permite întreprinderilor să amelioreze calitatea produselor, productivitatea uzinelor și a rețelelor de distribuție ale acestora. Consumatorii vor putea afla totul despre originea și parcursul produselor, de la materiile prime până la termenul de expirare; ei vor fi informați de îndată de telefonul mobil al copilului lor că acesta a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
armate, sisteme judiciare private, corpuri de mercenari și arbitri. Orice timp consacrat unei alte activități în afara consumului - sau pentru acumularea de produse destinate unui alt fel de consum- va fi considerat timp pierdut; se va ajunge la desființarea sediilor sociale, uzinelor și atelierelor, pentru ca oamenii să poată consuma la ei acasă lucrând, jucându-se, informându-se, învățând și având grijă de ei; vârsta-limită a pensionării va dispărea; mijloacele de transport vor deveni și ele spații comerciale; spitalele și școlile vor ceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
alcătuiesc, împreună cu acoperișurile de ardezie, o bijuterie a cartierului bogat - da, da, are și orășelul nostru unul, precum și o clinică ce nu se golea în acei ani de măcel mondial, două școli, una pentru fete, cealaltă pentru băieți, și o Uzină, enormă, cu hornuri rotunde care împung cerul și aruncă, iarnă sau vară, zi și noapte, trâmbe de fum și funingine. Ea ține în viață tot ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e prea mare. Nu este V., nici pe departe. Totuși, poți să te pierzi în el. Înțeleg prin asta că are suficient de multe colțuri umbrite și de foișoare pentru ca oricine să găsească aici cu ce să-și flateze melancolia. Uzinei i se datorează clinica, școlile și mica bibliotecă în care nu intră orice carte. Patronul Uzinei nu are nici nume, nici chip, este un grup, cum se spune, iar cei ce vor să fie malițioși adaugă: un consorțiu. Rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Înțeleg prin asta că are suficient de multe colțuri umbrite și de foișoare pentru ca oricine să găsească aici cu ce să-și flateze melancolia. Uzinei i se datorează clinica, școlile și mica bibliotecă în care nu intră orice carte. Patronul Uzinei nu are nici nume, nici chip, este un grup, cum se spune, iar cei ce vor să fie malițioși adaugă: un consorțiu. Rânduri de locuințe au apărut acolo unde altădată era pământ însămânțat. Străzi micuțe și înghesuite, identice una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am vorbit și peste care bătrânul pusese să se construiască un pod japonez văruit grosolan. Oamenii îi spun Caltaboșul, deoarece culoarea lui amintește de cea a sângelui fiert. Pe malul celălalt, se văd ferestrele mari ale unei clădiri înalte, laboratorul Uzinei, unde inginerii se străduiesc să descopere cum să aducă mai mulți bani patronului lor. În dreapta parcului lenevește un râu îngust și sinuos, Guerlante, al cărui nume spune multe despre cursul său încetinit, cu vârtejuri și flori de nufăr. Apa inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oameni versați, unul cunoscând sufletele, celălalt fiind trecut prin cele lumești. Baletul se încheiase. Apoi se întorcea acasă și nimeni nu și-ar fi putut închipui singurătatea lui și nu ar fi criticat-o. Într-o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ezită, de fapt se teme să nu fie inoportun, poate chiar grosolan... Totuși, se aruncă în sfârșit în apă: Castelul e mare, foarte mare, și are dependințe, anume căsuța din parc, nelocuită, dar cochetă și independentă. Problema directorului este că Uzina merge bine, prea bine chiar, și e nevoie de tot mai mult personal, mai cu seamă ingineri, șefi, dar nu mai ai unde să-i cazezi pe acești ingineri pentru că, nu-i așa, n-o să-i ducem în oraș, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
venit o idee, o mică idee... dacă domnul procuror ar accepta, dar nimic nu îl obligă să facă asta, firește, fiecare este stăpân pe ce e al lui, dar cu toate astea, dacă ar accepta să închirieze căsuța din parc, Uzina și directorul i-ar fi foarte recunoscători, ar plăti scump, desigur, și nu ar muta acolo pe oricine, numai fețe subțiri, cineva politicos, discret, tăcut, sub-șefi, dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul directorul și asudă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poate că găsise o anumită plăcere în a i se cere ceva măcar o dată în viața lui, altceva decât a da o sentință la moarte, sau de a o refuza. IV Era cam prin ’97-’98. E mult de atunci. Uzina a plătit lucrările de restaurare ale căsuței din parc. Umiditatea o mâncase ca pe o bucată de lemn vechi. Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și toți semănau între ei. Oamenii le dădeau tuturor același nume. Spuneau: — Ia te uită, trece Locatarul! Erau băieți mari, încă destul de tineri, care nu făceau zgomot, nu ieșeau niciodată, nu aduceau nici o femeie, aveau consemn. În rest, plecarea la Uzină la ora 7, întoarcerea la 8, după ce luau cina într-o clădire mare căreia pe aici i se spune Cazinoul - te întrebi de ce, când nimeni nu a jucat niciodată nimic - și care servea drept cantină acestor domni ingineri. Câteodată, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
agită îmi pare atât de departe de mine. Trăiesc în mijlocul curenților unei Istorii care nu mai este istoria mea. Puțin câte puțin, mă sustrag. V 1914. La noi în oraș, în ajunul marelui masacru, a fost deodată penurie de ingineri. Uzina mergea la fel de bine ca întotdeauna, însă ceva făcea ca belgienii să rămână în micul lor regat, în umbra fragilă a monarhului lor de operetă. Procurorului i se aduse la cunoștință, cu destule plecăciuni și cuvinte alese, că nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceste după-amieze cu răcnete pline de voioșie, cu tunuri și cântece patriotice care răsunau sub frunzișul verde al castanilor, făcându-ți urechile să țiuie. Orășelul nostru auzea războiul dar nu era cu adevărat prins în el. Toți bărbații lucrau la Uzină. Era nevoie de ei. Un ordin veni de sus. Unul bun, de data asta, ceea ce era așa de rar: prin derogarea nu mai știu cărui personaj important, toți muncitorii au fost rechiziționați pentru serviciul civil: opt sute de flăcăi scăpară astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și viguroși. Unii, cu un braț înfășat sau cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau în pământ. Nu puteai să nu-i înțelegi. Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau muncitori la Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Intercalez portrete. Sap fără să-mi murdăresc mâinile. Mergeam pe costișă de câteva ore bune în acea duminică faimoasă. Puțin mai jos, era orășelul, adunat la un loc, casă lângă casă și, ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce păreau că străpung cerul ca pe-un ochi pe care ar fi vrut să-l spargă. Un peisaj al fumului și muncii, un fel de cochilie plină cu melci care nu se sinchiseau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
firma localului o pânză mare de postav pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei: Moș Voret, un bătrânel rumen, pensionat de la Uzină, care-și sărbătoarea de trei ani văduvia; Janesh Hiredek, un emigrant bulgar care vorbea prost franceza când avea limba uscată, dar care cita din Voltaire și Lamartine de îndată ce bea doi litri de vin; LĂon Pantonin, zis Piele-verde, din pricina culorii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ora șapte, am împins poarta. Peisajul parcă ieșise dintr-o patiserie: cremă și nori de zahăr peste tot. Am clipit din ochi de câteva ori ca în fața unui miracol. Cerul apăsător își plimba cocoașele grele peste costișa dealului și pe deasupra Uzinei, care de obicei își scuipa furia ca un monstru chior. O lume nouă. Sau prima dimineață a unei noi lumi. Ca și cum ai fi primul om. Înainte de murdărie, urma pașilor și a faptelor reprobabile. Nu știu să mă exprim prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
picioarele desfăcute, cu portretul soțului defunct îmbrăcat în mire deasupra ei, zâmbind din spatele unei bucăți de pânză neagră, în timp ce, la fiecare zece minute, un tânăr grăbit lua locul pe care mortul îl lăsase în urmă cu trei ani, când la Uzină o tonă de cărbuni se prăbușise pe el când își bea cafeaua. Bătrânele gaițe scuipau în spatele văduvei Blachart când o întâlneau pe stradă. Îi aruncau și tot felul de insulte: „târfă, otreapă, zdreanță, târâtură, ticăloasă, curvă, fleandură“ și încă multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ninsoare, lipiți unul de celălalt: jandarmii găsiseră ierburile culcate la pământ în forma trupurilor lor. Și asta o recunoscuse imediat. Pe malul celălalt al râului, aproape în fața locului unde e poarta micuță care dă în parcul Castelului, se găsește laboratorul Uzinei. Era o clădire nu foarte înaltă, dar lungă, ca o cușcă mare de sticlă luminată ziua și noaptea. Și ziua și noaptea, pentru că Uzina nu se oprește niciodată și fiindcă în laborator sunt în permanență doi ingineri care verifică dozările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]