2,614 matches
-
solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în trecere. Pajiștile ofereau puține ascunzișuri. Daniel o învăță cum să vadă fără să fie văzută. Secretul este să te faci mică. Micșorează-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Extinde periferia; urmărește doar mișcarea. O puse să stea nemișcată cincisprezece minute, apoi patruzeci, apoi o oră, și să pândească doar, până când simți cum șira spinării e pe punctul de a se despica și de a azvârli afară o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zburase Mark. Săptămânile care se scurseseră de-atunci șterseseră majoritatea probelor de care pomenise poliția. Scotociră amândoi prin micul șanț de pe partea sudică a șoselei, părând în ochii tuturor că luaseră urma unui animal. Adu-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Se târâră printre ierburile și rogozul primăvăratic, printre cârmâz, ciulini și măzăriche. Treaba naturii era să acopere, să transforme trecutul în prezent. Daniel găsi o bucată de pământ presărată cu cioburi, vizibilă doar pentru un naturalist. Ochii lui Karin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe toate: Sarah M. era singura din lume care a înțeles un fel de adevăr despre văz, ascuns ochilor obișnuiți. Dacă vederea depinde de pâlpâirile discrete ale neuronilor, atunci nu există mișcare continuă, oricât de rapide ar fi comutatoarele, decât datorită unui truc de netezire mintală. Creierul ei era ca al tuturor, doar că rămăsese fără acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în campus pe cea de-a doua soție și o îmbrățișase. Doar că nu era soția lui. Era o necunoscută. „Ceea ce noi considerăm a fi un proces distinct și simplu“, scria Weber, „este de fapt o lungă linie de asamblare. Văzul necesită o coordonare atentă între treizeci și două sau chiar mai multe formațiuni cerebrale separate. Recunoașterea unei fețe necesită cel puțin o duzină de astfel de formațiuni... Avem niște conexiuni cu ajutorul cărora găsim fețele. Doi biscuiți și un morcov pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrei să zici că sunt... la fel ca ei înșiși? Ei, nu-i așa mare inginerie; nici măcar operație pe creier. Un concept destul de simplu, de fapt: cineva îi urmărește. N-ar fi trebuit să se învârtă pe străzi așa, în văzul lumii. Ar fi trebuit să amestece lucrurile, s-o ia la întâmplare. Au fost niște fraieri, previzibili. S-au băgat direct în chestia asta. Ascultă. Știu că o să ți se pară un pic cam pe-arătură. Dar e... un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ori de câte ori râvnea la o femeie. Sunt bărbat, Iepuraș. Noi suntem programați să fim cu ochii-n patru. După tot ce merită. Sinceritatea brutală era motivul pentru care stătea acum cu el, în centrul orașului, în fața monumentului eroilor de război, în văzul tuturor. Vocea lui o îngheța - vocea timpului care o lua de la capăt. Părul lui se acoperise acum de o pojghiță foarte subțire de chiciură, deasupra urechilor. Cămașa îi stătea întinsă, în loc să-i atârne peste curea. Altfel, era neschimbat: un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împotriva cuvintelor roșu, galben, albastru. Trăiau pentru lumea nocturnă, în care le erau superiori celor care vedeau colorat, banal. Weber bâjbâi în beznă pe o distanță de câteva cvartale, în timp ce simțul direcției îi slăbea. Când luminile se reaprinseră, resimți banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe și niște somni pitici mortali. Dar azi se lucrează cu momeală comercială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se ca un animal în cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea se prefăcu că doarme. El rămase nemișcat, o ureche care auzea tot, afară, pe câmp, pândind ceva important. Mută-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Nemișcare totală, chiar și plămânii. La cinci și jumătate, deja nici unul din ei nu se mai putu preface. —Ești bine? întrebă ea. — Meditez, șopti el. M-am prins. Ar fi trebuit să se scoale și să ia micul dejun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceste semnale. Spulberate la fiecare articulație - spațiu fără dimensiune, efect înainte de cauză, cuvinte desprinse de cadrul lor de referință. Să le arate cum era posibil să dispară cineva în neglijență spațială, să încurce susul cu josul și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești studenți străluciți și sceptici. Un ultim caz, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
comunitatea sinelui se restrângea la o unitate. Pasărea își continua imitațiile de pe o creangă de lângă fereastra dormitorului lor, fragmente de fraze muzicale furate de la alte specii și înghesuite în cântecul tot mai amplu. Folosindu-și aceleași regiuni cerebrale ca pentru văzul real, Weber privea, în spatele pleoapelor, un băiețel pe care nu-l recunoștea - putea fi Mark sau cineva care-i semăna mult - pe un câmp înghețat, privind niște păsări mai mari decât el. Și, văzându-le pe ele cum se arcuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și deschid aparatele de radio pînă ce totul vuiește de mii de sunete distonante, care vin acasă sîmbătă ca să se Îmbete și să-și bată nevestele - a căror existență, cu viața ei intimă și cu etapele ei, se desfășoară În văzul tuturor, În fața a sute de ferestre deschise, cu rîsete, strigăte, țipete și Înjurături. I-aș putea spune cum se bat, se Îmbată și se omoară; cum jefuiesc, atacă și lovesc, cum se prostituează și fură și ucid - toate acestea făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singure blana zilnic, fără duș, fără cadă și alte forme de risipă, oamenii ar fi, oricum, mai curați. Dar ce tot spun eu?! Cu toată mintea lor, de care fac atâta caz, oamenii n-au reușit nici măcar să-și ascută văzul, să nu mai umble bezmetici noaptea și să nu mai ardă atâtea becuri pe străzi ca să vadă pe unde calcă. Păcat că nu sunt în stare să preia ce e bun de la noi! Ei se laudă că fac „inginerie genetică
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de câte ori puteți, fiecare floare, fiecare culoare. Exact așa cum fac eu acum. Dacă vă plac nu numai florile ci și miresmele, mirosiți și iarba de acasă și ciorba de pe masă și pâinea caldă. Aveți nevoie de miros, cum aveți nevoie de văz și de auz. Cu văzul și auzul știu că faceți exerciții cât e ziua de mare, vreți să vedeți tot, să auziți tot, de ce nu ați face exerciții și cu mirosul?! Dar fiți atenți, am descoperit că am o problemă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
culoare. Exact așa cum fac eu acum. Dacă vă plac nu numai florile ci și miresmele, mirosiți și iarba de acasă și ciorba de pe masă și pâinea caldă. Aveți nevoie de miros, cum aveți nevoie de văz și de auz. Cu văzul și auzul știu că faceți exerciții cât e ziua de mare, vreți să vedeți tot, să auziți tot, de ce nu ați face exerciții și cu mirosul?! Dar fiți atenți, am descoperit că am o problemă. Stau și eu acum cam
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și să slujească vorbele astea mari, Binele, Frumosul și Adevărul, care nu sunt simple vorbe. ...Dar și ca să nu fie simple vorbe, tot de reporteri depinde. Dacă doar te lauzi cu însușirile tale, fără să le dovedești prin fapte, în văzul lumii, înseamnă că nu ești reporter ci fanfaron. Că numai gura e de tine. Nu mă pot abține să nu vă aduc aminte încă ceva: Tot ce v-am povestit eu acum, copii, nu sunt basme. Sunt povești da, dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
informații. Dar și aceste informații se bazau tot pe informații, și pe memoria din creierul său. El știa anumite lucruri datorită îndoctrinării anterioare. În esență, eul interior se află mereu în întuneric; și mesajele, pătrund la el mai întâi prin văz, auz și pipăit, care, ca și antenele de televiziune sau radio, sunt programate să înregistreze anumite benzi de unde. Acesta era un concept din vechea Semantică Generală. Dar era de-a dreptul paralel cu situația lui prezentă. Ce-l nelămurea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
trecuse de nouă decenii de viețuire permanentă în lumea noastră, cea valahă, dar nu întrutotul; despre el aș fi putut spune ceea ce i-a spus vodă Brâncoveanu lui Staico paharnicul: "Începu Costandin-vodă să zică: "N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-aș fi gândit în vieața mea. Cela ce într-atâta vreme, printr-atâtea locuri și cu atâtea feluri de umblete, astăzi să te văz așa dinaintea mea într-acestași chip, zău, n-aș fi gândit."" 3
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
paharnicul: "Începu Costandin-vodă să zică: "N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-aș fi gândit în vieața mea. Cela ce într-atâta vreme, printr-atâtea locuri și cu atâtea feluri de umblete, astăzi să te văz așa dinaintea mea într-acestași chip, zău, n-aș fi gândit."" 3. Ceea ce a mărturisit vodă cum că n-ar fi putut gândi despre Staico paharnicul (care a uneltit să fie domn) aș fi putut și eu spune despre cele ce-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mititel puținea răchie și eu mult mă uit la el pe când îmi spune cum a călătorit printre valurile cele lungi, o săptămână, sau poate mai mult, și mie îmi trece prin cap mirarea brâncovenească: "N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-aș fi gândit în vieața mea". La Chicago a trăit, la abatoarele cele mari a trebăluit unchiul Tonăs, mulți ardeleni și bănățeni apucaseră în timpurile de atunci calea împărătească în vremea pe când, în Lumea Nouă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu gust de amiciție ratată care nu prea au ce căuta în politică. Astea par a fi perspectivele imediate în preziua unor decizii importante ale integrării subminate de o politică internă îmbibată de un subiectivism caraghios cu poale scoase-n văzul public. Să le luăm pe rând. Mai întâi apariția lui Stolojan pe scena politică și perspectivele pe care aceasta le poate aduce cu ea. Mai nimic, în afara unei agitații fără speranțe. Șansele ca liberalii să fie de acord cu ideea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu roți, fie el cât de rudimentar. O clipă, avusese impresia că ființele acestea folosesc un fel de camere de televiziune, dar acum era sigur că văzuse orașul prin ochii locuitorilor săi. Aceștia aveau simțul telepatiei la fel de dezvoltat ca însuși văzul. Energia mintală a milioane de ființe putea străbate o distanță de ani-lumină. Nici nu aveau nevoie de mașini. Grosvenor nu putea spera să prevadă rezultatul încercării sale de a se integra în inteligența lor colectivă. Ascultând mereu înregistrarea, el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
același timp, chiar dacă numai prin intermediul unui singur simț, auzul. Însă cât de curând, îi spunea mintea lui scormonitoare, partea de inginer din el care poseda și facultatea imaginației, cât de curând o să putem fi în două locuri deodată și prin intermediul văzului, apoi și cu celelalte simțuri ale trupului nostru și, de ce nu, peste vreo sută de ani, cu totul, cu întreaga noastră ființă. Aici, în asemenea știri, cei doi se întâlneau, unul venind cu știința și speranța, celălalt cu fantezia și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la loc. Era una care avea idei socialiste, până acu’ doi ani se ocupa de ea vecinul Constantin Mille, iar acum îl tot atacau urât pe Nicu Filipescu, spunând că e mai rău decât criminalii de rând, fiindcă ucide în văzul lumii și cu martori! Portarul îl respecta pe fostul primar și-i plăcea că-i tânăr și activ. N-avea chef nici de Românul, nici de Drapelul, iar de Adevĕrul nici pe-atât, îl enerva cel mai tare. Timpul era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu era ușor, ba uneori, ca azi, era foarte greu. Agatei i se înroșiră pleoapele a plâns și, curios, asta doctorul și soțul ei „a auzit“ imediat și s-a neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a feței, a culorii tenului, orice cearcăn, orice semn dat de trup era perceput cu ochi de uliu, de la mare distanță și, chiar dacă voiai să-l maschezi în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-a stârnit interesul ambițioasei Innelda. Chiar dacă nimic altceva nu ar acționa în favoarea lui, oricum va apărea ca un tânăr menit să promoveze în Serviciul imperial. Hedrock zâmbi: - De fapt, Cayle Clark, care trebuie supravegheat, nu este cel aflat în văzul tuturora, ci cel care a rămas ascuns în oraș. Acest Clark a stârnit o mare senzație de la 7 august încoace. În acest interval, el a realizat multe succese și, domnilor, vă avertizez, în viața dumneavoastră n-ați auzit așa ceva. Descrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]