3,613 matches
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA LA SAT Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iarna la sat Din văzduh se cern ușor Fulgi pufoși într-un covor, Iarna iar s-a instalat, Totu-i alb pe câmp și-n sat. Mi-amintesc, eram micuță Când ne jucam pe uliță, Chiuind ne dam pe gheață, Iarna astfel prindea viață. Dar
IARNA LA SAT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356378_a_357707]
-
și pal scoborându-se în spatele zidurile scorojite, Djemaa el-Fna începea să se umple de lume. Îmblânzitorii de șerpi și negustorii de apă plecară, iar în locul lor sosiră zeci de tarabagii ce vindeau cușcuș, harira și tajine, mâncăruri al căror miros inunda văzduhul. Ceva mai departe copiii acrobați, îmbrăcați în sirwal roșu cu verde și cu pieile goale, făceau tumbe, iar cântăreții bantu se apucară să bată frenetic în tobe. Belay însă nu se grăbea. Așteptă să audă din minaretul Kautoubiei vocea muezinului
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
trudiți cosașii, Temuții, bravii tăi fe ciori, Înspre Ză rand te mână pașii, Acolo iar ai vrea să mori? La Baia cea de Criș, eternă, Pe prispa unui Dor bolând, Iancule bun, în loc de pernă, Î ți pun Poemul meu flămând... Văzduhul tău să își aline Ultimul Dor întru cuvânt Din dorul sfânt ce-l port cu mine, Părinte-al meu în care sunt! Tot mai Septembrie se face, Tot mai departe de Gorun, Sub umbra lui cât Iancu zace Din cel
TOT MAI SEPTEMBRIE SE FACE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356000_a_357329]
-
Numai eu și guguștiucul cântăm de dimineață, Eu pe pagina albă de vibrează până-n rimă El pe o creangă a bobotezei de îngheață Notele muzicale, țurțuroi, pe-o știmă. Numai eu vers de cântec și descântec El pasăre vorbitoare de văzduh, Rege nenăscut din pântec Eu ce-l așez în sunet duh. Întoarcerea ACASĂ Era o vreme-a inimilor aprinse Un timp al cuvântului scris, Era clipa tăcerilor încinse Și-a încrederii urcând în vis. Vesteam minunea prieteniei noastre Sub raza
ZIUA A ŞAPTEA DUPĂ ARTUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355998_a_357327]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MARȚEA NEAGRĂ Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului O pasăre de foc, oarbă, spintecă văzduhul și Turnul cu o sută etaje. Este ora opt și patruzeci și cinci de minute. Flacăra roșie devine cianotică, ciuperca neagră se umflă; unii văd chipul Satanei, imaginea se repetă... Mii de hârtii ca niște păsări mici, albe, nevinovate, cu
MARŢEA NEAGRĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356040_a_357369]
-
nu mai avem simțuri, idei, imaginație. Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieții depline. Nu mai avem puterea de a admira și de a lăuda cu o genuină evlavie splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii. Suntem turmentați și sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta". Există, totuși, soluții să ieșim din acest cerc vicios? „Da, cu condiția să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre zilnice
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
mădularelor lui/ se visează gheară de vultur/ sfâșiindu-mă pe dinlăutru.// Muntele mi s-ar smulge din brațe,/ dar gheara cu sălbăticie/ îl strânge, îl trage în mine;/ ni se amestecă sângele și/ amândoi zvâcnind într-o aripă/ scuturăm veșnicia văzduhului/ pe întunericul lumii.” Înspăimântat de o civilizație care-și află în desăvârșire propria ei negație, poezia evoluează spre o dominantă plină de virtuozitatea imaginației ce o creează: ,, Mă uit în sus și nu-l zăresc decât/ Pe Dumnezeu cu lacrimile
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
se-așează în odihna lor, Cum vara ploaia caldă peste grâne, Precum sămânța pusă în ogor De azi mereu să încolțească mâine. Atunci când scriu mă simt pătruns de duh, Mâna mea și gândul se înfioară, De undeva, de-acolo din văzduh Simt pacea Învierii cum coboară... Referință Bibliografică: Când scriu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354836_a_356165]
-
arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogora din cer, si întîi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinam pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe alții cu aceste cuvinte. A citit și recitit acest pasaj biblic, si a rămas tăcut contemplativ ceva timp. Parcă absorbit în această invitație la un nou început. Apoi
GREUTATEA NOPTII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354830_a_356159]
-
sub falduri de cenușă. Rămâi în turnul nostru, ai grijă să nu-l afle Și să-l prefacă hoții în sunete de harfe. Mă răsucesc pe-o clipă, mă pierd în noapte-adâncă Iar universul nostru e îngropat în stâncă. Peste văzduhul firii, toți norii se adună Să-mi fure infinitul. Și cât sunt de străină! Referință Bibliografică: Cât de străină / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 857, Anul III, 06 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia
CÂT DE STRĂINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354847_a_356176]
-
meu despre aer și despre lumină. De unde începe nu vei ști vreodată, Ea, Poezia, nu are hotar... Cuvintele, la fel. Ele vindecă rănile, deschid ochii orbilor, cuvintele adevărate mântuie durerea și întunericul din noi. Vânt și cu-vânt, duh și văzduh! încât uneori surd și mut de ne-nțelegere, te întreb nedumerit: omule, de unde vine cuvântul?! Pâinea e cuvânt, lumina, la fel, ura și întunericul cuvinte sunt... Cuvinte care vindecă și cuvinte care ucid, cuvinte care luminează și cuvinte care întunecă
NEVOIA DE A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355010_a_356339]
-
lor într-o parte respir trup ca o vremelnică uitare de sine în cealaltă culeg stropi din mirarea crescută liniște uneori strâng în brațe glasul tău îl învelesc în așteptarea peretului unde îți tac cuvintele și aștept să se rostogolească văzduhul de ruginiul frunților căzute la pământ întâlnindu-te am aflat surprinsă că mi-a lipsit piciorul drept cum am reușit să mă târăsc o viață mințindu-mă că pășesc neobișnuit de drept? Referință Bibliografică: În palmele tale este timpul / Oana
ÎN PALMELE TALE ESTE TIMPUL de OANA RADU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355344_a_356673]
-
Bunget Publicat în: Ediția nr. 302 din 29 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne cerne alb, pe amintiri uitate... Miros de iarnă curge spre pământ. Din apa zbor petalele crestate, Doar ele știu, de-i joc sau legământ. Coboară lin, văzduhul tremurandu-l În nemișcarea lui de-odinioară. Doar plânsul lui se-aude, ascultându-l; Vedem culori de mantie polara. Ne cerne alb, pe amintiri uitate, Acoperind din râul ce ne doare. E cerul trist... câmpiile-s curate... Și-n suflete
NE CERNE ALB, PE AMINTIRI UITATE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357005_a_358334]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > URĂRI ANTICIPATE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului URĂRI ANTICIPATE Când ceasul va bate aspru-n noapte Trezind spirite, prelungind clipe, Ascultă văzduhul, ale lui șoapte Încunună-te toată-n tulipe, Vei fi frumoasă cu roșu carmin, Înfășurată în astfel de culoare, Chipul îți va fi și mai senin, Luând valențe mult superioare. Când în mari saloane de baluri Se va așterne supremă
URĂRI ANTICIPATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356646_a_357975]
-
-se în iarbă, cântecul ciocârliei răsunând în zbor înalt, nicăieri nu-ți pătrund mai adânc în suflet ca aici. Cuculețul, pitpalacul, mierlița și alte păsări dragi, dezmierdate și cântate în creațiile oamenilor acestui loc, prind glas parcă mai altfel în văzduhul câmpiei. Comuna Țigănești, având o astfel de așezare, ne-a oferit multe trăiri ale frumuseților câmpenești. De câte ori străbat acest drum mi se umple și inima și gândul de aleasă simțire.”. Întoarcerea către obârșii are meritul - ce nu poate fi contestat
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
mi înfig dinții în ea - e pură, gustoasă, Un pic amară, uneori, Ca soarele strivit de nori... Ș i, apoi, fericirea mai este... REALITATEA De cîteva ori mi-am imaginat C ă sînt fata unui împărat Care stăpînea pămîntul și văzduhul, De i s-a dus duhul! Dar, dincolo de aparențe, Este realitatea îmbrăcată în zdrențe! LUPUL PEDEPSIT DE CAPRĂ Este palpitant să visezi, Ca în povestea „Capra cu trei iezi”, C ă lupul va fi, într-un sfîrșit, At ît de
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
Cine-i iubește însă pe semenii lui, nu mai mult decât pe sine însuși, nu mai pretinde nimic pentru sine și aleargă permanent în ajutorul și pentru salvarea lor. Cine-L iubește însă pe Dumnezeu, din inimă și nu umplând văzduhul de vorbe, acela nici nu se mai gândește la sine, nu va mai cere nimic pentru el, poate doar privilegiul de a-și dovedi această iubire pe care nu o clamează la răspântii, ci o trăiește cu adevărat. Cortul acesta
ŞI TOTUŞI IUBIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356752_a_358081]
-
infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră , scos din fire , crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța mortului e trasă și tremură în iarnă murgul, o, câine al pământului, vezi bine că eu sunt în război cu timpul, străbunii mei purtară flinte, eu retopesc plumbii-n cuvinte. Eroare mare, cred, se face, când râde-un om
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
infimele sume lunare primite de acasă. Speram că într-un viitor foarte apropiat se va ivi alt amic cu disponibilități financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod ... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit, de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
în zări. Merg și-n poartă de zenit Iancu mă așteaptă, O dorință de libertate supremă mă cuprinde Când ajuns la casa lui urcând încă o treaptă Simt cum timpul veșniciei mă surprinde. Cerul e mai înalt și calc pe văzduh, Se v-a vărsa-ntr-un mare somn de lume Dacă Iancu acum n-ar fi spirit și duh Și la Casa lui n-ar venii românii să se-adune. Aici pe unde a călcat până și pietrele-s sfinte
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Curând va ninge peste lume real sfârșit ce va veni și-L vom vedea pe cel cu nume izbăvitor când va sosi... Și s-o crăpa văzduhul să treacă oști de heruvimi să treacă și arhangheli și îngeri serafimi... Va ninge peste lume peste păduri și munți și mări, va ninge cu dreptate și peste vii și morți din nevăzute zări... Referință Bibliografică: Vine vremea / Marian Malciu
VINE VREMEA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355623_a_356952]
-
e un imens tablou în mișcare. Toți sunt preocupați să se întreacă, să ajungă, e o adevărată competiție dominată de sloganul: qui pro quo. Câtă zarvă! Stai o clipă și pironește-ți privirea spre cer. Acordă-ți răgazul acesta. Din văzduh picură liniștea în steluțe mici de zăpadă. Și totuși, o dată ajunse pe inima ta, aceste steluțe de liniște pot să-ți aducă o mare împăcare cutine. Și de aici până la împăcare cu ceilalți nu mai e decât un mic pas
AFORISME DESPRE SENECTUTE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355622_a_356951]
-
cerul unei nopți de vară, dintr-un număr, fără număr, de stele, una se desprinde din țintă și cade prin spatele Păpușii, sclipind o clipă și un pic ... - Văz-t-ai steaua aia care s-a prăvălit peste depărtări, în văzduhul cu neterminare ? - Văzut ! - Da' unde-o hi căz-t și ce stricăciuni o hi nălucit ? - E-așa departe, că se face pulbere pe drum. - Da' cătea alea o hi fost pă ea și ce s-o hi ales de ele ?!... - Praful
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
mână m-ai ținut poate prea mult Când am căzut erai deja departe Acum ecoul șoaptei în mine îl ascult Și nu mai am nimic decât o carte. Noi am zburat legați mereu de unul Când mâna îmi țineai știam văzduhul Azi tristă am ramas și nu știu drumul În zborul nostru frânt mi-a murit duhul. Noi aripi am avut intru iubire Când ea ni s-a sfârșit am ramas ciunti Azi m-am pierdut, te caut în neștire Și
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
nebună, romantică, visătoare, curată, sinceră și nemaipomenit de frumoasă! O altă formă luată de iubire este iubirea și dorul față de țara natală; față de meleagurile copilăriei, adolescenței ( în cazul meu...) ”Dor de Casă Cînd soarele apare și cerul strălucește Cînd păsărele-albastre văzduhul îl străbat, Simt al meu suflet, cum plânge și dorește Pe natale plaiuri să fie-acum purtat. Cu inima rănită, ce strigă de durere Cu gând ce zboară acasă, ne-ncetat Alin acum durerea dându-i mângâiere Cu versul de tristețe în
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]