3,233 matches
-
Să-mi spui cum a fost! Apropo, el e Zane. — Bună! Îi fac cu mîna lui Zane, care e Îmbrăcat din cap pînă-n picioare În piele și ridică o mînă a salut. — Mersi mult! Motocicleta demarează În trombă. Apuc mînerul valizei, plină cu haine de schimb și accesorii și-mi iau brațul de flori pe care le-am cumpărat azi-dimineață ca să le Împrăștii prin casă. Pornesc spre numărul treizeci și trei, reușesc să urc valiza pe scări și sun la ușă. Nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mersi mult! Motocicleta demarează În trombă. Apuc mînerul valizei, plină cu haine de schimb și accesorii și-mi iau brațul de flori pe care le-am cumpărat azi-dimineață ca să le Împrăștii prin casă. Pornesc spre numărul treizeci și trei, reușesc să urc valiza pe scări și sun la ușă. Nici un răspuns. După o pauză, sun din nou și strig „Fabia!“. Însă nici acum nu primesc nici un răspuns. Nu se poate să fi uitat că e În dimineața asta. — Fabia! Mă auzi? Bat În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
prins la faza asta. — Păi și eu unde să mă duc? zice bosumflată, luîndu-și mîna de pe tocul ușii. Nu știu! Du-te și fă-ți un masaj hot stone sau ce vrei tu! Da’ du-te de-aici! Îmi trîntesc valiza În hol și trec pe lîngă ea. Așa. Trebuie să mă mișc repede. Îmi deschid iute valiza, scot o fotografie Înrămată cu mine și cu Luke, de la nunta noastră și o pun la vedere, pe masa din hol. Așa. Deja
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ușii. Nu știu! Du-te și fă-ți un masaj hot stone sau ce vrei tu! Da’ du-te de-aici! Îmi trîntesc valiza În hol și trec pe lîngă ea. Așa. Trebuie să mă mișc repede. Îmi deschid iute valiza, scot o fotografie Înrămată cu mine și cu Luke, de la nunta noastră și o pun la vedere, pe masa din hol. Așa. Deja arată ca locuința mea! Da’ bărbată-tu unde e? zice Fabia, care mă privește cu brațele Încrucișate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o experiență uluitoare. Mă simt ca și cum Întregul meu corp conlucrează În armonie, ca și cum asta a fost destinat să facă tot acest timp. — Ți-ai pregătit bagajul? spune Martha, privindu-mă alarmată. Nu trebuia să ai o geantă pregătită? Am o valiză, spun cu respirația Întretăiată. — Bine, spune Luke, băgîndu-și telefonul În buzunar. Hai s-o luăm. Repede. Unde e? Și foile tale de observație. — SÎnt... nu mai pot continua. SÎnt toate acasă. La noi acasă. — Îhm... sînt În dormitor. LÎngă masa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
publică în revista „Funigei” a Liceului „I. L. Caragiale”, însă adevăratul debut se produce cu proză, la „Luceafărul”, în 1970, fiind prezentată de Fănuș Neagu. Va mai colabora la „Amfiteatru”, „România literară”, „Ramuri”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Primele volume de povestiri, Valiza cu zăpezi (1977) și Jurnal de una singură (1980), anunță o prozatoare înzestrată cu toate particularitățile literaturii feminine: lirism, subiectivitate, atenție la detaliu și la semnificațiile faptului aparent banal. Textele configurează o biografie în căutarea unui timp pierdut. Se remarcă
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
statui, din volumul Magazinul de clepsidre, 1987). Alternarea continuă a planurilor, a perspectivei temporale, aglomerarea halucinantă a detaliilor și caracterul fantomatic al unor personaje dau senzația instabilă, plutitoare, a visului. Ș. a lăsat în manuscris un volum de poezie. SCRIERI: Valiza cu zăpezi, Iași, 1977; Jurnal de una singură, București, 1980; Jur că voi spune adevărul, București, 1983; Glonțul de porțelan, București, 1984; Magazinul de clepsidre, București, 1987; Podul de vise, București, 1989. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Vocații epice, LCF, 1977
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
22 noiembrie 1963: un dosar deschis, îngr. și introd. trad., București, 1986; SOS ! Natura în pericol, îngr. trad., postfață Elena Mureșan, București, 1989; Bomba drogurilor, îngr. trad., București, 1991; Jean Bourdier, Comandourile deșertului, București, 1991; Jacques de Launay, A cincea valiză: Titulescu și Europa, București, 1993. Repere bibliogrfice: Nicolae Jianu, „La nord și la sud de Tejo”, RL, 1980, 38; Sultana Craia, Călătoria ca labirint, LCF, 1980, 39; Mihai Matei, „La nord și la sud de Tejo”, CNT, 1980, 43; Gheorghe
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
repetate, pe perioade scurte pentru comerț în țările apropiate (fosta Iugoslavie, Polonia, Turcia, Ungaria, Republica Moldova) au cunoscut în aceeași perioadă o dezvoltare accentuată. Redusă astăzi mai degrabă la fome specifice zonelor din vecinătatea granițelor (Sandu et al., 2004), „migrația cu valiza” a antrenat la începutul anilor ’90 sute de mii de români. Ca și în cazul migrației etnice, importanța sa este astăzi mai degrabă legată de consecințele asupra structurării sistemului migrației în România, multe dintre plecările inițiale pentru comerț reprezentând doar
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fiind interzisă în 1971 de autoritățile comuniste, sub acuzația de „flagrantă deformare a realității”. Următoarea piesă, Într-o singură seară, reprezentată în 1973 și publicată în 1975, va fi distinsă cu premiul Asociației Scriitorilor din București. După experiența montării piesei Valiza cu fluturi (1975) la Teatrul Național din București, pentru care i s-au cerut nenumărate modificări în text, în ciuda subiectului „pe linie”, autorul se declară tentat să renunțe la prezența pe scenă. I se editează, în seria „Teatru comentat” a
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
în teren, de aceea evaluarea acestui instrument de comunicare trebuie făcută ținând cont de efectul pe care l-a avut până la finalul campaniei. Întrebați, după câteva luni, despre campania „Satul românesc, sat european”, oamenii au făcut referire la băiatul cu valiza care coboară din autobuz și se îndreaptă spre satul european. V. Videoclipurile dedicate celor douăzeci de sate Cea de-a doua etapă a campaniei de informare s-a desfășurat la începutul lunii septembrie 2005 și a constat în difuzarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de arme pe care-l văzusem, cu două zile înaintea izbucnirii luptelor, luând avionul spre Londra: spunea că-l cheamă Ron Scalper, semăna cu un comis-voiajor cât se poate de banal și căuta să accentueze chiar această banalitate, dându-și valiza la control cu o naivă stângăcie de turist, ștergându-și fruntea în fața celui care-i verifica pașaportul... Da, soldatul ucis era în mod insidios legat de sentimentul de ușurare al acelui om care, instalat în avion, învârtise butonul ventilatorului și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o scufundare submarină, mă sonda cu trupul ei, îl explora pe bărbatul care o intrigase, creându-și o amintire asemănătoare celei a unei țări exotice, care lipsește experienței ochilor noștri. Nu venise în ultima noapte de dinaintea plecării, avea „prea multe valize de umplut“. Avusesem vaga impresie că-mi lipsea deja. Fără prea mare efort de cinism, izbutisem să reduc această absență la senzația cărnii sânilor ei, la unghiul genunchilor ei desfăcuți, la cadența respiratorie a plăcerii... „Caracteristici tehnice, cum ar spune
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că, la urma urmei, semănam mult cu instructorul care urla îndărătul peretelui („Patru lansatoare de dispozitive fumigene sunt plasate în partea din față a vehiculului, acolo și dincolo...“) și care, lăsând deoparte uniforma mereu impecabilă, n-avea în unica lui valiză decât un costum vechi și o pereche de pantofi demodați. Poate că tinerețea ei sau lipsa ei de experiență (tocmai împlinise douăzeci de ani și se afla pentru prima oară în străinătate) sunt cele care m-au făcut să-mi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care eu nu existam, „Delicat față de logodnicul tău?“ am întrebat-o, copiindu-i, însă prost, ironia. „ E ceva mai complicat...“ Mi-a evitat replica („Ce poate fi mai complicat decât un logodnic?“), cerându-mi s-o ajut să-și coboare valizele. În fața autocarului, am văzut-o așa cum avea să fie la sosire: în taior (zilele erau încă răcoroase la Moscova), balerini ce înlocuiseră sandalele, un aer de tânără femeie care a lucrat în străinătate cu tot ce presupune acest lucru într-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
principală și îndreptau spre cer țevile mortierelor al căror zgomot îl auzeam pe drumul de întoarcere. În timpul nopții petrecute la ambasadă aveam să încerc să identific după ureche cartierul cel mai atins din oraș, închipuindu-mi sălile goale ale spitalului, valiza mea din camera de la primul etaj și, într-un sertar, cochilia din Marea Roșie, pregătită drept cadou pentru cea care tocmai plecase. Cinismul nefiind un sentiment nocturn, n-aveam să reușesc să fac ironii, nici pe seama cochiliei (care avea să fie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o exasperare neliniștită. Dorința asta de a nu fi ucis prostește pe plaja însorită a pus stăpânire pe mine, contagioasă precum orice isterie colectivă. Am fost pe punctul de a-i urma pe oamenii care, ridicându-și pe umeri enorme valize, intrau în apă pentru a mări distanța între viața lor, devenită brusc prețioasă, și moarte. Ceea ce m-a făcut să mă dezmeticesc a fost absența oricărui bagaj. Puținul pe care-l posedam arsese în spitalul distrus de obuze în timpul nopții
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
oricărui bagaj. Puținul pe care-l posedam arsese în spitalul distrus de obuze în timpul nopții. Dimineață, un funcționar de la ambasadă îmi împrumutase aparatul lui de ras... M-am așezat pe nisip, urmărind scena cu o privire aproape distrată acum. Numărul valizelor pe care oamenii le suiau în bărci mă lăsa perplex. Îmi spuneam că exista, așadar, undeva o viață în care toate aceste lucruri transportate cu greu erau de neînlocuit. Mi-am închipuit această viață pentru care trecutul meu mă făcea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lăsa perplex. Îmi spuneam că exista, așadar, undeva o viață în care toate aceste lucruri transportate cu greu erau de neînlocuit. Mi-am închipuit această viață pentru care trecutul meu mă făcea inapt, i-am ghicit bucuriile consolidate de conținutul valizelor, o găseam legitimă și înduioșătoare. Ridicându-mă pentru a da o mână de ajutor la îmbarcare, am nimerit peste un bărbat care voia să se urce alături de bagajele sale și care m-a luat drept un concurent. M-am tras
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un concurent. M-am tras înapoi, el s-a cățărat, evitând să se uite la mine. Un obuz făcu să țâșnească îndărătul unui dig un uriaș gheizer de nisip, bărbatul deja instalat se aplecă iute, lipindu-și fruntea de pielea valizelor. Cineva urlă: „Haide, repede, plecăm!“. Un altul, care bătea încă pasul pe loc, în apă, îl înjură. Se înghesuiau acum, fără să-și mai ascundă teama. Imediat după explozie l-am văzut pe bărbatul acela care, și el tot fără
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trăsăturile pentru că semăna cu Lino Ventura. Îl uitasem din același motiv, rătăcindu-i chipul printre imagini din filme... Luând-o înaintea întrebării mele, preciză: „O să plecăm ceva mai târziu, împreună...“. Apoi, mai aruncă o ultimă privire spre bărcile supraîncărcate de valize și mi se păru că văd în ochii lui o scurtă sclipire de ironie, care se topi imediat în indiferență. Îmbulzeala de pe mal ne-a făcut invizibili. M-a condus spre o construcție făcută din pietre așezate de-a latul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de la Centru și destule schimbări în servicii, așa că de atunci e greu să-i dai de urmă... Dacă vrei, mai vorbim despre treaba asta la sfârșitul lunii, am să văd atunci mai limpede. Șah venise la întâlnirea asta cu o valiză care încă mai avea pe ea etichetele de la aeroport. Bagajul ăsta, pe care-l trase cu grijă lângă masa noastră, mi-a amintit puternic de viața nomadă pe care o dusesem împreună cu tine și pe care omul ăsta continua s-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
necontenită horă de orașe, hoteluri, dimineți de iarnă într-o cafenea goală, în care șuieră percolatorul de cafea și în care un client, sprijinit cu cotul de tejghea, îi vorbește barmanului, care dă din cap fără să-l asculte... Și valiza asta. Îmi prinse privirea și-mi spuse zâmbind: Lucrul cel mai de preț nu e în valiză, e aici. Bătu ușor cu palma o servietă din piele, pusă pe banchetă. — Două milioane de dolari. E prețul care mi se cere pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cafea și în care un client, sprijinit cu cotul de tejghea, îi vorbește barmanului, care dă din cap fără să-l asculte... Și valiza asta. Îmi prinse privirea și-mi spuse zâmbind: Lucrul cel mai de preț nu e în valiză, e aici. Bătu ușor cu palma o servietă din piele, pusă pe banchetă. — Două milioane de dolari. E prețul care mi se cere pentru teancul ăsta de hârțoage. Documentația tehnică, completă, pentru un elicopter de luptă. O minune. Mă întreb cum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
treptele imaginabile ale riscului. I-am spus, cu stângăcie și pe un ton absurd de moralizator, că treaba asta nu putea să mai dureze. Chelnerul ne puse chiar atunci ceștile pe masă și, din nebăgare de seamă, lovi cu piciorul valiza pusă sub masă. Șah zâmbi și șopti în urma omului care se îndepărta: — Ar fi trebuit să fie atent, valiza asta e ușor radioactivă. Da, mi s-a întâmplat să transport în interiorul ei componentele unei bombe atomice portative. Nu glumesc. Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]