1,771 matches
-
credință regelui, acesta îi lua steagul, îi frângea hampa și îl arunca la pământ, acest gest neavând nimic umilitor, făcând parte din obiceiurile lumii feudale. Dar, scria englezul, „Omagiul Moldovei este oarecum diferit, prin faptul că steagurile principilor și ale vasalilor lor nu sunt nici rupte, nici aruncate la pământ. În plus, el [principele] nu îngenunchează, ci doar își înclină capul și steagul foarte jos”. V. Eschenazy consideră că această relatare, datând din 1598, trebuie privită cu o anumită rezervă, ea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și atunci, de la închinarea lui Bogdan, un secol însemna că evenimentul a avut loc după anul 1600 ! Sultanul Selim al II-lea, scriindu-i regelui Poloniei în 1567, afirma că „țara Moldovei este de o sută de ani un stat vasal imperiului turcesc”, ceea ce ne duce la anul 1467, în timpul campaniei lui Matei Corvin din Moldova. Cu un an mai târziu, în 1568, marele vizir afirma și el că Moldova „este de atât de mulți ani cucerită de noi cu sabia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avec les principantés roumaines (în „Studia et Acta orientalia”, I, 1957, 1958, p. 13), scria: statutul juridic al unei țări, care se afla în dar-al-ahd și plătea doar o sumă de bani, care semnifica răscumpărarea păcii, se schimba atunci când devenea vasal sau era transformat în pașalâc. Cea mai importantă obligație a unui vasal era aceea de a merge la Înalta Poartă ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
p. 13), scria: statutul juridic al unei țări, care se afla în dar-al-ahd și plătea doar o sumă de bani, care semnifica răscumpărarea păcii, se schimba atunci când devenea vasal sau era transformat în pașalâc. Cea mai importantă obligație a unui vasal era aceea de a merge la Înalta Poartă ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de bani, care semnifica răscumpărarea păcii, se schimba atunci când devenea vasal sau era transformat în pașalâc. Cea mai importantă obligație a unui vasal era aceea de a merge la Înalta Poartă ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei, din moment ce starea de beligeranță se prelungește, deoarece, după alungarea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare l-a ajutat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei, din moment ce starea de beligeranță se prelungește, deoarece, după alungarea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare l-a ajutat pe Vlad Țepeș să recâștige tronul. Încălcarea păcii de către vasal era echivalentă cu o declarație de război (cazul lui Ion Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul). În anul 1486, Moldova se afla în conflict cu Poarta. Turcii încercaseră să-l înlăture pe Ștefan, în 1485, cu Hruet (Hronoadă) și, după ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
polon prezentând cazul în fața scaunului pontifical ca pe o trădare. Regele îi reproșa papei, la 26 iulie 1489, că ruptura cu Ștefan s-a făcut cu știința și binecuvântarea papei: „Sanctitatea Voastră a încredințat protecției regelui Ungariei pe voievodul Moldovei, vasalul meu și al regatului meu, îndepărtându-l de la mine și de la regatul meu și stârnind, prin aceasta, în loc de pace, motivul unui sângeros război”. În scrisoarea către papă, Cazimir arată că tătarii, sub conducerea a trei hani, au atacat, în 1487
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că tătarii, sub conducerea a trei hani, au atacat, în 1487, hotarele Poloniei și ale Moldovei, iar regele l-a trimis pe fiul său, Ioan Albert, împotriva lor și a cerut ajutor de la voievodul Moldovei, care îi era dator ca vasal. În asemenea împrejurări se dovedea importanța Moldovei pentru apărarea Poloniei, căci în 1489, tătarii jefuiau și ardeau Kievul, aflat sub stăpânire polonă. Kaspar Weinreich, cronicarul cavalerilor teutoni, explica sustragerea lui Ștefan de sub suzeranitatea polonă „întrucât polonii nu i-au dat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost ales duce al Lituaniei, la 20 iulie 1492. Expedițiile conduse de Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, au avut loc în timpul scurs de la moartea regelui Cazimir până la alegerea lui Ioan Albert. Având în vedere faptul că hanul tătar era vasalul sultanului, un tratat de alianță cu el însemna și consolidarea raporturilor pașnice cu Poarta. Să fi considerat Ștefan că o asemenea pace avea să fie de lungă durată ? Este mai degrabă vorba de stabilirea unor alianțe, care să-i îngăduie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
izvoarele poloneze reiese că armata lui Ioan Albert era una uriașă pentru vremea respectivă. Nu se putea compara ca efective decât cu oastea otomană. Din relatarea lui Wapowski reiese că regele a făcut eforturi deosebite pentru a-i obliga pe vasalii săi să se prezinte la oaste. A trimis soli „în Prusia și în Golful Vendic, la Ioan Tiffen, maestrul suprem al armatei Mariane (Sfintei Maria) să-l îndemne pe acesta” să se pregătească de război. Marele maestru a promis că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puterile creștine să înceapă ele ostilitățile, prudent, domnul se hotăra, deocamdată, să nu mai plătească haraci turcilor. Ivan al III-lea, nu numai că nu se gândește la o alianță contra turcilor; dimpotrivă, bizuindu-se pe sprijinul lui Mengli Ghirai, vasalul sultanului și în înțelegere cu unii cneji, care se aflau sub stăpânirea marelui duce Alexandru, atacă Lituania în primăvara anului 1500. Pretextul invocat de Ivan: Alexandru îi obligă pe cnejii ruși și pe propria sa soție să treacă la ortodoxie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
guerra contra turchi)”. Din felul în care s-au desfășurat evenimentele în anul 1500, reiese că există o stare de încordare între Moldova și Imperiul Otoman, ceea ce dovedește că Ștefan nu închinase țara sultanului. Dacă ar fi făcut-o, ca vasal credincios, nu avea de ce să se teamă din partea turcilor. Cât privește participarea la o cruciadă, Ștefan era pregătit să participe, dacă europenii treceau la acțiune. Ca să afle ce gânduri au aceștia, la sfârșitul anului 1500, două solii moldovenești plecau, una
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oameni credincioși, pe care îi numește în fruntea ducatelor și comitatelor. Prin legături personale, Carol cel Mare a încercat să asigure unitatea imperiului, între împărat și subordonații săi existând legăturile de vasalitate, care se bazau pe jurământul de credință al vasalilor față de suzeranul lor. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local. Se produce astfel o ruptură între rege și masa oamenilor liberi. Fărâmițarea Imperiului Carolingian (fărâmițarea feudală, care înseamnă desprinderea unor părți dintr-un întreg) începe odată cu moartea lui Carol
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puterii ducilor și comiților. Aceștia se vor strădui să devină stăpâni ereditari al domeniului lor. În anul 843, Carol Pleșuvul promite să nu îi mai revoce pe comiți, decât în urma unei judecăți prezidată de comitele palatin. Ca să-și asigure credința vasalilor în timpul campaniei din Italia, Carol Pleșuvul hotărăște prin capitularea de la Quierzy-sur-Oise ca funcția comitelui să devină ereditară. Peste trei ani, comitele obținea dreptul de a se demite în favoarea fiului său. Incursiunile vikingilor, ale maghiarilor și ale sarazinilor vor contribui la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au fost spânzurați, după cum se arată într-un raport al regelui polon. Trădarea s-a produs într-un moment critic, când țara fusese călcată și jefuită fără milă de către regele Matei, care voia să pună în scaunul de la Suceava un vasal credincios coroanei sale. Politica domnului față de regimul proprietății, în primii zece ani ai domniei sale, ne arată că nu se poate vorbi de o subordonare a acestuia intereselor marilor boieri. Ni s-au păstrat 87 de documente emise de cancelaria domnească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rigoare, potrivit căruia toată țara, Moldova, “a fost patrimoniul unui singur domn”. Domnul a fost cel care i-a dăruit cu moșii pe boierii noștri. Ceea ce înseamnă că domeniul feudal (boieresc) s-ar fi format prin acordarea unui feud (domeniu) vasalilor săi, așa cum s-a întâmplat în apusul Europei. În anaforaua, pe care boierii moldoveni au alcătuit-o în 1817, se arăta că atunci când a venit Dragoș în țară, “pământul era locuit și moșiile au fost stăpânite din moși și strămoși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întemeierea. Domnii care s-au perindat pe scaunul Moldovei au făcut și ei danii, dar aceste danii nu au constituit temelia formării domeniului boieresc. Marile moșii din Moldova nu s-au constituit ca dar al unei feude de către domn unui vasal al său, ele existau, iar domnii nu au făcut altceva decât să întărească stăpânirea unei moșii, care nu este, totuși, un feud. Cercetările făcute, mai ales după anul 1950, au încercat să demostreze că domeniile (moșiile) boierești de la noi au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei, chiar și cei din satele aservite boierilor sau mânăstirilor erau datori să meargă la oaste. Aceasta este caracteristica fundamentală, care deosebește feudalismul românesc de cel din statele feudale din Europa, în care oastea era formată numai din seniori și vasalii lor, adică numai din cavaleri. La Horodnic era o mânăstire de maici și așa se explică de ce locuitorii din satul mânăstirii erau scutiți de oaste: era nevoie de mână de lucru bărbătească. Este cunoscută importanța pe care o reprezenta biserica
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau datori să meargă la oaste, numai atunci când mergea domnul însuși. Sunt însă niște deosebiri între felul în care se acordă imunitatea în Apus și felul în care se acordă la noi. În Apus, senoirul îi acorda odată pentru totdeauna vasalului imunitatea pe domeniul său, care devine perfect autonom în cadrul regatului, ducatului, senioriei. Funcționarii seniorului nu mai au voie să pătrundă pe domeniul care se bucură de imunitate, iar locuitorii unui asemenea domeniu nu mai au nici o obligație față de rege sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
devine perfect autonom în cadrul regatului, ducatului, senioriei. Funcționarii seniorului nu mai au voie să pătrundă pe domeniul care se bucură de imunitate, iar locuitorii unui asemenea domeniu nu mai au nici o obligație față de rege sau cine este seniorul stăpânului lor. Vasalul are doar obligația de a se prezenta cu un număr de ostași la chemarea seniorului, de a-i acorda ajutor și sfat la nevoie. Cum obține mânăstirea Bistrița imunitatea ? La 15 septembrie 1462, sunt întărite Bistriței 18 sate cu mori
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și bretonă, care jefuise orașul Mans. Normanzii și bretonii aveau 400 de cavaleri, iar Robert le Fort, care este ucis în această luptă, tot cam atât. În următoarele secole, regii Franței nu pot strânge niciodată sub flamura lor pe toți vasalii, care le erau datori să îi slujească cu armele. După moartea lui Carol cel Simplu (877), de când ducatul Lorenei s-a detașat de Franța, numai alianțele de familie îi asigurau regelui să strângă o armată mai numeroasă. În secolul al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
judecător să nu aibă”. O altă parte steagurilor erau subordonat cetăților, iar locuitorii acestora erau comandați, în timp de război, de către pârcălabii cetăților de care aparțineau. Oastea cea mică Cetele boierești. Organizarea militară a societății feudale se baza pe obligația vasalilor de a sluji cu armele pe seniorii lor. Seniorul dăruia vasalului un feud (o moșie) și, în funcție de mărimea acestui feud, era obligat să se prezinte la chemarea seniorului cu un anumit număr de oameni înarmați. O oaste feudală era formată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar locuitorii acestora erau comandați, în timp de război, de către pârcălabii cetăților de care aparțineau. Oastea cea mică Cetele boierești. Organizarea militară a societății feudale se baza pe obligația vasalilor de a sluji cu armele pe seniorii lor. Seniorul dăruia vasalului un feud (o moșie) și, în funcție de mărimea acestui feud, era obligat să se prezinte la chemarea seniorului cu un anumit număr de oameni înarmați. O oaste feudală era formată din seniori și vasalii lor care formau cetele feudale (banderii), țăranii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]