1,781 matches
-
strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc, virgil, virgil, răspunde-mi că da. Sunt pe jumătate nebună din dragoste pentru tine. Și cum ar putea să plece, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
căzut pradă, și acea aparență eterică, nepământeană. Ei locuiau aici, dar locuiau pentru preocupările lor, astfel că păreau detașați, amețiți, întregi. Priceperea le-a crescut odată cu puterea Efectului, ținând pasul cu el, astfel că i-ar fi putut rezista pe vecie. Moartea lui Gribb a schimbat totul. Acum sunt mulți cei care consideră că fac un efort încercând să-și țină mintea departe de Grimus. Și au nevoie de asta, deși înainte de moartea celorlalți puteau chiar să glumească pe socoteala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
felul de semințe, iar un bazin de scăldat pentru păsări era piesa centrală a camerei. Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate odihneau în vitrine de sticlă peste tot prin jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o serie șocantă de peisaje nemuritoare. Iar pe pereți stăteau agățate portrete de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
factură? —Imediat. A ridicat receptorul și a început să formeze numărul de interior cu vârful unui pix, ca să nu-și strice unghiile. Este unic, nu? Despre domnul Rattray vorbesc. Se tot ține de mine să ies cu el de o vecie. Nu acceptă să fie refuzat. Oh, alo, Phillipa la telefon? Domnișoara Jones dorește să vorbească cu Sir Richard... Bine, o trimit... A pus telefonul în furcă. —Obraznic, nu-i așa? Pentru un moment am crezut că vorbește despre Sir Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și ulcele. Din tot ce spărsese istoria străveche, strămoșii mă ademeniseră cu cioburile acelea, tocmituri ale țărânii, dintr-un tărâm cândva împoporat, acum devenit goliciune de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-o minune a veciei, spre a aminti încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și supusă mângâiere de peste vremi, venită de la cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe cînd avea patru ani, la o febră care mai că-o dăduse gata. Visele Începuseră cu acea febră misterioasă, pentru care unii Învinuiau mușcătura unui enorm scorpion roșu ce apăruse Într-o zi În casă și apoi dispăruse pentru vecie, iar alții o atribuiau vrăjilor unei călugărițe nebune care pătrundea noaptea prin case pentru a otrăvi copiii și care, după ani, avea să moară executată prin gîtuire, recitînd Tatăl Nostru pe dos și cu ochii ieșiți din orbite, În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spus glume, au râs de s-au ținut cu mâna de burtă că pasă-mi-te păreau că se cunosc de la începutul lumii. În cele din urmă, vrăjitorul îi zise: - Am să-ți dăruiesc un castel ca să trăiești fericit pe vecie, dar să nu asculți de vreun sfat înșelător!...să nu dorești mai mult decât ai și să nu te prindă vreo patimă pământeană că vei pierde totul! - Am să fiu cuminte, zise iepurașul ghemuindu-i-se în brațe! - Să fie
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
care și-a pedepsit nevasta, pe Crăciunoaia, pentru că a primit-o pe Maria în gazdă. Prezentator 1: Dar apoi, înțelegând minunea care s-a produs, s-a căit și a devenit credincios. Iar dumnezeu l-a menit să ducă întru vecie daruri și vorbe bune copiilor cuminți. Prezentator 2: Ei, ce spuneți? Pentru cei care încă nu cred în Moș Crăciun, îi invităm să asculte serbarea noastră - poveste. Scena I - Lângă brad Fetița: Ba există! Băiatul: Ba nu există! F: Ba
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
De când am fost ca să fiu Din vecie, nu știu... Eram când n-am fost...Unde-am fost, Nu mai știu pe de rost... Totuși, nu sunt numai de-acum, de-un pătrar, Ci, de mult sunt hoinar... Prin prefaceri fără sfârșit, de-nceput, Cum am vrut, cum
AM FOST... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83741_a_85066]
-
lumina lor transformată în alte forme va deveni flori albe și pururi nestinse. Frământările și durerile pământești vor înceta! Camarazilor mei: „Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost, Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, Noi am slujit vecia neamului și-un rost Pe fruntea țării pus-am aurori.” „Adu-ți aminte, Doamne, de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i și odihnește-i în pace. Celor vii dă-le tărie și biruință asupra potrivnicilor, ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi român și creștin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
grădina Cișmigiu este răsfățată de sumedenie de flori, unele născute de pământul roditor al țării noastre, iar altele aduse de la mari depărtări și aclimatizate aci. Numele lor atât de fragede și pitorești, țâșnite din seva plaiurilor românești, le statornicește pentru vecie pe covorul nomenclaturii horticole: tufănele, brândușe, crăițe,dalii, pansele, mixandre, cimbnrișor, dediței, părăluțe, stânjenei, romanite, ciuboțica cucului, lăcrămioare, bujori, albăstrele, rurneneală și câte altele, pe care numai văzîndu-le îți amintești de ele. Printre acestea, îți atrag atenția bobocii mândri sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vedea Templul Tău cel sfînt." 5. Apele m-au acoperit pînă aproape să-mi ia viața, adîncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. 6. M-am coborît pînă la temeliile munților, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu. 7. Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine în Templul Tău cel sfînt. 8. Cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. 14. Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, cînd a zis: "Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, 15. ca să facă o judecată împotriva tuturor, și să încredințeze pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
vă păzească de orice cădere, și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, 25. singurului Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpînire, mai înainte de toți vecii, și acum și în veci. Amin.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare, Dar nu puteam să bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii mă adăpostesc. Sunt condamnat pentru vecie Să port cu mine umbra ta, Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită milostivă îmi intră-n suflet amăgitor de lesne Să opresc din umblet visul e-n zadar Gonind din urma gândurile nude Sufletu-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și se vor teme de Tine. 18. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea, și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mînia pe vecie, ci îi place îndurarea! 19. El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor. 20. Vei da cu credincioșie lui Iacov și vei ține cu îndurare față de Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
cu ideea că vei plăcea cititorului viitorului, cu alte cuvinte se pornea de la ideea existenței unui tip de cititor care s-a născut în zilele noastre și ale cărui gusturi și preferințe vor fi aceleași și mâine, înțepenite adică pe vecie. Între cele două prejudecăți, a scriitorului, care nu e atent la cititorul timpului său și speră să fie mai bine înțeles în viitor, și cititorul care dă cu piciorul în scriitorul pe care nu-l înțelege, mai rea mi se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care o Întâlneau prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vechi, pe care cele cinci fete le ținură multă vreme de bun, ca să nu le vatăme. La școală veniră tot desculțe, Îmbrăcate În țoale Împrumutate de pe la vecini. De ce i se păruse focoasei țigănci că-l văzuse pe Ectoraș Înghițit pe vecie de Apa Morților nu se poate ști. Fără să dea vreun semn de tulburare, femeia căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu prieteni și însuși Dumnezeu, Nu vom trăda chiar dacă ne‐așteaptă un mormânt și‐ om zăbovi‐n vecie în neant sau Empireu; în jurământ e‐o stare cu totul abisală pe când făptura noastră‐i clădită pe‐ndoială; e un temei în toate ca‐n lună sau în soare și n‐ar fi fost credință de n‐ ar fi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe Țară, l, Cât ne‐a fost de aspru drumu Ne‐ a dat viață de la ea. D Ea ne‐a dat tot ce‐ a avut. Ne‐ a fost mamă și ne este De când lumea - am încep M Este limbă din vecii, Tot cu ea au plâns str și au râs la bucurii. E De sub zările albastr Limba «vechilor cazani și‐a independenței noastre. P Te‐ a născut și luminat, Cu ea te‐a născut în sufl și cu ea te‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
soare Să mori cum tot omul moare, Ci pământul prin urgie Să te înghită de vie! » Țărna‐n laturi se‐ mprăștia Pământul se deschidea; Lena din mormânt zicea: ‐“Blestemată să fiu eu, Vai pentru blăstămul meu! și ca mine pe vecie Fie blăstămată, fie Orice mamă s‐ar afla Pe copil a‐și blăstăma! Fie dânsa blăstămată, N‐aibă pace nici‐odată, N‐aibă prapori la‐ ngropare, Nici popă la comandore! Vai de‐ aceea mamă care, Blastămă fără mustrare Pe copilul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]