2,286 matches
-
amețitor saltă când se prinde în horă la vreo sărbătoare : și cerul îi face loc ! Ochii băiatului păreau suspendați între două lumi : o lume prinsă în hora timpului și o singurătatea ce le devora celor doi tineri prezența! Viorica , cealaltă vecină a lui Dio, e c-un an mai mică. Însă e mai dolofană ș-i place la fel de mult hora și să petreacă de câte ori are ocazia! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (24) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DEŞERTUL DE CATIFEA (24) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345846_a_347175]
-
mers vara la scăldat Și s-au întrecut înot.... - A pus mâna pe cireșe Cățărându-se hoțește Fără ca prea mult să-i pese Că de-i prins rău o pățește! - Știți cumva unde-a căzut Încercând să se salveze Când vecina l-a văzut Și i-a-ncins vreo trei ciomege? - Dar cu pupăza la târg Ce voia Nică să facă? - A pândit-o cu mult sârg Că voia ca ea să tacă. - Glasul ei nesuferit Îl trezea de dimineață Când
ION CREANGĂ PENTRU COPII ŞI NEPOŢI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345894_a_347223]
-
unele poezii cum sunt: „Cățelușul friguros”, „Ursulețul Martinică”, „Auraș-Fluturaș”; „Cățelușa mea Pedruța”. Copilul învață să fie milos și iubitor de animale, fiindcă ele sunt prietenii omului de când lumea. Reiterând povestea lui „Zdreanță”, pofticios de oușoare, care a pățit-o cu vecina, „Cățelușa mea Pedruța” ne arată cum se joacă un copil, Vic, cu mingea, joc în care se prinde și cățelul. De la „Pisicuțele lui Grete” copiii află cum să fie curați și să se spele pe mânuțe cu săpun. În poezia
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
elevii movileni sub îndrumarea profesoarei Ionica Ciocârlan, care a mărturisit celor prezenți, cât de emoționată era, pe vremea când mama sa organiza la casa părintească un astfel de eveniment. Cum se umplea casa de femei, veneau nașa, fina, mătușa și vecinele care participau cu plăcere la tors, urzit, curățat porumb și pregătit războiul de țesut așternuturi pentru zestre și nu numai. Cu lacrimi în ochi, parcă, povestea cum îi încălzeau sufletul astfel de clipe și cum speră ca, aceste momente de
COMOARA NEPREŢUITĂ A ROMÂNILOR- de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346035_a_347364]
-
își împrăștie parfumul fără rezerve.Gura-leului s-a retras să-și desăvârșească siesta. În curte , casa cu trei camere, sala și balcon este în fierbere. Ana are dureri, dureri de nastere.Au venit în mare grabă s-o ajute și vecinele.Au dus-o în camera din spate. Au așezat jos, lângă pat, un țol din lână. Peste țol au pus o blană de oaie, iar apoi un cearșaf curat. Grijulii, au așezat-o pe Ana, care-și înăbușea cu greu
GAZELA SI JUNGLA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347390_a_348719]
-
un țol din lână. Peste țol au pus o blană de oaie, iar apoi un cearșaf curat. Grijulii, au așezat-o pe Ana, care-și înăbușea cu greu durerile de travaliu. - Tata Ionico, cine o sa moșească copilul ? o întreabă Smaranda, vecina mai tânără, pe Vera, soacra Anei. - Doamne, ai dreptate ! Fugi repede și cheam-o pe Rodica. Smaranda, fără să mai stea pe gânduri, a plecat că din pușcă, către casă Rodicăi. »De-ar fi acasă » gândea , în timp ce picioarele de-abia îi
GAZELA SI JUNGLA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347390_a_348719]
-
doi medici, un bărbat și o femeie. Toți le priveau pe Emanuela și pe Daniela. Emanuela, depășită de orice stăpânire de sine, a cedat încărcăturii emoționale care depășise toate limitele legale permise și izbucnind în lacrimi și-a îmbrățișat recunoscătoare vecina. - Ecaterina nu știi și nu vei realiza, probabil, niciodată, cu adevărat, ce ai făcut tu astăzi pentru mine! Iar eu, eu nu voi fi în stare să-ți mulțumesc niciodată îndeajuns! Uită-te la ea! Uitați-vă la ea! Deși
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
fața ei nu ar putea fi descrisă în cuvinte... - Mulțumesc, oricum! Venisem să vă anunț să opriți căutările. Ați fost drăguță. Dar..., puteți să-mi spuneți, totuși, cum ați reușit? Este un spital mare! - Hazardul și-a jucat cartea, doamnă! Vecina mea, lucrează chiar acolo unde este internată fetița. M-a văzut aici, m-a abordat și... așa am ajuns la fetiță. Mulțumesc frumos pentru ajutor! O zi bună, sa aveți!... Zâmbind, Emanuela plecă veselă, către ieșirea din spital. Se uită
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
a trezit la primul cântat al cocoșilor. (după ceas, undeva pe la două noaptea) Afară îl aștepta un car cu boi, tocmit de ziua precedentă. Și-a luat bagajele, niște geamantane de lemn, cum erau la vremea respectivă și împreună cu o vecină care locuia cu trei case mai încolo, urmau să plece la București. Astăzi pare ceva banal, dar la vremea aceea, un asemenea drum, era o adevărată aventură. Carul trebuia să-i ducă până la gară ... undeva la vreo douăzeci de kilometri
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 2) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346955_a_348284]
-
de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui nuc prizărit în livada prunilor, apoi a strigat cu glasul pierdut la Florica, o vecină care trecuse pe lângă gardul casei, dar nu l-a auzit, ca-ntr-un târziu, târându-se mai mult mort decât viu, înpleticindu-se ca un om beat, și cu un ultim efort a reușit să se urce în prispa casei. S-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
preotul sfințea ofrandele din coșniță, întru pomenirea înaintașilor dar și a copiilor ei chemați la Domnul, bunicuța mergea în cimitir unde aprindea la crucile de pe mormânt, una sau mai multe lumânări, tămâia locul de veci apoi „împărțea” ceea ce adusese, la vecine, rude și cunoștințe. La fel făcea și restul femeilor. În acea zi, mă trezeam de dimineață, postându-mă la geam unde o așteptam. Când o zăream urcând dealul, alergam înaintea ei și până acasă îi făceam controlul coșniței, ronțăind ce
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
și un băiat?, strigă el de la depărtare, făcându-ne semn cu mâna. - Las-o moale, Ioane! Băiatu-i acasă. Dar vezi fătuca asta?, întrebă el, arătând spre mine atunci când ne-am apropiat. Nu-i a mea, să știi! E o vecină, prietenă cu Liana, fiică-mea mai mare. Grijă sporită cu ea, fiindcă trebuie s-o înapoiez vie și nevătămată lu’ mă-sa. - Cum te cheamă, drăguță?, întreabă nea Ion pironindu-și privirea pe chipul meu. - Alina, răspund cuminte. - Uite, Alina
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
lor. - Ahaaa, făcu acesta înseninându-și fruntea deodată. Ați luat fetele cu voi? Și privindu-ne surâzând: - A lu’ Gică sunteți voi? - Aproape toate, măi, Vasile, zise Gică. Astălaltă nu-i a mea. E a lu’ mă-sa. E o vecină, explică nea Gică, arătându-mă cu degetul. - Haideți, fetelor, că e după-amiză de-acum. Seara trage peștele. Haideți toți în bărci și ne oprim în mijlocul Dunării. Poate nu ne întoarcem acasă chiar cu plasele goale, zise noul sosit. Eu stau
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
anii trecând, autoarea se vede în oglinda copilăriei și a adolescenței, care nu diferă cu mult de cea a tuturor copiilor acelui timp. Atmosfera tulbure, apăsătoare din casa Danei, faptul că a avut o mamă mai rigidă, predispusă bârfei cu vecinele de bloc și un tată căruia îi plăcea mult păhărelul și scandalurile se țineau lanț, au făcut-o să se simtă oarecum stingheră în propria familie. Curând a venit timpul despărțirii de familie și traiului pe cont propriu. Conflictul între
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
altă vină, prada cea mai indicată Să-i ofere-un împrumut cu-o dobândă ideală, Doi la sută, doar atât, (asta numai de momeală) Pentru țoale, termopane, chiar și două limuzine, Ori să-și bage silicoane, să le-oftice pe vecine; Așa că, într-o clipită și cât doar ai zice “pește”, Furnicuța ispitită a făcut ce-i omenește, Coborând pe înserat dintr-un Mercedes balșoi, Și cu-n “pept” de-a virusat cam un sfert de mușuroi, Până-n zori, când ( băi
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
ori înlăturat, iar terenul pe care se află acum sfânta mănăstire de la Rohița, a fost donat de un creștin, om de viță aleasă și cu mare credință în Dumnezeu. În anul 1990, Rohița, devine schit mănăstiresc, aparținător, mănăstirii, surori și vecine, Rohia, iar din 1993 locuiesc, aici, patru călugări, cu chemare, dar și har dumnezeiesc, tocmai pentru ca această casă a lui Dumnezeu să nu mai fie goală. În sarcina celor patru preoți-călugări, cade grija mănăstirii - pentru a continua lucrarea lui Dumnezeu
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!... - Suflețel, vezi? Se întorc cocorii
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
oricare din noi: geamurile, eu sau Suflețel; sau poate toate laolaltă. Pocnesc mugurii magnoliilor: Poc! Poc! Blocurile privesc cu ochi negri cerul. Câte o stea aruncă firimituri de speranță. Ferestrele se luminează și-și dau binețe una alteia: - Bună seara, vecino!... Bună seara! (Vecinii mei nu se salută.) Cânt din toată inima: ” Bună seara, iubite! te aștept ca și când, numai dragostea noastră ar fi pe pământ, mai presus...” Planezi. Îmi atingi brațele. Le întind spre gâtul tău. E atâta calm în atingerea
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
Vrem să dormim! - îi reproșează aceasta adunându-și pruncii - copii miniaturale ale lui Ghiocel. - Of, femeile astea! Aseară știam ce vrea - o mașină roșie, acum vrea altceva... Of! of! își pleacă Ghiocel supărat clopoțelul. Am să tac!” Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
ce le-a pricinuit familiei noastre - s-a abătut asupra casei părintești. Vinovată e și Floarea lu’ Banu fiindcă a plătit babei cu salba de nuntă, farmece și blesteme. Mi-e teamă să mai rămân în casă și stau la vecina Profira - cea care e însoțitorul meu, acum, dacă s-a prăpădit mama. Am adus preot să țină slujbe, dar totul pare să ia, din ce în ce, mai mare amploare. Lumea trece pe lângă casă, scuipă la... ducă-se pe pustii
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!... - Suflețel, vezi? Se întorc cocorii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?...Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește:- Hi! Hi! Hi!Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul.- Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!...- Suflețel, vezi? Se întorc cocorii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
din hol marca fiecare secundă interferând cu vibrațiile taxtaturii. Prin minte îmi treceau zeci de întâmplări prin care am trecut. Altele văzute în meseria mea de profesor, funcționar și apoi de ziarist. Pe scară se aude cum se deschide ușa vecinei. Venea de la servici. Se vede treaba că în săptămâna aceasta lucrează în tura a doua la spital. Este asistentă. Ne povestea într-o seară ce greutăți întâmpină personalul medical din rețeaua sanitară. Lipsa acută de medicamente, dar și șpaga pe
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
a doua la spital. Este asistentă. Ne povestea într-o seară ce greutăți întâmpină personalul medical din rețeaua sanitară. Lipsa acută de medicamente, dar și șpaga pe care o primesc medicii, surorile și chiar infirmierele. Acestea din urmă, ne spunea vecina, nu schimbă lenjeria până nu-i bagi în buzunarul halatului ceva bani. -Nu am bani, domnule doctor! Nu am de unde! -Atunci nu te operez! Hai... marș de-aci. Am treabă. Când te răzgândești să mă cauți. Și omul a plecat
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
venit, a tătălui... Plăcintele sfârâiau în cuptor, cozonacii dădeau afară din formele negre, sarmalele bolboroseau sub capacul de tuci și florile tronau pe măsuța din hol, mereu altele , mereu ale altui anoptimp; mama știa cât le iubesc și mergea pe la vecine (care aveau grădini) și le striga veselă și mândră: - Hei, care aveți mâna mai largă să-mi dați niște lăcrămioare și narcise, că-mi vine fata de la Constanța și știți că e ciuca florilor? - Anică, intră și ia ce vrei
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]