1,325 matches
-
scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii: Curvoiul, Curvoiul! Flama scurtă a șarpelui de-o clipă, în toxinele străzii. Se simțea, brusc, în stare să reîntâlnească vedenia, să vorbească doamnei Ianuli. O văzuse, cândva, întâmplător, într-o librărie. Intr-o salopetă de mătase verde ca la parada modei. Părul strâns într-o coadă pe spate. Răsfoia o carte. Se afla alături, aievea. O vedea fără s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâncare. Cum a trecut timpul... Am pregătit prânzul. Să merg să-l încălzesc. Ia te uită, domestica reînviase. Peste o clipă, ne vom freca la ochi, parcă nici n-am fi auzit vreodată subtila disertație. N-a fost decât o vedenie, stăm în fața aceleiași tăcute gospodine dintotdeauna, n-avem decât să contemplăm la nesfârșit leguma spălăcită și bleagă, somnolând în fața noastră. Pauză lungă lungă. Profesorul repetase de câteva ori gestul de refuz: n-avea nici un chef de mâncare. Femeia nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea când s-a auzit așa, undeva, un urlet de câine nocturn. Fum, vedenii magnetice. Doar nătăfleață Tolea le vedea și n-avea putere să le întrerupă. N-avea putere să clipească, în fața imaginii care se surpa. Tovarășe Orest, Șperaclu mi-a dat detalii în legătură cu internarea Limbutului. Mare lucru nu se înțelege. Nici măcar doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vertebră-n stern Ne facem azi, iluzii și vise capitale. Ne-au năpădit din alte galaxii Și viituri, dar și un șir de neglijențe Mai vrem ca-n Evul Mediu indulgențe Să ne absolve Domnul de prostii. De umbre și vedenii câte-n lună, Dar, apele vin peste noi în valuri, Și parcă râurile-s fără maluri, Plutind pe ele, casele ce sună, A miez de râncezeală și dezastru, Furtuna se-ntețeste-n biata țară, Cerul s-a spart, la fel ca -n
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
Amos $1 1. Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe care lea avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt. 2. El a zis: "Domnul răcnește din Sion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
noastră am cîștigat noi putere?" 14. De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, un neam, care vă va asupri de la intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei." $7 1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea niște lăcuste, în clipa cînd începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. 2. Și după ce au mîncat ele cu desăvîrșire toată iarba din țară, am zis: "Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este așa de slab!" 3. Atunci Domnul S-a căit de lucrul acesta: Nu se va întîmpla una ca aceasta, a zis Domnul." 4. Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc și focul mînca Adîncul cel mare și apucase și cîmpia. 5. Eu am zis: "Doamne Dumnezeule, oprește! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este așa de slab!" 6. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
oprește! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este așa de slab!" 6. Atunci, Domnul S-a căit și de lucrul acesta, " Nici una ca aceasta nu se va întîmpla", a zis Domnul Dumnezeu. 7. El mi-a trimis vedenia aceasta: "Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă, și avea o cumpănă în mînă. 8. Domnul mi-a zis: "Ce vezi, Amos?" Eu am răspuns: "O cumpănă." Și Domnul a zis: "Iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
cădea loviți de sabie, ogorul tău va fi împărțit cu frînghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pămînt necurat, și Israel va fi dus în robie departe de țara lui!" $8 1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte. 2. El a zis: "Ce vezi, Amos?" Eu am răspuns: "Un coș cu poame coapte." Și Domnul mi-a zis: "A venit sfîrșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta. 3. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
de noi, că toți care pleacă la procopseală, de muncește în afară, el îi transportă. Rozica, cu care mai discutam povești de-astea, că se mai putea discuta p-atunci cu ea, încă nu căzuse la alcoolizare și nu avea vedenii sau leșinuri, mă duceam chiar și mai dormeam la ea în câte-o noapte, că se speria dacă bea singură și amândouă dacă eram împreună, mai făceam o cafea, mai o alună și trecea noaptea mai ușor și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
decât cea de dimineață, când era un copac palid, nevăzut aproape, acum, de când e înstăpânit de cele două femei, e roșu, frunzele și fructele la fel, roșii, un pom cum nici Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim. 4. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația. 5. A căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Și în timpul cînd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească. 6. A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, și zidurile Așdodului și a zidit cetăți în ținutul Așdodului, și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în țară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32. Celelalte fapte ale lui Ezechia, și faptele lui evlavioase, sunt scrise în vedenia proorocului Isaia, fiul lui Amoț, în cartea împăraților lui Iuda și Israel. 33. Ezechia a adormit cu părinții săi, și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
simbolică încununare a ultimelor decenii de ușurință, de neglijență și de incapacitate în guvernarea țării"571 Din același punct de vedere simbolic se pune întrebarea: când va fi încetat să bântuie "holera" pe pământul romînesc? În primele alineate ale nuvelei Vedenia, publicată de Gib I. Mihăiescu, în "Gîndirea" din 1924, întîlnim o evocare a holerei cu care trupele noastre avuseseră de-a face peste Dunăre, cu două decenii mai-nainte: "La fiecare kilometru cădea câte un soldat... Și rândurile se rupeau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când drojdiile groase în tihnă se depun, laolaltă cu frigul, în tainițele reci ale minții, nici sarea, nici luna nici lumina de zi nu-și mai pot da măsura. amuleta vedenia tăcerii, melodioasă și tulbure, o port în vis la gât ca amuletă. e grea și rece și alte vedenii secretă. împodobită mă simt și totodată golită, tingire în soare lucind, de toată lumea ocolită. o, dar visul e lung, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
frigul, în tainițele reci ale minții, nici sarea, nici luna nici lumina de zi nu-și mai pot da măsura. amuleta vedenia tăcerii, melodioasă și tulbure, o port în vis la gât ca amuletă. e grea și rece și alte vedenii secretă. împodobită mă simt și totodată golită, tingire în soare lucind, de toată lumea ocolită. o, dar visul e lung, niciodată nu se termină astfel încât cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lumina unei lanterne. —Rachel, a zis ea, e timpul să te scoli. în cameră era întuneric beznă și un frig de înțepeneai, iar eu n-aveam nici cea mai vagă idee cine era femeia aia. Am hotărât că probabil aveam vedenii, așa că m-am întors cu spatele și am închis din nou ochii. Haide, Rachel, mi-a șoptit ea ceva mai tare. Să n-o trezești pe Chaquie! Numele ăsta m-a trezit brusc la realitate. Nu eram în patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte severă și s-a îndepărtat. Se părea că nu prea făcusem progrese în ceea ce privea proiectul meu de a deveni cea mai bună prietenă a Helenkăi. Cum stăteam în picioare lângă ușă, mi-am spus că am, cu siguranță, vedenii, căci tocmai observasem apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
colț și să-ți iau o cafea de-acolo, s-a oferit el. Sau ce zici de-o bere? Avem bere din belșug. Oare de ce nu mă surprinde chestia asta? a întrebat Brigit sec. Bine, dă-mi o bere. Am vedenii? Brigit luase în mână o haină de piele pe spatele căreia scria „Whitesnake“. A clătinat din cap aproape cu tristețe, apoi a zis: —în ce an suntem, Luke? Spune-mi doar în ce an suntem? Era doar o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă mă prind că mai fur bere, mă dau afară. Ăăă, nu, Helen, e în regulă, am sărit eu simțind că mor de rușine. Eu vreau o Cola dietetică. Helen s-a holbat la mine de parc-ar fi avut vedenii. —COLA dietetică? Numai cola dietetică? Nu, să știi că tequila nu e chiar așa de rea. Se poate să-ți dea o criză mică de schizofrenie, dar asta trece. —Mulțam, Helen, am murmurat eu. Dar Cola dietetică e foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost, la vremea mea, un haiduc vestit, Dumitru Furul mi se spunea, care oprea carele boierilor necinstiți și împărțea avutul acestora țăranilor săraci! Ha, ha, ha, râseră, în cor, cei doi băieți. Oi fi fost, dar cum de-ai ajuns vedenie omenească? Am fost prins și am fost închis la ocna cea mare din Munții Neamțului. Dar am scăpat și m-am ascuns la un schit , până când, într-o seară, la vecernie, am văzut pe Sf. Dumitru, care mă îndemna să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. 16. Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea, și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie." 17. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta. 18. Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? 19. Și încă atît este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
dată, dar eu îl auzeam multiplicat de sute de ori în mine, răsfrîngîndu-se în ecouri prelungi, grave, nesfîrșite: ― Poate că am omorît-o, i-am răspuns foarte calm, dar și ea pe mine! ― Se și vede! rânji ea crispat ca o vedenie. ― Se va vedea! am țipat înfruntînd-o. Violența tonului o sperie. Se trase un pas înapoi, privindu-mă ca halucinată. În timp ce ieșeam pe ușă îmi aruncă o piatră: ― Ticălosule! Poate mi s-a părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]