1,315 matches
-
linie dreaptă până la Sâmbăta, pe jos. Cu Nicu Mazăre și Iulian Bălan am trecut peste culmile Trascăului până la Râmeț, unde părintele Evloghie Oța reconstruia din albia râului Geoagiu Mânăstirea ortodoxă distrusă de armatele Mariei Tereza, așa cum i se descoperise în vedenie la Sfântul Munte Athos, ca și părintelui Arsenie Boca pentru Mânăstirea Sâmbăta. După întoarcere, Valeriu căpătase o stare de armonie interioară, de pace - vizibilă în manifestările lui pline de liniște și blândețe - ajungând la o suportare tăcută și la o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ai întinat. O clipă te-ai împărtășit cu sfințenia, cu Adevărul. Dar, ah, în mintea ta se prelinge un fum vânăt, înecăcios. Într-ânsul apare chipul desfigurat, mutilat, plin de sânge, care te privește cu ochii copilului tău. Încerci să alungi vedenia. Ea te urmărește, te privește continuu, cu aceeași liniște și bucurie tăcută. Din frunte, din gură, curge sânge. Undeva, cineva strigă, plânge, se zvârcolește. Se aud hohote de râs sadic. Un horcăit..., și Coliban se trezește din somn cu privirea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
imaginile care mi s-au arătat atunci, după cum nu seamănă nici cu viermele roșu din mlaștină. Dar senzația de oroare pe care am resimțit-o are aceeași calitate, sau, în orice caz, așa a început să-mi pară curând după vedenie. De asemenea și tendința de a uita pare să fi avut în ambele cazuri aceeași calitate. Mi s-a spus că „trista călătorie“ poate să se repete, uneori, în acest fel. Cititori, fiți avertizați! În orice caz, acum, când stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cursul nopții, mi s-a părut că aud clincănitul perdelei de mărgele, dar ăsta e un fenomen firesc. Azi s-a stârnit puțin vânt, iar marea e din nou albastră și albă. M-am gândit la două explicații posibile pentru vedenia mea. Prima ar fi că am văzut pur și simplu reflecția propriei mele fețe pe fondul întunecat al ferestrei. Dar (doar dacă nu m-oi fi ridicat, inconștient, în picioare), mă aflam așezat mult sub nivelul la care fața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
licăritor, pătruns de o notă expectativă, de parcă ar aștepta să se întâmple ceva. Poate că fulgere, sau monștri care să se înalțe din ape. Slavă Domnului, nu am mai avut halucinații, și uitarea aproape completă care s-a așternut asupra vedeniei mă convinge o dată în plus că a fost vorba într-adevăr de un efect întârziat al drogului pe care l-am luat în chip atât de nebunesc. Sau am „văzut“ într-adevăr ceva care să merite măcar atâta explicație? Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frumusețea.“ — Haide, dragă, asta-i o minciună. Mutarea ta bruscă la mare te-a dezechilibrat un pic, marea și casa asta lugubră. Cred că-i cea mai respingătoare casă în care am călcat vreodată. Nu-i de mirare că ai vedenii. — Despre ce vedenii vorbești? — Țin minte că mi-ai vorbit cândva de o primă iubire, dar lucrurile astea sunt imaginare, sunt povești. Ești încă sub influența șocului revederii, îți dau două săptămâni până să-ți revii. Și apoi are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asta-i o minciună. Mutarea ta bruscă la mare te-a dezechilibrat un pic, marea și casa asta lugubră. Cred că-i cea mai respingătoare casă în care am călcat vreodată. Nu-i de mirare că ai vedenii. — Despre ce vedenii vorbești? — Țin minte că mi-ai vorbit cândva de o primă iubire, dar lucrurile astea sunt imaginare, sunt povești. Ești încă sub influența șocului revederii, îți dau două săptămâni până să-ți revii. Și apoi are o căsnicie burgheză, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
resurse. Voi aștepta. Și cu această hotărâre, m-am cufundat într-un soi de pace sinistră și stânjenitoare. Puțin mai târziu, adică o zi sau două mai târziu în condiția mea de sursis, își făcu apariția Gilbert Opian, ca o vedenie pe jumătate așteptată. De ce oare n-am fost surprins când un timid și scurt sunet de clopot, pe la jumătatea dimineții, mi-a revelat un Gilbert nervos, surâzător, și, în spatele lui, la capătul digului, mașina-i galbenă? În chip ciudat, ticluisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
semene ciudat cu Wilfred Dunning, o asemănare creată desigur de strădania inconștientă a lui Gilbert de a-și însuși ticurile faciale ale eroului său. Și totuși, pentru nervii mei vulnerabili, părea mult mai mult ceva ce se apropia de o vedenie. Dacă era așa ceva, atunci Gilbert deținea onoarea de a fi vehiculul apariției. Discutam despre trecut, despre Wilfred și Clement și vremurile de altă dată. Un trecut împărtășit în doi nu-i puțin lucru. Mă gândeam la Clement, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
temperatură, dar printre obiectele mele nu figura și un termometru. Am rămas în pat. Dar patul meu îmi dădea senzația unui hamac suspendat pe un vapor scuturat de furtună. Mi se perindau prin minte gânduri încețoșate, colorate, sau mai curând vedenii, și nici un moment n-am putut fi sigur dacă ochii mi-erau închiși sau deschiși. Mă întrebam dacă nu cumva sunt serios bolnav. Acum aveam un telefon, dar n-aveam doctor. Nu-mi venea să-l chem pe cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o imagine idilică. Poate că aș fi fost tiranic, gelos, totuși mă simt în stare să recunosc absolutul atunci când îl văd, și față de Titus mi-aș fi păstrat credința. Dar prin vârtejul ăsta de gânduri răzlețe se reconstituia mereu aceeași vedenie a lui Titus, în lumina radioasă a mării, zăcând mort, inert, impregnat de apă, cu ochii întredeschiși și cicatricea de pe buză. Trăiam absența lui definitivă ca pe o experiență cu neputință de conceput. Fuseserăm un scurt timp împreună; și venise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care șterge urmele din memorie. Dar acum, revedeam creatura acea încolăcită, foarte aproape de mine, înălțându-se asupră-mi, de neconfundat chiar în lumina neclară, cu capul și gâtul profilate o secundă pe cer. Îi revedeam în minte ochii verzi, licăritori. Vedenia durase doar câteva secunde, poate că o singură secundă, dar fusese limpede și neîndoienică. După aceea urmase lovitura la cap. Dar nu, mai era ceva ce trebuia să-mi reamintesc, ceva ce se întâmplase chiar înainte de a-mi fi pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așteaptă o altă noapte de furtună și o nouă aruncare în mare.” (G.M. Zamfirescu, 171) • genitiv: „Mă doare că-i sosită vremea lor, A gândului și-a lacrimilor.” (T. Arghezi, 350) • dativ: „Și așa de puternică era la dânsul acea vedenie că pe dată ne-o împărtășea și nouă - lui Pantazi și mie.” (M. Caragiale, 113) • acuzativ: „... Se putea înțelege, așa cum am înțeles eu, că între timp întâlnise pe acest fabulos poet, pe Adrian...” (M. Eliade, 503), - fie în nominativ, indiferent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Gherla). După ieșirea din detenție, devine preot al parohiei Gârcina (Neamț), unde își doarme somnul de veci din 1991. Preot, scriitor și publicist. Opera: Taina Gabrielei (roman, debut), În satul lui Negrea (povestiri), Slujitor sub trei patriarhi (memorialistică, două volume), Vedeniile sihastrului Vichentie (nuvelă psihologică), Dochița sau căderea Sarmisegetuzei (piesă istorică în cinci acte și prolog). Întemeietor al revistei "Credința Neamului" (cu sprijinul Mănăstirii Bistrița), a colaborat la ziarele "Dreptatea" și "Ceahlăul". A lăsat în manuscris numeroase lucrări de istorie, memorialistică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în gânduri ca să avanseze în faptele de pocăință. De aceea și-a ales drept caznă părăsirea chiliei pentru a trăi în vârful unui stâlp de piatră. La temelia acestuia veneau oameni bolnavi și se vindecau. Diavolul însă îl ispitea mereu, vedeniile îl urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe Thaïs. Presimțind că Thais este bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
enumerat aici, o serie de alți colegi de celulă care au jucat un rol însemnat în momentul botezului lui Steinhardt. Amintim aici pe Părintele Mina (Mina Dobzeu) "Călugărul meu e basarabean. E un om tânăr, condamnat pentru a fi avut vedenii și a fi trimis Departamentului Cultelor o scrisoare în care protesta împotriva desființării schitului unde viețuise" -, cel care a săvârșit Sfânta Taină, asistat fiind de cei doi preoți greco-catolici: "Părintele Nicolae (N. Lupea), din Alba, tânăr, e zglobiu și agitat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în cazul lui Steinhardt rol de factor declanșator, acesta se va hotărî. Se va boteza. Săvârșitorul Sfintei Taine a Botezului a fost părintele Mina Dobzeu, călugăr basarabean: "Călugărul meu e basarabean. E un om tânăr, condamnat pentru a fi avut vedenii și a fi trimis Departamentului Cultelor o scrisoare în care protesta împotriva desființării schitului unde viețuise. Abia apuc bat fierul cât e cald să-i spun că sunt ovrei și că doresc a mă boteza, că se și arată de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
celei a lui Ion Barbu: "Merg spre vis de empireu", continuarea însă, "să ne ierte Dumnezeu" e o alunecare spre poezia mediocră, spre derizoriu. Tot în acest număr se propune și o traduce din Richard Dehmel, aceea a poemului Tragica vedenie, traducere realizată de Mircea Popescu, poezia se constituie într-un refuz al simbolului înalt pentru că umanitatea, în contemporaneitate, este însetată de real, de concret. Numărul dublu 3-4 se deschide cu un text al lui Constantin Bivolaru, "Sbor alb", Vlad Cunescu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei e conturat de "pensula unui pictor" care trebuie să-și întrezărească modelul printr-un văl (de aici abundența termenilor care-i sugerează diafaneitatea și caracterul fragil al imaginii sale, vedenie sau subiect al unei reverii solitare, Eumene e o proiecție a unei zeități lunare a naturii ("Ochii ei semănau cu oasele, cu izvoarele -/ pletele cu neguri mistuitoare"). Deși, la o primă vedere, imaginarul pare comun, impresia de prospețime este dată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Radiodifuziune; * oare, maladie, laudă, cuiva, îndreaptă, arămiu, eliberează, cafeaua, ai; * știi, amiciție, prietenoasă, mie, alergie, vioară, zmeoaică, perpetuu, stilou, imposibilului; * plictiseală, imaginație, covoare, două, aceiași, toată, vrei, aer, încrederea, conspirație; * sau, suspiciune, întoarce, formează, competiție, ne-au arătat, la egalitate, vedenie. Transcrieți, din textele de mai jos, cuvintele/ structurile care conțin diftong, triftong, respectiv vocale în hiat: (a) "Numai el știa o taină, cel drumeț pe cer albastru, numai el știa o taină să aducă zori de ziuă. Tot umbla, umbla
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Văzând eu că nu-i chip de stat împotriva părinților, începui a mă gândi la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune: Ce necaz pe capul meu!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) " Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt, vădind dorința de a mă scutura jos de pe spatele sale și a mă arunca cât colo la pământ, cu tot calabalâcul meu sentimental de visătoare
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai mari și cu forme mai năzdrăvane. Lucruri bine cunoscute, un halat, o rochie, un scaun, primeau alte chipuri și se puneau în mișcare. Hedi se uita țintă și cu cât se uita mai nemișcat cu atât i se înfățișau vedenii mai minunate. În fine se făcu noapte și fiindcă ea voia mereu să vadă și mereu fixa, parcă scăpărau stele și scânteiau înaintea ochilor. Mai întâi i-era frică, pe urmă îi plăcu și pironi mereu ochii până când începură s-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a adus o lacrimă, pe care lumina cerului o cuprinse, în care se răsfrângeau toate culorile curcubeului. O lacrimă, pe care Domnul o acceptă ca pe lucrul cel mai frumos. Lacrimile muncii omenești sunt jertfa de laudă adusă lui Dumnezu. Vedenia unui sfânt În timpul unei sfinte Liturghii, sfântul Leon a avut o vedenie. L-a văzut pe Dumnezeu care vorbea cu Satana. Satana se lăuda că a făcut ravagii în Biserică pe o scară largă. De fapt, în acea vreme Biserica
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
se răsfrângeau toate culorile curcubeului. O lacrimă, pe care Domnul o acceptă ca pe lucrul cel mai frumos. Lacrimile muncii omenești sunt jertfa de laudă adusă lui Dumnezu. Vedenia unui sfânt În timpul unei sfinte Liturghii, sfântul Leon a avut o vedenie. L-a văzut pe Dumnezeu care vorbea cu Satana. Satana se lăuda că a făcut ravagii în Biserică pe o scară largă. De fapt, în acea vreme Biserica avea mult de suferit în toate părțile lumii din cauza francmasoneriei, curent care
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era fără chip și pustiu, și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”. Bezna și groaza sacră dilată imaginația până la vedenia halucinantă a întocmirii universului: Așa înaintea creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli ai vieților sunt. O rază și câteva
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]