7,111 matches
-
lumenului venos. Depozitele sangvine se realizează mai ales în splină, ficat, venele mari din abdomen, plexul venos subcutanat. Venele mijlocii și mici, în pereții cărora se află o abundență de fibre musculare netede, sunt dotate cu proprietatea de contractilitate. Contractilitatea venoasă contribuie la reglarea cantității de sânge aflată în capilare și se află sub influența simpaticului și a unor factori umorali. Realizarea circulației venoase are la bază următorii factori: a) Factorul cardiac, care este un factor principal, constă în activitatea contractilă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
pereții cărora se află o abundență de fibre musculare netede, sunt dotate cu proprietatea de contractilitate. Contractilitatea venoasă contribuie la reglarea cantității de sânge aflată în capilare și se află sub influența simpaticului și a unor factori umorali. Realizarea circulației venoase are la bază următorii factori: a) Factorul cardiac, care este un factor principal, constă în activitatea contractilă a inimii și în special a inimii drepte, răspunzătoare de întoarcerea venoasă. Scăderea presiunii din atriul drept în faza presistolică a ciclului cardiac
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
află sub influența simpaticului și a unor factori umorali. Realizarea circulației venoase are la bază următorii factori: a) Factorul cardiac, care este un factor principal, constă în activitatea contractilă a inimii și în special a inimii drepte, răspunzătoare de întoarcerea venoasă. Scăderea presiunii din atriul drept în faza presistolică a ciclului cardiac produce o aspirare a sângelui “din față”, forța respectivă numindu-se “vis a fronte”. b) Aspirația toracică. În cursul inspirației presiunea intratoracică scade ceea ce produce distensia venelor mari și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mușchilor striați cu sânge este consecința creșterii debitului cardiac, dar și a unor mecanisme locale cum sunt scăderea rezisistenței vasculare și redistribuirea debitelor sangvine la nivel regional, precum și a diferenței dintre concentrația de O2 din sângele arterial și din cel venos. Contractilitatea cardiacă este dependentă de o relație funcțională între presiunea de evacuare a sângelui, viteza cu care se realizează aceasta și volumul sangvin: cu cât presiunea este mai mare cu atât viteza de golire a ventriculilor este mai mică iar
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
prin tahicardie. Corespunzător unor valori de repaus ale debitului sistolic - 80 ml și a frecvenței contracțiilor cardiace - 5/min rezultă un debit cardiac de 6 l/min. Această valoare crește cu 1-2 l în ortostatism ca urmare a scăderii întoarcerii venoase și deci a umplerii cardiace. Valori scăzute ale debitului cardiac se înregistrează în timpul somnului și la vârstnici, iar valori crescute în timpul digestiei și bineânțeles în cursul efortului fizic, cu scopul asigurării necesarului de oxigen. Astfel, la indivizi neantrenați, debitul cardiac
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
are drept consecință o redistribuție a debitelor sangvine locale, în efort maximal mușchii striați ajungând să beneficieze de 80-90% din debitul cardiac, față de 20% în condiții de repaus. Mărirea în timpul efortului a diferenței în oxigen între sângele arterial și sângele venos are ca substrat o utilizare mai mare a oxigenului la nivelul mușchiului striat aflat în activitate, la care se adaugă creșterea debitului sangvin local. Creșterea presiunii arteriale în efortul fizic se face diferit pentru cele două componente, sistolică și diastolică
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de difuziune a CO2 este de 20 de ori mai mare decât cea a O2, pe baza unui coeficient de solubilitate superior. Presiunea parțială a O2 este de 100 mm Hg în aerul alveolar și 40 mm Hg în sângele venos iar presiunea parțială a CO2 este de 46 mm Hg în capilarele pulmonare și 40 mm Hg în alveole. Transportul sangvin al gazelor respiratorii În sânge O2 este transportat în cea mai mare parte sub formă combinată cu hemoglobina (97
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
în jur de 40 mm Hg) și de aici în celule (unde pO2 este circa 20 mm Hg). Din metabolismul celular se formează CO2 (pCO2 în lichidul intercelular este aproximativ 46 mm Hg) care este preluat de sângele din capilarul venos sub o presiune parțială de 40 mm Hg. Reglarea ventilației se face prin mecanisme nervoase și umorale. Reglarea nervoasă este realizată de către sistemul nervos central, prin centrii respiratori. Există un centru inspirator și un centru expirator bulbar, dotați cu activitate
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
musculare implicate în practicarea sportului respectiv. În ceea ce privește metabolismul muscular, trebuie menționat faptul că o contracție izometrică comprimă vasele sangvine mici, ceea ce duce la insuficienta aprovizionare cu oxigen a mușchiului. Din contră, contracțiile izotonice, prin comprimări și relaxări succesive, ajută întoarcerea venoasă și deci eliminarea cataboliților. De aceea, după contracțiile izometrice, ca reacție compensatorie a organismului, are loc o hiperemie la nivelul mușchiului striat, cu rol de oxigenare și de eliminare a cataboliților acizi, hiperemie ce produce și creșterea metabolismului la nivelul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ar fi botanica, zoologia și embriologia. Cea mai cunoscută descoperire a sa au constituit-o capilarele sanguine, în 1661. Aceasta a evidențiat elementul care lipsea din teoria circulației sângelui a lui William Harvey, arătând cum sunt conectate sistemele arterial și venos. Echipat cu un microscop, Malpighi a făcut primele studii aprofundate asupra măduvei spinării, rinichilor, splinei, creierului, pielii și limbii; a oferit descrieri minuțioase, unice, ale animalelor în stadiu embrionar și ale insectelor în fază larvară. Deși și-a consacrat cea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
orbitei. 1.b.3.3.1.2. Semne clinice: 1.b.3.3.1.2.1. Exoftalmia unilaterală - ireductibilă, lent progresivă, nepulsatilă, cu ochiul coborât față de axul orizontal (Fig. 5). 1.b.3.3.1.2.2. - Ex.F.O.: congestie venoasă dată de compresiune pe sinusul cavernos și tardiv, și staza papilară. 1.b.3.3.1.2. 3.-Mișcările globilor oculari sunt reduse dar prin jenă mecanică. 1.b.3.3.1.2.4.-Se observă uneori bombarea fosei temporale
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
meningele moale sau leptomeningele. Duramater (sau pachimeningele) este reprezentată printr-o structură lamelară fibroasă, rezistentă, formată din două straturi de țesut conjunctiv. Duramater propriu-zisă este slab vascularizată, însă ea conține atât arterele meningeale și terminațiile nervoase, cât și niște tunele venoase, sinusurile durale (prin care se realizează legatura dintre venele creierului și venele jugulare interne). Duramater este aderența de calota craniană, căreia îi formează și periostul. La acest nivel există un spațiu virtual, care devine real în hemoragii (care, în acest
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
spațiul dintre duramater și canalul rahidian este întotdeauna real și reprezintă spațiul epidural. Pe de altă parte, și între duramater și leptomeninge există un spațiu virtual, spațiul subdural, care devine real în hemoragii (hemoragiile, în acest caz, sunt de origine venoasa). Hemoragiile subdurale sunt de ~ patru ori mai frecvente decat cele arteriale. Meningele moale sau leptomeningele este format din două foițe, piamater, aderentă de substanța nervoasă, reprezentând structura inițială, și arhnoida, derivată din piamater, neaderenta de substanța nervoasă și care trece
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
axe conjunctive, tapetate de un rând de celule aplatizate, poligonale, și din capilare. Se găsesc localizate de-a lungul sinusurilor durale, în peretele cărora și pătrund. Se consideră că prin intermediul lor se realizează filtrarea LCR înainte de vărsarea lui în sângele venos din sinusurile durale. La persoanele în vârstă, granulațiile lui PACHIONI sunt aparent mai numeroase și adesea calcificate. Piamater sau meningele vascular are o structură complexă, ea reprezentând o membrană conjunctivo-vasculară și glială. Este formată dintr-un țesut conjunctiv lax, tapetat
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
gigante, celule cu formă-de-fus-sau-stea-printre-care-se-găsesc-fibre-puține-de-reticulină (originea-mezenchimală). 4. Al patrulea tip de meningioame este reprezentat de cele maligne. 4.1. Meningioamul sarcomatos (Fig. 13), tumoare mult mai rară decât meningiomul. Meningiomul degenerat sarcomatos se recunoaște prin: MACROSCOPIC - Invazia creierului și pereților sinusurilor venoase. - Frecvente recidive postoperatorii. - Foarte rarelele metastaze pulmonare. - Însămânțarea pe calea L.C.R. (excepțională, de altfel !). MICROSCOPIC - Celularitate și vascularizație mai bogate ca în alte meningioame. - Mitoze numeroase. 4.2. Sarcomul meningeal (Fig. 14) este o tumoare meningeală malignă de la început, spre deosebire de
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
tip de celulă, cu dublă potențialitate ectodermo-mezenchimatoasă, fapt dovedit de studiile de microscopie electronică ! Histogenetic, meningioamele iau naștere din toate învelișurile creierului și măduvii spinării: duramater, arahnoida și piamater. Ele provin în special din vilozitățile arahnoidiene, concentrate în pereții sinusurilor venoase mari. Culturile de țesuturi aduc argumente semnificative pentru unitatea menigioamelor. Indiferent de tipul lor histologic, s-a dovedit că modul de creștere în culturi celulare este același, paralel cu creșterile în suprafață de tip meningotelial constatate în histocultirile meningelor normale
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
numai pentru utilitatea lor în diagnosticul diferențial. Deosebim astfel diverse tipuri de angioame și angioblastoame (17) împarte angioamele (aproximativ 4% din tumorile endocraniene, ZIMMERMAN, 18) în: VIII.1. Angioame cavernoase VIII.2. Angioame capilare (racemoase sau telangiectatice) VIII.3. Angioame venoase VIII.4. Angioame capilare și venoase calcificate (Boala STURGE-WEBER) VIII.5. Hemangioblastomul (Boala HIPPEL- LINDAU) VIII.6. Angioame arteriovenoase sau cirsoide Toate aceste formațiuni tumorale au o bază malformativă. Relația care există între hemangioblastomatoza cerebrală și angiomatoza retinei este similară
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
diferențial. Deosebim astfel diverse tipuri de angioame și angioblastoame (17) împarte angioamele (aproximativ 4% din tumorile endocraniene, ZIMMERMAN, 18) în: VIII.1. Angioame cavernoase VIII.2. Angioame capilare (racemoase sau telangiectatice) VIII.3. Angioame venoase VIII.4. Angioame capilare și venoase calcificate (Boala STURGE-WEBER) VIII.5. Hemangioblastomul (Boala HIPPEL- LINDAU) VIII.6. Angioame arteriovenoase sau cirsoide Toate aceste formațiuni tumorale au o bază malformativă. Relația care există între hemangioblastomatoza cerebrală și angiomatoza retinei este similară cu cea care există între tumorile
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
ca și examenul histologic al L.C.R., date pentru diferențierea meningioamelor de astrocitoame ! Acestea sunt însă metode parțial invazive care pot, așa cum am arătat mai sus, precipita metastazarea în cazurile de meningiom malign. CAPITOLUL II ANATOMIA RADIOLOGICĂ A SISTEMELOR ARTERIAL ȘI VENOS ALE CREIERULUI I. Sistemul arterial I.1. A.C.C.Dr.: Ram desprins din trunchiul arterial brahiocefalic, având traiect ascendent de partea dreaptă a traheei și esofagului. În dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid se bifurcă dând naștere arterei carotide interne drepte și
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
grupele frontopolar și frontoparietal intern); Porțiunile distale ale a.pericaloasa și a.calosomargiala sunt fixate de coasa creierului și nu sunt mobilizabile așa cum sunt porțiunile proximale, subfalciforme, ale lor, ce se pot fi deplasate de procese expansive intracraniene ! II. Sistemul venos (Fig. 16.c) 1. Venele cerebrale interne ale lui Galien Există câte una pentru fiecare hemisfer. Au originea la nivelul orificiilor Monroe și direcție paramediană anteroposterioară.Venele interne ale lui Galien se unesc cu Venele bazilare în Marea vena Galien
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
H.I.C. s-au descris două mecanisme: compresiunea și deplasarea formațiunilor anatomice și dezvoltarea procesului expansiv, ca volum suplimentar care determină creșterea treptată a presiunii în interiorul craniului. Tumoarea cerebrala impinge parenchimul cerebral, comprimă vasele (mai ales venele) și determină apariția stazei venoase. Staza este cu atât mai mare cu cât compresiunea se exercită pe un trunchi venos cu calibrul mai mare, ajungând, în aceste cazuri, mai repede, la edem cerebral. Edemul cerebral impiedică circulația intracraniană a L.C.R. (orificiile de comunicare sunt îngustate
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
ca volum suplimentar care determină creșterea treptată a presiunii în interiorul craniului. Tumoarea cerebrala impinge parenchimul cerebral, comprimă vasele (mai ales venele) și determină apariția stazei venoase. Staza este cu atât mai mare cu cât compresiunea se exercită pe un trunchi venos cu calibrul mai mare, ajungând, în aceste cazuri, mai repede, la edem cerebral. Edemul cerebral impiedică circulația intracraniană a L.C.R. (orificiile de comunicare sunt îngustate mai cu seamă atunci când tumoarea se dezvoltă în vecinatatea lor). Prin congestia vaselor din componența
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
a lichidului cefalorahidian de către tumoare; - dispare odată cu instalarea atrofiei optice, fapt explicat prin atrofia concomitentă a plexurilor coroide, care, nemaisecretând L.C.R, determină scăderea gradului de H.I.C. În ceea ce privește patogenia cefaleei, apariția crizelor dureroase este determinată de distensia meningelor, a sinusurilor venoase și, mai ales, a vaselor sanguine cerebrale care primesc inervație de la nervii trigemen și pneumogastric. I.1.2. VĂRSĂTURILE Acest semn este întâlnit într-un procent mai mic decât cefaleea și este constatat mai ales la copii și, în mod
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
incidențe de profil (laterale) temporotemporală, cu centrare la 1 cm deasupra mijlocului planului bazal. Ritmul luării de imagini este: 4 imagini în prima secundă (timpul arterial), urmat de câte o imagine lută în secundele 3, 4 și 5 pentru sistemul venos superficial și o imagine în secunda a 7-a pentru timpul venos profund. Contrastarea sistemului venos al creierului se face în această ordine: venele frontale, venele parietale și aproape simultan vena cerebrală internă iar la sfârșit vena septului pellucid. Timpul
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
planului bazal. Ritmul luării de imagini este: 4 imagini în prima secundă (timpul arterial), urmat de câte o imagine lută în secundele 3, 4 și 5 pentru sistemul venos superficial și o imagine în secunda a 7-a pentru timpul venos profund. Contrastarea sistemului venos al creierului se face în această ordine: venele frontale, venele parietale și aproape simultan vena cerebrală internă iar la sfârșit vena septului pellucid. Timpul de pasaj cerebral este, în medie, de 8 secunde, respective de 4
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]