1,584 matches
-
de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele 117 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
plăcut să se oprească cu Greg. Un timp îl socotise ca pe un figurant bun în decorul estetic al Cetăței, apoi trebuise să-1 suprime. O decepționase. T-rraresia ei proastă data mai ales de mai deunăzi, când Nory o dusese ia vernisajul intim al salonului lui, în chiar atelierul locuinței pictorului. Era un eveniment, o comemorare a zece ani de carieră. Adunase un număr mare din picturile lui de la început până acum, împreună cu cele mai noi, făcuse un fel de galerie completă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de la UNESCO, am vorbit la telefon, m-a tratat cu o răceală îngrozitoare. Mi-am spus: s-a termi nat, n-a mers, nu mai telefonez, nu-l mai întâlnesc, nu mă mai intere sează. A doua zi, la un vernisaj, era și el acolo. Cum nu-l cunoșteam deloc, am întrebat pe o doamnă cum arată și ea mi-a spus: „E îmbrăcat în bleu marin și are ochelari.“ Am căutat prin toată lumea, am dat peste un domn, l-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Imediat am fost asaltată de întrebări: „Sun teți pictoriță?“ „Da. De ce? Vă miră? Eu nu mă de ghi zez în pictoriță, eu chiar sunt pictoriță.“ — Cum ar trebui să arate un pictor ca să-l recunoască lumea dintr-o privire? — La vernisajul expoziției lui Hundertwasser - un artist extraordinar de talentat - a venit tot Parisul, iar domnul autor a sosit deghizat în pictor. Avea un fel de pălărie înaltă, cum ar fi tichia bucătarului, doar că era din catifea albastră și verde, purta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
asta a fost în Elveția, adăugă ea după un răstimp. Urma să deschid o expoziție la Lausanne și venisem cu vreo douăzeci de tablouri. La vamă am declarat că erau doar niște mâzgălituri, pe care le evaluasem la minimum. La vernisaj, multă lume, un cumpărător cere lista prețuri lor... Rezul tatul a fost că, a doua zi, m-am trezit cu poli ția, m-au anchetat patru ore fiindcă i-am indus în eroare pe vameși. Mi-au dat o amendă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu-mi apar ca
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cunoștea pe mine. Te aruncai pe ei, a insistat Luke cu buzele strânse. Avea un aer matur și intimidant. Nu știu cum putusem să-mi închipui că era amuzant. —Hai, Rachel, a rânjit el. Cum a fost când te-am dus la vernisajul expoziției lui François? Ai plecat și te-ai dus acasă cu tipul ăla, negustorul de obiecte de artă. îmi ardea fața de rușine. Ar fi trebuit să-mi dau seama c-o să pomenească episodul ăla. N-am mai auzit finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și apoi mințind că n-am băut-o. BANG! Spunându-i lui Luke că Brigit era o curvă fiindcă mi-era teamă să nu fie atras de ea. Și uite-așa am mai pierdut o viață. Mergând cu Luke la vernisajul unei expoziții și plecând de-acolo cu un tip pe care-l chema Jerry. Altă viață. Gânduri care nu erau deloc bine-venite se năpusteau asupra mea într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Ducându-mă la ușa lui Wayne la patru dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate lăboanța! Aia, da, lovitură prefectă, de baseball! Păi, nu? se împăunează țintașul, lăsând să-i alunece din palmă o a doua piatră, pe care o ținuse de rezervă, în eventualitatea că ar fi ratat vernisajul. À la guerre comme à la guerre! Cel mai eficace mod de-a rezista tentației, este să-i cedezi? Greșit! Altfel, la ce mai sunt buni prietenii? Excelent, excelent! este de părere și Arhanghelul. Acela a fost Belphegor, demonul cel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apar trupe-surpriză și premiere surprinzătoare, sau că Mihai Măniuțiu, noul director al Teatrului Național din Cluj, pregătește, între altele, un program mai larg cu întâlniri între literați, actori și lumea culturală, politică și religioasă transilvană? Că-n 5 noiembrie, la vernisajul Ștefan Câlția de la „Galeria posibilă“, era o forfotă amețitoare, cu zeci de persoane, care mai de care mai strălucitor bizară, metafizică și politico-masonică? Și uite că tocmai în acest peisaj de nesaț intelectual, după ce am trăit să-l vedem pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la primul festival din istoria re vistei, organizat la Alba Iulia, sedentarul din mine s-a împosocat pe dată. Drum lung, mi-am zis, pe șosele bor tilite, formalism, discursuri, politichie, butaforie medievală gen Sighișoara, lansări la botul calului și vernisaje pe picior, nopți sibaritice, năprasnice pentru ficat... Și lume! Lume, monșer, de te apucă amețeala. Auzind, însă, tema - plăcerile vieții - și felia ce mi revine (plăcerea lecturii), ursul și-a dezdoit încrâncenarea. Într-o vreme care exaltă neplăcerea, urâciunile, disforia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tatei. Ea a adăugat: „Dl. Diekirch era un preot răspopit, n-ai știut asta niciodată? Era un misionar care Își pierduse credința În timpul războiului“. Și iată cum am fost lipsit de plăcerea de a-mi invita familia și prietenii la vernisajul primei mele expoziții. N-am repetat anul la Colegiul Saint-Ignace, tata făcîndu-mi marele serviciu de a se duce să mă laude la un alt colegiu ținut de preoți seculari, era să zic preoți ca voi și ca mine, care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei proaspăt naturalizați au vrut să Îi ofere șansa unui nou Început În America. A crescut ca „Susan“ și a devenit curator și administrator al Muzeului Artelor Lumii, care are acum o expoziție de artă disidentă din perioada comunistă, la vernisajul căreia Wakefield va fi conferențiarul de onoare. Mai știe că este vegetariană. Părinții ei se ceartă pentru orice, inclusiv pentru actuala ei slujbă, pentru că ea a plonjat cu atîta plăcere În complicațiile lumii pe care ei o lăsaseră În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția, care reunește artiști din diferite zone din Balcania, cuprinse de război, a devenit, În ultima săptămînă, subiect de aprinse controverse. Îi spune lui Wakefield să se aștepte să vadă pichete de protest la vernisaj, cînd Își va rosti discursul. — Oh, lasă-i să vină! spune Wakefield. Îmi place, din cînd În cînd, cîte o luptă pe cinste. — Pentru mine e o chestiune personală. Părinții mei de abia Își mai vorbesc de cînd a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simț al umorului. Noi rîdem de orice, chiar și de noi, dar Diavolul are o tentă de suprarealism crud. Din cauza naturii controversate a expoziției, muzeul a angajat oameni de ordine de la o firmă privată care se adaugă polițiștilor prezenți la vernisaj. CÎnd Wakefield și sirenele lui matolite ajung la muzeu, În fața clădirii este deja postat un cordon de polițiști În uniformă și de tipi pătrățoși cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lipsesc cronicile „la zi”: sub titlul de refren dadaist „Tzaca, Tzac, bumbarassa!“, în numărul din 5 decembrie, Lucrezzia Karr(nabatt) prezintă acid și ironic un număr recent din revista 391. Aceeași Lucrezzia revine, în 25 decembrie, cu un articol despre vernisajul, la Paris, al unei expoziții de Fr. Picabia. În Lupta din 15 noiembrie 1920, un anume „Dr. D.” comentează, sub titlul „Expresionism, Dadaism“, marea expoziție Dada din Berlin, taxînd fenomenul de „infantilism și incoherență”. Arătînd că în Germania reacțiile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu... Rémy de Gourmont (nr. 48). Pe filiera esteticii idealist-subiective, Davidescu (alunecat în anii ’30 spre naționalismul xenofob al Gărzii de Fier...) subliniază „clasicitatea” modernă a demersurilor artistice ale lui Marcel Iancu și Milița Petrașcu în cadrul unei conferințe susținute la vernisajul expoziției de sculptură-desene a celor doi, de la Sala Regina Maria (1926), și reproduse în nr. 66-67 al revistei. Critica românească a vorbit practic la unison (și pe drept cuvînt) despre echilibrul dintre „tradiție”/clasicitate și inovația radicală la Contimporanul: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu amestecul ei de extravaganță provocatoare și snobism novator foarte în spiritul „anilor nebuni”, întîlnim și în romanul Patul lui Procust. Naratorul Fred Vasilescu o întîlnește pe doamna T. (amatoare de mobilă și interioare cubiste, familiară a cercurilor avangardiste...) „la vernisajul unei expoziții colective a unui grup de pictori și sculptori de avangardă... O expoziție foarte frecventată, cel puțin la vernisaj, din pricină că era moda de a fi ostentativ, de a fi neapărat îndreptat împotriva cuiva... Ciudat era că această expoziție era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Procust. Naratorul Fred Vasilescu o întîlnește pe doamna T. (amatoare de mobilă și interioare cubiste, familiară a cercurilor avangardiste...) „la vernisajul unei expoziții colective a unui grup de pictori și sculptori de avangardă... O expoziție foarte frecventată, cel puțin la vernisaj, din pricină că era moda de a fi ostentativ, de a fi neapărat îndreptat împotriva cuiva... Ciudat era că această expoziție era îndreptată chiar împotriva artei (Jos arta!), mai curînd însă împotriva camarazilor care n-aveau talent, nici unul, pare-se, deloc. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi ostentativ, de a fi neapărat îndreptat împotriva cuiva... Ciudat era că această expoziție era îndreptată chiar împotriva artei (Jos arta!), mai curînd însă împotriva camarazilor care n-aveau talent, nici unul, pare-se, deloc. Mai venea lume și din pricină că la vernisaj avea să vorbească un ziarist foarte cunoscut, combativ și revoluționar permanent”. Perspectiva lui Fred - evident necunoscător... - este, după cum se vede, una ironic-rezervată. Cît despre „cunoscutul gazetar” invocat, acesta nu putea fi decît Eugen Filotti. Iată și o descriere a decorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de artă autohton e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre ale Europei occidentale: „Magdeburgul e un oraș cubist. La Paris, cubismul e în faza eroică, la noi, e încă în stadiul în care enervează prostimea elegentă a vernisajelor și simulația găunoasă a criticii” („Pictorul M.H. Maxy...“). În comentariul despre „Noua expoziție a lui Marcel Iancu“, colegul de la Contimporanul este așezat alături de alți avangardiști români „universalizați”, „precursori” puțin (re)cunoscuți în țară. Un argument de autoritate menit să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
splendorii (numai de el deschisă), de forța lui de a spulbera clișeul. Așa cum făcea în toate, dezgropând frumusețea ascunsă, proaspătă și uitată: a muzicii, a caselor, a figurilor umane. Apoi, deschizând televizorul, o emisiune întreagă despre el, un film cu vernisaje, cu locurile unde picta, cu mai vechi interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă, cu ctitoria lui de la Muzeul Țăranului. Ce repede devenim arhivă! În cazul în care ajungem să "supraviețuim", supraviețuim așa, ca arhivă. Când și când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
8: dețean inului, lturală 70 de arti ști slui se scot artelor D.V. Mar ia, prima com. Ștef ... mai altf comunit cu ajuto in, pag.5 ) pe ț ară (la an cel Ma el ! ate, rul , 2 P. re, 141 Vernisaj la Galeriile de artă "N.N. Tonitza" din Bârlad, Apariția drogurilor; rubrici permanente: info Bârlad, pagina culturală și... caricaturile lui N. Viziteu, un caricaturist de valoare naț ională, precum și programele TV, publicitate etc. Beneficiind de plaja foarte mare de informații locale
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Eminescu este și rămâne DASC|LUL NOSTRU DE SUFLET ! (MERIDIANUL, An X, nr.2 (731), joi, 17 ianuarie 2008, Editorial) 184 EMINESCU ... cel NE-CITIT ! Gândurile următoare mi-au fost prilejuite de sărbătorirea poetului național la Muzeul județean Vaslui, prin vernisajul unei expoziții și lansarea unei cărți "Luceafărul eminescian - fragmente pentru o tehnologie a relecturii" de profesorul bârlădean Marian Costandache (ed. Opera Magna, Ia și, 2006). Doctorul Constantin Teodorescu a mai sponsorizat o manifestare eminamente culturală care-i face deosebită cinste
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]