9,864 matches
-
propoziție finală ca să omorâți și ultimul personaj. Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar, și soția mea - care mă cunoaște foarte bine, martorul meu cotidian, si care este întotdeauna veselă, ceea ce este meritoriu - poate să confirme, sunt un pesimist vesel. Și dacă sunt pesimist, nu sunt în tuse fine. În fond, aventură umană este permanent ratată de slăbiciunile caracterului. Aventură umană este ceva remarcabil mai ales in inutilul sau în eroismul sau. Să mergi pe Lună este formidabil, să descoperi
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
non-sens poate căpăta valoare de dogmă); ea reprezintă, zice Nae, și "punctul de vedere" pe care s-a situat întregul curs. Trebuie să recunoaștem că autorul o ia cam repede pe scurtătură; deși tonul e solemn și intransigent, ai impresia veselă că Nae I. calcă desculț prin miriște. Regăsim aici duiosul reflex de taliban autohton, atât de familiar pășunismului românesc, care crede că deține prin naștere veșnicia și misterul ei, ca să poată, astfel, în numele ei, refuza la mod superior tot ce
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
The Baakho Monitor, nici o persoană interesată nu telefonase pentru a-și oferi serviciile sau măcar pentru a cere amănunte. Ce-i drept, condițiile puse erau destul de severe. Como pretindea să se Însoare cu o femeie sub 35 de ani, suplă, veselă și cu poftă de viață, avînd garantată independența materială - În paranteză, locuință proprie. Unei astfel de persoane Christina urma să-i spună Într-o bună zi, cu teamă și respect: mamă. PÎnă atunci, Însă, trebuia să o găsească prin mica
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prea multe motive să se mărite cu un bărbat de vîrstă neprecizată, „intelectual cu mari disponibilități“, și ele neprecizate, căci prezența militarilor americani pe insulă rezolva, dacă nu problemele de securitate al Statelor Unite, măcar unele probleme sentimentale ale femeilor suple, vesele și cu poftă de viață, sub 35 de ani. Ca să nu mai punem la socoteală faptul binecunoscut că independența materială le face pe femei mult mai exigente. Din fericire, după ce-l spălă pe Kiki și ieșiră din baie, gîndurile Christinei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
restituia Încrederea În forțele proprii. — Mă aflu pe strada Democrației și... nu știu ce stradă e asta, am impresia că n-am mai fost niciodată pe aici. Trebuie să ajung pe strada Pacific. — Ah, firește că te-ai rătăcit! exclama Vic aproape vesel. Nu-ți face probleme. Oricine, În locul tău, ar fi pățit la fel. Fiindcă tîmpiții ăștia au schimbat iar denumirile străzilor. De cîte ori se schimbă guvernul, se schimbă și denumirile străzilor mai importante, pentru a nu se observa că guvernanții
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și nu vor naște niciodată și despre care obișnuim, din acest motiv, să spunem că au un suflet bun. Era voinică, avea o față lată, cu gura mare, buzele groase și niște ochi bulbucați; vorbea tare și părea tot timpul veselă, iar firea ei sentimentală o Îndemna să urmărească cu cel mai mare interes emisiunile radiofonice Întîlnire cu Fericirea, În nopțile cînd făcea de gardă. În plus, de cîteva săptămîni, devenise membră a Cercului Ascultătorilor Fideli, amănunt pe care Îl ținea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
propriul ei copil. — Ah, Vic, ce bine ar fi dacă ar veni și Como pe insulă!... S-ar mai ocupa și el de copil. — De ce nu-l Însori cu Marychka? Ce-i drept, nu-i nici prea suplă, nici tocmai veselă, dar are sub treizeci și cinci de ani și o situație materială stabilă, deoarece o plătim noi. Christina se Încruntă și, pentru a vedea mai bine dacă Vic vorbește serios, se Îndepărtă puțin de el. — Cum adică, să-i spun Marychkăi mamă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu orice risc. Între timp, cumpărase și o rochie, pe care avea de gînd să i-o dăruiască lui Maximov pentru soția lui, În eventualitatea că ar fi fost căsătorit. Dar Maximov o Întîmpină la ieșirea din magazin cu figura veselă și prietenoasă a unuia lipsit de orice griji. Bună ziua, doamnă Delilah, ce bine Îmi pare că vă Întîlnesc! zise. — Bună ziua, domnule Maximov. Vai, ce surpriză! Nu mă așteptam să vă Întîlnesc tocmai aici. Ce mai faceți? — Mulțumesc de Întrebare. V-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Colonia americană“, cum era cunoscut cartierul În care locuiau ofițerii și personalul civil al bazei militare, aveau de asemenea un aspect previzibil și anost. Totuși, după ce se bărbieri, În timp ce-și prepara cafeaua, maiorul Începu să fredoneze o melodie veselă, poate În căutarea unei oricît de firave consolări. CÎnta fals, dar cu plăcere. Căci, să ne Înțelegem, există și plăcerea de a cînta fals, de a contrazice melodia, de a sfida regulile armonice și de a da cu tifla așa-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu era Închisă. Și atunci - cum o ținea? Ea scăpase cristalul din mînă, iar pantofii Îi căzuseră din picioare; trupul fragil, eliberat de propria povară, se legăna ușor ca o foaie de hîrtie, totuși fața, Îmbujorată și fierbinte, Îi era veselă, sau În orice caz zîmbea; de fapt Își zîmbea sieși, ca un copil care se joacă, fără să știe că e privit. În schimb, Pablo rămăsese la fel de serios și hotărît cum fusese tot timpul, neluînd defel În seamă ce se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
figură de geolog. De aceea, dacă vreunul, după ce-i da binețe, se interesa ce treburi Îl mînaseră Într-acolo, ridica mai degrabă din umeri. Caut ciuperci, zicea. Aha, Înseamnă că totuși cauți ceva! exclama celălalt și pleca mai departe aproape vesel. Dar, de cele mai multe ori, nu se Întîlnea cu nimeni. CÎnd auzea voci sau pași de oameni, părăsea cărarea, făcea un ocol, sau intra Într-un desiș și aștepta. După ce omul sau grupul de oameni se Îndepărtau, se reîntorcea În cărare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lucrurile să meargă bine, nu-i rămînea decît să fie mereu bine dispus și fără griji. Din nefericire, problema principală a depresivilor este tocmai aceea că nu sunt depresivi fiindcă așa vor ei. Dimpotrivă, s-ar bucura să poată fi veseli, dar nu pot. Ceea ce Înseamnă că e o problemă fără soluție. Totuși, după ce dr. Hemming Îi explică, gesticulînd excesiv, lucru care Îl cam indispunea pe colonel, că În pereții intestinali există la fel de mulți neuroni ca și În creier, și Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cutie cu pate de ficat și două pachețele cu biscuiți ,,Eugenia,,. Până la calea ferată, stația terminus, Antoniu privește atent prin fereastra autobuzului, reclamele ce-au Început să se aprindă una câte una, mișcându-și culorile amețitor. În spatele lui, o tânără veselă Îi povestește iubitului un film de dragoste, care se termină prost. Din când În când povestirea este Întreruptă de săruturi lungi și pasionale. Coboară din autobuz anevoie, Îl chinuie durerea de picioare și abia mai poate traversa calea ferată. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încerci să te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți atrage atenția părul negru-albăstrui dat cu gel, al unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la masă părăsind micullocalgălăgios, cu o durere de cap insuportabilă. Imaginea fotografiei pe care ți-o doreai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el În spinare colindă orașul În căutarea hranei și adăpostului. Este un globe-trotter adaptat și rezistent, care-și păzește ,,agoniseala,, purtând-o cu sine demn. Două tinerele nostime și vesele distribuie pliante cu un salon de cosmetică. Râd și se amuză, se Îmbrâncesc și vorbesc incontinuu. Pentru ele nu există decât prezentul fabulos și complicitatea savuroasă cu el. Restul nu contează. E cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o scenă din copilărie, puternic Întipărită În memorie: mama strălucind de tinerețe și frumusețe, suplă, cu părul strâns la ceafă Într-un coc micuț, cochet, Îmbrăcată Într-o rochie bleu, vaporoasă, Învârtindu-se În fața unei oglinzi și cântând ceva foarte vesel. El, copilul, foarte mic, de trei-patru ani, așezat pe un fotoliu și privind-o fascinat. O fereastră deschizându-se brusc din cauza vântului și mama Închizând-o speriată. Apoi, tatăl intrând În cameră și scoțând dintr-un coș de rafie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să fie frumoase; băieții În schimb trebuiau să fie puternici. Pirpiriu cum eram, sufeream că nu sunt puternic și că nu mă poit apăra. Și despre tata se spunea că este un bărbat frumos. Mie mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari, albaștri, un pic obosiți, pe care, Îi moștenisem.. -Kawabata, vreau să te rog ceva: de-acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar putea să-l influențeze ea pe el. Odată chiar am spus sarcastic că nu văd de ce trebuie să plătesc atâta amar de bani pe săptămână pentru ca Antonia să-l chestioneze pe Palmer cu privire la copilăria lui, iar ea a zâmbit vesel și nu a negat insinuarea. Firește că psihanaliza era pentru ea o pasiune trecătoare ca multe altele pe care le avusese mai înainte: să învețe să joace bridge, să învețe rusește, să învețe să sculpteze (cu Alexander), să se implice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
simțeam un bărbat virtuos. 3 Stăteam întins pe canapeaua cea mare din locuința din Hereford Square citind Istoria războiului peninsular de Napier și mă întrebam dacă o să mă aleg cu un astm din pricina bețișoarelor parfumate ale lui Georgie. Un foc vesel de lemne și cărbuni strălucea și murmura în cămin, iar lămpile cu lumină intermitentă aruncau o culoare aurie blândă asupra camerei mari care, chiar și în toiul iernii, mirosea a trandafiri, ca efect al vreunei scamatorii făcute de Antonia. Felicitările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unul de altul. Mărturisirea iubirii lor și supușenia mea în fața ei, ba chiar - aș zice cu multă amărăciune - binecuvântarea pe care aproape că le-o dădusem, descătușase în cei doi o bucurie frenetică. Nu-i mai văzusem niciodată atât de veseli, atât de plini de viață, atât de triumfători. Dădeau impresia că sufletele lor dansează. În fața unei asemenea forțe, mi-am spus, aș fi avut puține șanse de izbândă. Și totuși simțeam că dacă aș fi făcut măcar o încercare, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
capului era excelent conturată, părul bogat care-i cădea pe spate în șuvițe dezordonate amintea de o pieptenătură grecească; iar buzele groase, lacome, puțin întredeschise, da, pe acelea le cunoșteam. Dar nu era Antonia mea, ci una mai tânără, mai veselă, mai bine conturată. Poate că ea existase și o uitasem eu. Nu vedeam în ea nimic din brambureala călduță care era acum soția mea. Mă trecu un fior. — Nu poate fi ea fără trup, am spus. Trupul unduitor al Antoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de dimineață până seara. Pe de altă parte, imaginea lui Georgie, animată de o putere a sa proprie, era vie în mine și își croia, printre gândurile mele, un drum sigur și chiar autoritar. Într-acolo mă simțeam atras. Firea veselă a lui Georgie, bunul-simț care o caracteriza, duritatea ei lucidă erau probabil exact ceea ce îmi trebuia pentru a mă scoate din lumea imaginară în care mă cufundam tot mai mult și a mă readuce în lumea reală. Dar, în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
duritatea ei lucidă erau probabil exact ceea ce îmi trebuia pentru a mă scoate din lumea imaginară în care mă cufundam tot mai mult și a mă readuce în lumea reală. Dar, în situația dată, puteam spera că Georgie va fi veselă și lucidă? Oare ce pretenții ar putea ridica ea acum, mai ales văzându-mă într-un asemenea moment de slăbiciune? Îmi doream cu disperare pur și simplu să fiu consolat. Dar era foarte probabil să o găsesc și pe Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez! exclamă el vesel. M-a reținut un pacient. Au așa de multe pretenții! Te rog să mă ierți că sunt așa de puțin protocolar, Georgie Hands. Cred că avem o mulțime de prieteni comuni. O cunoaște pe sora ta, am spus eu apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]