1,712 matches
-
corpul rămânea rece și indiferent, era ca și cum mintea ar fi smuls toate cablurile simțurilor și le-ar fi aruncat undeva departe, într-un timp și-o vârstă diferite de-ale colegilor mei. Mihnea ofta, cu privirea lui tricoloră ațintită spre vestiar, lui Cătălin îi cădeau șurubelnițele din pantalon, iar Cezar, agățat în vârful gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la fugă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rulmentul; țăranul cu tractorul pe câmp; inginerul cu casca tuflită pe cap. Capodopera profesorului rămânea minciuna. Nici degetul înmuiat în vaselină, nici rotația precisă a vilbrochenului, nici bătaia cu sticle de bere de-un litru (izbite peste umeri seara, la vestiar, în uralele schimbului doi) nu puteau egala gestul profesorului de-a deschide gura și-a minți. Trebuia artă, dexteritate și-o privire de pramatie inocentă, ca să iasă pasiența; profesorul se bucura de toate, iar aspirantul abia aștepta să le învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păstrate într-un colț de hală. Partea a II-a: Oamenii Interviu realizat de Serinela Pintilie cu doamna Anica Mititelu, în data de 29 mai 2013, în prezent, angajată ca sudor la Grup Tar, Iași. Interviul a fost realizat in vestiarul atelierului, la sediul firmei. Transcriere: Nicolai Dolghi Serinela Pintilie: - Ați spus că v-ați născut în 1958. Ce amintiri păstrați locului nașterii și familiei ? Anica Mititelu: - Amintiri foarte frumoase. Am fost primul copil la părinți, am fost răsfățată de părinți
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o piatră prețioasă roșie. Ce dau azi? Bardelys Magnificul plus Dave Apolloon și dansatoarele Komarinsky. Haideți și voi să-mi țineți de urât. La acea dată aveam motivele noastre să stăm departe de școală. Steve Marinarul Bulba, tovarășul meu de vestiar, cu un nas de brută și roșu la față, cu chica tunsă cu grijă doar la vârfuri și favoriți de băgător de seamă, care dădeau de știre că e periculos; cât un munte, cu fundul greoi în pantalonii lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
box a lui Trafton, perorând supărat cum că el are întâietate asupra sacilor de box din camerele ce puțeau a unsori făcute din bălegar pentru mușchii obosiți, ce răsunau de corzile pe care le săreau boxerii, de ușile trântite ale vestiarelor, camere întunecoase și pline de material uman polonez, italian, negru, cu mușchi de granit lucind de sudoare, unde se afla ceata dichisită de proprietari și socotitori de procente. După ce a reușit să-l ajute pe Nails să-și intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de două ori. Acum avea de gând să spargă un magazin de marochinărie de pe Lincoln Avenue, nu foarte departe de casa lui Coblin, și trebuia să fim trei pentru treaba asta. Al treilea era Bulba Marinaru’, vechiul meu coleg de vestiar care-mi furase caietul de chimie. Ăla știa că nu ciripesc. Gorman avea să ia mașina lui taică-său ca să avem cu ce-o șterge. Urma să intrăm în magazin prin fereastra din pivnița din spatele casei și să curățăm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost acasă peste vreun sfert de oră..." *** Să mai iau o gură de cafea spune Radu în timp ce se îmbrăca grăbit. Ptiu! ce trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a telefonat și, aflînd că-s eu, n-a mai pornit încoace; mi-a zis că vrea să fie mîine în formă. Am fost prin toată secția. Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat dispoziție la cantină să le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
văzut? Du-te și vezi-ți de treabă acolo. Urgent! Sudorul salută și iese. Cînd ajunge în atelier, să-și ia sculele după care venise, agitația e în toi: unii improvizează lopeți din bucăți de placaj, în timp ce alții sînt prin vestiare să se îmbrace mai gros. Uite-ți fișa de protecția muncii și foaia de pontaj pune Cornea hîrtiile în mîna sudorului -, să ți le completeze cei unde lucrezi. Să nu-și închipuie cineva că-s de paie! Mi-s muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
caldă în reactor și dumneavoastră o să auziți. Mihai încuviințează și iese. Jos, în dreapta intrării, lucesc șinele căii ferate, pe care stau două cisterne cu materie primă. La cele cîteva puncte de lucru din prima fază, stă cîte un muncitor. Prin vestiare, pe saltelele de burete, acoperite cu pături, aduse dimineață de administrația uzinei, dorm mulți dintre cei care au lucrat peste zi, o parte din ei, rămași de noaptea trecută, cînd n-au mai putut pleca spre satele învecinate din cauza întroienirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o căldură ce nu scade niciodată sub treizeci de grade, muncitorii au mereu de lucru pe lîngă reactoare, transpirați, unii din ei cu cîte un prosop în jurul gîtului. Cei rămași de la schimburile precedente dorm pe saltelele de burete așternute în vestiare, lîngă calorifere. Femeile de la mașinile din faza finală cară spre banda rulantă bobine mari, de zece-cincisprezece kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciobanul între oi, să stea și să viseze; nici măcar la o viitoare posibilă "Mioriță", ci doar așa, că trebuie. Deștept Muraru ăsta: în cîțiva ani voi cunoaște fiecare cot al conductelor, fiecare ventil, cîte pete de igrasie sînt în colțurile vestiarelor, de cîte ori a fost secția nemăturată la inspecția șefilor, dar nu voi ști o iotă din ce s-a descoperit, ce progrese s-au mai făcut în domeniul filamentelor; trebuie să rămîn în cercetare, deși... Pînă în primăvară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
duc acasă. Ne vedem la Fazan Într-o jumătate de oră? — OK. Mi-am luat geanta și haina și am ieșit În hol, vrând să le mai acord cinci minute celor ce făceau duș la parter ca să pot intra În vestiar fără să trebuiască să mă Înghesui. De obicei, după sesiunea de seară lucrurile se cam precipitau. Oamenii voiau să ajungă acasă cât mai repede și să se trântească În fața televizorului, după ce-și câștigaseră cinstit odihna. Linda, care administra sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Linda să afle că s-a Încărcat cu mai mult decât poate duce. — Ei bine, dacă pe el Îl caută, are ghinion, zise Lou de după birou. Derek a plecat acum o jumătate de oră. * * * Am găsit-o pe Lesley În vestiarul femeilor, care era gol acum, după vânzoleala de la prânz. Era ghemuită pe o bancă și se vedea că plânsese. Combinația dintre galbenul costumului de gimnastică și verdele colanților, care era extraordinară atunci când era veselă, Îi făcea acum fața să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îngustară. — Stai să vezi când o să-i spun ce s-a Întâmplat! Se ridică În picioare și a Început să-și scoată hainele. — Stai numai să-i spun! repetă ea pentru sine. M-am ridicat și eu și-am părăsit vestiarul. Era clar că lui Lesley nu-i trebuia genul de consolare pe care i-l puteam oferi eu. În urma mea, am auzit cum dădea drumul la duș. Mă Întrebam dacă nu cumva Fliss avea dreptate. Oare Linda chiar se Încărcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urla muzica, semn că În spatele ușilor Închise activitatea era În toi. Linda era foarte severă În privința economiei de electricitate și se asigura prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ușilor Închise activitatea era În toi. Linda era foarte severă În privința economiei de electricitate și se asigura prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am adăugat, corectându-l. — Sunteți sigură că nu a mai avut nimeni acces la toalete câtă vreme ați lipsit? — Foarte sigură. Eram cu ochii pe ușă În cazul În care ar fi ieșit cineva din vreuna din săli sau din vestiarele bărbaților. Nu am intrat În birou; cât am vorbit cu Jeff, am rămas În prag și mi-am ținut capul Întors ca să pot ține sub observație coridorul. Nu a intrat nimeni, În afară de Jeff, care a venit cu mine să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înăuntru. Poate s-a Întâmplat În altă parte, dar la asta o să ne mai gândim... Deci, se uită Împrejur, e În regulă, nu e nimeni. O ridică și o duce de-a lungul coridorului. Dar de ce n-o pune În vestiarul femeilor, care e mai aproape? Să zicem că Naomi e Înăuntru și, din cauza ei, nu poate face asta. Trântește trupul În cabina de toaletă, Închide ușa și Își ia tălpășița. Dar de ce ar vrea În fond s-o omoare? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a spus și polițiștilor. — Neah, nici o grijă. Adică, nu e chiar atât de tâmpită, nu? A zis că uitase ceva acolo și se dusese să caute. Noroc că nu i-au cerut ăia să explice de ce era lucrul respectiv În vestiarele bărbaților! chicoti ea ca o școlăriță. Voia să-l prindă cu chiloții În vine. Pariu că asta ar fi o priveliște grozavă. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Și-a apucat să vadă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
văzut-o urcând scările, am adăugat eu. Părea foarte furioasă. — Păi, asta e, dădu ea din umeri. Cred că, știi tu, n-au făcut-o. Ar fi nițel cam ca În Atracție fatală să ți-o tragi lângă peretele din vestiarul bărbaților, când prietena ta hălăduiește prin apropiere, nu? Dar ceva, ceva tot trebuie să fi făcut ei, pricepi? zise ea, oftând ca cineva trecut prin multe. Naomi e cam toantă În situații d-astea. Rosti acel „toantă“ așa cum o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întâlnească cu el. — Varianta asta poate fi scoasă din calcul. Nu cred că exhibiționismul lui Derek a ajuns la asemenea cote Încât să-l Încânte ideea că va fi surprins de prietena lui În toiul unui rendez-vous cu Naomi, În vestiarul bărbatilor. — De ce acolo? Întrebă Hawkins, prinzând rapid replica din zbor. M-am Întors să-l privesc cu ochii cât cepele. Dar unde altundeva? am spus eu, schimbând-mi poziția picioarelor. Pielea pantalonilor scârțâi. Mi-am pus În minte să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
glasul (de obicei nu-mi piere piuitul pentru multă vreme), așa că am Întrebat-o: — I-ai spus lui Derek ce ți-a făcut Linda? Că te-a reclamat, vreau să spun? — Ce? se Încruntă ea. — Când am vorbit jos, la vestiare, spuneai că o să-i zici lui Derek ce s-a Întâmplat. — Ah, da, i-am zis și a fost tare drăguț. Doar i-am povestit ce s-a petrecut și mi-a cerut să nu-mi fac griji pentru că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un ton neconvingător. — Nu face pe deșteptu’ cu mine. Știm că tu și Naomi nu vorbeați despre vreme. — Bine, a recunoscut el dând din umeri. Ne-am apropiat puțin. Și ce? Iar Linda nu ne-a văzut. — Unde erați? În vestiarul bărbaților? — Mda. — Cât de departe ați ajuns? Cum tenul lui Derek era de culoarea strălucitoare a boabelor de cafea, era imposibil să-ți dai seama dacă roșea sau nu. Își drese glasul cu zgomot. — Zău așa, Lou, doar nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi Închipuit că nu așa stă treaba. Nu că m-ar fi lăsat să fac asta. — Vrei să zici că ea a venit după tine? Întrebă Lou. Derek Îi aruncă o privire tăioasă. — Chiar crezi că am dus-o În vestiar pentru o partidă rapidă, știind că Linda coborâse deja? Ai puțină Încredere În mine, Lou. Nu mă laud, OK? Nu-mi place să discut despre chestiile astea. Totul e Între mine și doamna În cauză. Sunt afaceri personale. Dar crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]