3,080 matches
-
intram eu în bucătărie, se plimbau deja muștele amiezii. La drept vorbind, viața lui erau câmpul și animalele, cu noi abia dacă schimba câteva vorbe seara, dar nu erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau în limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit în sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșnetul lanului de grâu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o haină ! — Păi, nu-ț lua Mari ? — Mari ! mari le făcea pe toate ! Ai lăsat totul în seama ei ! Nu te-ai gândit vreo clipă că aveam nevoie de o relație cu tine, măcar în vacanțe ! Dădeai mai multă atenție vițeilor și oilor din curte ! Tu știi cum sunt homenii la țară !... spuse el. — Ești un monstru ! Așa te-ai purtat cu toată lumea, și cu mari, și cu mama Ana ! Probabil că din cauza ta a murit atât de tânără ! De inimă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
crescuse o neînsemnată căsuță, pe care paznicul de câmp o folosea, drept adăpost, la vreme rea, dar, și pentru paza propriu-zisă, pe care o făcea. Își ținea, tot acolo, doi-trei purcei, câteva păsări, un câine, un măgăruș, o văcuță cu vițel, ca să aibă și o gură de lapte, mai la Îndemână, când Îi era poftă. El, Însă, Își păzea, cu inima și cu sufletul, nu doar cu bâta, În primul rând, hectarele sale, și, odată cu ele, și pe cele ale consătenilor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar fi afurisit, neînduplecată, chemînd iarăși pe Domnul pentru a pedepsi cu foc sfidarea pe care oamenii i-o aduceau chiar Lui. Și noi putem să dăm viață! Altfel decît ai lăsat! Am zămislit, mai Întîi, șoricei, pe urmă miei, viței, acum oameni! Într-o bună zi, o să te plămădim și pe tine! Deocamdată, ascunse sub Alpi, ca niște cîrtițe, armate de ucenici vrăjitori vroiau să deslușească particula lui Dumnezeu! Începutul lumii. Big-Bang-ul! Antonia aflase asta și chiar se bucura: Or
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe masă. Părintele aruncă ochii asupra aperitivelor, se închină, făcu semnul binecuvântării și zise.: - "Caută, Doamne Isuse Cristoase, preste mâncările cărnurilor și le sfințește pre ele, precum ai sfințit mielul, carele ți-a adus ție Avel, spre jertfă, așijderea și vițelul cel gras... că tu ești hrana cea adevărată, și dătătorul bunătăților, și ție mărire înălțăm, împreună cu Părintele tău cel fără de început, și cu Preasfântul Duh, acum, și pururea, și în vecii vecilor, amin!" Apoi se închină din nou, plescăi din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai pe sus de mine și pe care nu le pricep." Iov 42:3 În mașina 33 Plină cu viței și miei Ca să-mi iau rachiu pe ei... ...Horla! Rachiu care-mi face patu' Drept în sân la Împăratu' Unde dregu-ți-aș și facu'... ...Horla! Cânta has-Satan de-i pocneau fălcile. Dacă tot știa să cânte atât de înflăcărat, cânta. Prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară. Aveau tălpile negre, tăiate și pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai. În frunte, că mergeau ca la nuntă, grămadă, al tâmplarului, flocos și întunecat, numai colți. Adulmecau gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu se speriau cu una, cu două. Loveau cu topoarele și cu țintele. Câte unul din ceată trăgea o piele după el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai isprăvea. Lupii fugiseră la câțiva pași, și după câtăva vreme, obișnuindu-se cu zgomotul instrumentelor, se apropiaseră din nou. Ședeau pe labele dinapoi și așteptau. Lumina vânătă a începutului de zi îi făcea și mai înfricoșători. Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orașului nostru, domnul primar Rigo. Semnul său electoral arată așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla portretul unui bărbat între două vârste și dedesubt trei bastoane groase, albastre. Muieri, bărbați, copii se uitau ca vițelul la poarta nouă. Lunganul făcu semn celui cu toba să bată de câteva ori, și când acesta termină, se întoarse iar spre mulțime: - Atunci, fraților, ne-am înțeles, toată lumea la vot, pentru domn' primar! Trăiască părintele orașului nostru, primarul sectorului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vezi. - Nu te mai credeam capabil de - a-ți iubi poporul, așa te tâmpise amorul pentru o femeie nedemnă de tine, zise el înfășurînd picioarele în obiele albe de lână și trăgând peste ele opinca cea roșcată de piele de vițel. - A nu-mi iubi poporul, zisei eu c-un zâmbet amar, poate că nu l-ași fi iubit neciodată dacă noaptea aceasta așa de teribilă nu m-ar fi învățat să-l iubesc. Cu aceste vorbe începui a-i povesti
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
afară conștiința socialistă la muncitori. Moise a crezut că-i va aduce pe evrei la credința monoteistă prin coerciție. Cu toate acestea, rigorile religiei și limitele propagării ei favorizează o întreagă serie de răscoale al căror ecou apare în Biblie vițelul de aur, sfărîmarea tablelor legii etc. În cursul uneia dintre aceste răzmerițe, Moise ar fi fost ucis de poporul evreu coalizat împotriva lui. Freud notează pur și simplu: "Moise și Ikahanaton se întîlniră cu destinul care-l așteaptă pe orice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
încetează de a mai face din om un idol pentru om, cauză a servituții. Divinitatea venerată domnește în spirite: nevăzută, fără chip, fără nume. Evreii capătă mîndria stăpînirii instinctelor. Se recunosc drept popor ales prin sacrificiile făcute, prin renunțarea la vițelul de aur, la icoane și alte cîrje ale credinței. Prin tradiție și supunîndu-se acelei divinități, se feresc începînd din acel moment de orice depășire a măsurii în plecăciunea în fața însemnelor puterii. Dacă acest popor are "gîtul țeapăn", după cum zice Biblia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
creeze în jurul lor și a ideii pe care se sprijină o legendă ilustrată, încărcată de metafore. Izvorul lor este, pentru comoditate, în datini, în modurile de gîndire tradiționale. Aceasta le permite să păstreze, sub podoaba noutății, conținutul vechi și familiar, "vițelul de aur" al imaginației, în fața căruia mulțimea nu rezistă. Astfel au făcut părinții religiei creștine care, pentru a cuceri popoarele, au asimilat un întreg bagaj de datini păgîne, de divinități locale, rebotezate sfinți. Iar pentru consolidarea puterii, Biserica a instituit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut Încolăcindu-se În voi frunzele șerpii”) coabitînd cu suave proiecții ale fanteziei („În argint se iveau Îngerii și cerbii”), elemente caracteristice toposului sărbătorii („oglinzi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Am citat deja tabloul cîmpenesc din Zburătorul, cu acea senzație de vitalitate calmă, de liniște progresivă, de pace astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
participa în acel fel la devălmășia vieții. Primele schimburi de vorbe erau întotdeauna despre capriciile timpului, despre poziția norilor și a soarelui, despre vânturi și ploaie. Apoi firește urma șiragul de nenorociri: măgari mușcați de vipere la pășune, capre sau viței căzuți în prăpăstii, prăbușiri de adăposturi din paie, livezi lovite de secetă și uscate, alunecări de teren, boli. În privința bolilor Geronimo îi întrerupea brusc și mânios. Așa că bătrânii se opreau câteva clipe, după care oftau și vorbele lor alunecau spre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dumnezeu. Nu plouă niciodată și, ca și cum asta n-ar fi de-ajuns, perceptorii pretind plata taxelor socotind numărul fiilor, indiferent de mărimea peticului de pământ posedat. Perceptorii ăștia vin până aici? Vin și duc cu ei, dacă găsesc, căprițe, mieluți, viței și brânzeturi. Iar ceea ce nu iau ei, iau bandiții și borfașii. Și nimeni nu s-a revoltat măcar o dată? Să te revolți? La ce bun? Ca să ai parte de o și mai mare siluință? Dumnezeu știe ce face, aceasta ne
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jaf ale unor populații atrase de avuțiile Daciei, printre care și produsele vitivinicole. După cucerirea Daciei, romanii au continuat dezvoltarea viticulturii autohtone, mărind suprafețele cultivate, introducând noi soiuri de viță de vie, precum și unele mai perfecționate. În Evul Mediu produsele viței de vie, în special vinul erau atât de apreciate încât după relatările venețianului P.Molmenti - ducele Veneției, Sebastian Zeani, le expediază în 1173 de la prețul maximal impus celorlalte produse similare locale străine. Cărturarul Sebastian Munster, unul din reputații savanți europeni
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
străină ar fi fatală muncii naționale. În orice caz, dacă lucrurile ar sta astfel, v-ați plasa între Interes, care, după dumneavoastră, este de partea restricției, și Justiție, care, așa cum ați mărturisit, este de partea libertății. Or, când eu, adoratorul vițelului de aur, vă somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
parabola), Pantazi a retorcat: "Și dumitale ți se pare corect, tovarășe, ca unul să se spetească muncind și altul, care bate lumea și nu face nimic, să fie primit la întoarcere cu brațele deschise și să se taie pentru el vițelul cel gras"? Povestite acum, lucrurile acestea sânt grotești. Atunci ele se încheiau îndeobște cu frângerea unui destin. Eu am avut noroc: am fost transferat la Institutul de Istoria Artei. Componenta ideologică a artei era cu mult mai palidă decât cea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
periat Și la umbra capului Șede turma satului. Ce haz am să merg acasă Când n-am nevastă frumoasă? Strâng în brațe-o mohîndeață Și sărut un sloi de gheață. De-aceea și-a fi gândit și el: Să rămân vițel mânzat Lângă cei[ce] s-o-nsurat, Că bărbații au femei, Doar nu m-or lăsa să piei. {EminescuOpIX 507} Noaptea, după ce se culcară toți, danciul îndrăgit foc de nevasta cea frumoasă gîndi: Pentru ochi ca murele Ocolii pădurile, ocoli încet ceata
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]