1,162 matches
-
care își g]sește ecoul în reacțiile tuturor celor care au f]cut parte din tradiția greac], acord] un loc de frunte pentru arete. Dac] arete ar fi echivalent] cu „virtute”, aceasta ar fi doar o simpl] presupunere c] o viat] bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem facem distincția între ele. Dar Aristotel pare s] adopte o poziție diferit]: pentru el, viața „în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reacțiile tuturor celor care au f]cut parte din tradiția greac], acord] un loc de frunte pentru arete. Dac] arete ar fi echivalent] cu „virtute”, aceasta ar fi doar o simpl] presupunere c] o viat] bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem facem distincția între ele. Dar Aristotel pare s] adopte o poziție diferit]: pentru el, viața „în concordant] cu” arete, în sensul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întreb]ri: care este „funcția” oamenilor și care este acea arete care este legat] de aceasta? R]spunsurile lui Platon sunt „guvernarea și asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bunei vieți a omului; iar dac] putem accepta p]reri diferite cu privire la ceea ce înseamn] natură uman], atunci putem accepta și p]reri diferite asupra a ceea ce ar presupune o bun] viat] uman] și ce rol trebuie jucat într-o asemenea viat] - dac] exist] - prin întreb]ri pe care tindem s] le consider]m, de la bun început, ca fiind centrale pentru preocup]rile eticii filosofice. Dintr-o anumit] perspectiv], aceasta ar putea fi considerat] o exagerare. Dreptatea, curajul, moderația, pietatea, liberalismul - toate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu se leag] de coloratura oponentului s]u și nu apeleaz] la argumente ad hominem. Deși se vede pe șine - inc] o dat] de vom da crezare dovezilor aduse de Platon - ca pe o persoan] care și-a irosit întreaga viat] în serviciul atenienilor, încercând s] le induc] o gândire activ] în ceea ce privește viețile lor, ideea c] serviciul în favoarea altora poate fi un scop în sine nu pare s] ias] în evident] prin argumentele sale explicite. Dac], așa cum credea el, noi toți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie justificate prin mijloace raționale. În al doilea rând, au acceptat c] aceast] justificare trebuie s] fie f]cut] în interesul personal al individului. De asemenea, este acceptat] ideea c] virtuțile (aretai) socratice sunt indispensabile pentru a duce o viat] bun]. Cu exceptia momentului când el se îndreapt], în mod surprinz]tor, spre a aduce un elogiu vieții intelectuale pure, aceasta p]rând a fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur, insist] asupra faptului c] aceste „virtuți” cardinale își
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care ar trebui s] le utiliz]m pentru a r]spunde la aceste întreb]ri. Un postscriptum: am spus c] Socrate și aproape toți cei care l-au urmat au acordat un loc important conceptului de arete într-o viat] bun]. Frază era menit] a fi suficient de vag] pentru a include o varietate de poziții diferite: c] arete este suficient] pentru eudaimonia, care este complet] f]r] a mai ad]uga alte ingrediente; c] este suficient], dar c] alte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate atinge o persoan]; și chiar dac] arete este cel mai important ingredient din eudaimonia, și alte lucruri sunt necesare. Prima poziție este cea a stoicilor, iar ultima este cea a lui Platon și Aristotel (pentru Platon, cel matur, o viat] bun] va include satisfacția moderat] a impulsurilor noastre iraționale, în timp ce pentru Aristotel, bunurile materiale reprezint] mijlocul necesar pentru a desf]sura o activitate excelent], practic] sau intelectual] - și cine, se întreab] el retoric, ar atribui eudaimonia unei persoane care a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sale reprezint] virtutea moral]. În general, nu s-au manifestat preocup]ri pentru g]sirea unor argumente filosofice care s] vin] în spijinul acestor sugestii. Punctele de interes au fost mai degrab] unele concluzii cu privire la cum trebuie tr]it] o viat] care respect] înv]ț]turile religioase derivate din revelație și, implicit, ce model alternativ de cunoaștere moral] este disponibil. În afar] de a ști cum s] se comporte în urma unei educații publice, un individ ar putea s] își g]seasc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
direct sau c]rora le-a fost comunicat] nu au dreptul de a fi salvați. Pentru c], dac] p]gânii și-au g]sit calea spre virtute, înseamn] c] toți oamenii au aceleași resurse înn]scute pentru a duce o viat] bun]. Aceasta s-a transformat într-un model de grație universal salvatoare; adic], a ideii c] fiec]rui om i se ofer] mijloacele suficiente pentru a se salva - deși, binîențeles, el poate s] aleag] s] nu urmeze calea prescris] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiunea corect] se identific] cu conduită, care fie încearc] s] promoveze, fie chiar realizeaz] înflorirea speciei umane. În acest caz, se vorbește despre o natur] uman] distinct] și esențial], asociat] cu o serie de valori care constituie excelentă într-o viat]. Așadar, virtuțile sunt acele obiceiuri de a acționa care duc la împlinirea naturii raționale a agentului. Deci, când vorbim despre „legea natural]” ne referim la acea parte din ordinea general] a lucrurilor care implic] omenirea și progresul s]u spre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Etică lui Kant ONORA O’NEILL i. Introducere Immanuel Kant (1724-1804) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi europeni din Antichitate și pan] în zilele noastre; mulți ar spune c] a fost cel mai important. El a dus o viat] liniștit] în îndep]rtatul oraș prusac Königsberg (Kaliningradul din fosta Uniune Sovietic]) și a publicat o serie de lucr]ri semnificative în anii maturit]ții. Scrierile sale etice sunt marcate de un atașament necondiționat fâț] de libertatea și demnitatea uman
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de acțiune. Întrebarea lui Kant - „Ce trebuie s] fac?”, primește - astfel, un dublu r]spuns. Trebuie, în cel mai bun caz, s] îmi bazez viață și acțiunile pe respingerea principiilor care nu pot fi neuniversalizate și s] duc astfel o viat] merituoas], iar acțiunile mele s] fie din datorie; dar dac] eșuez, trebuie m]car s] încerc s] s]vârșesc acele acțiuni care ar fi indispensabile dac] aș crede într-o astfel de maxim] moral] valoroas]. Teoria kantian] mai detaliat] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teismului. În scrierile sale de mai tarziu, Kant a renunțat atât la ideea coordon]rii garantate dintre virtute și fericirea-recompens] (a crezut c], astfel, virtutea adev]rât] va fi subminat]), cât și la cerință de a postula imortalitatea, înțeleas] că viat] veșnic] (vezi lucrarea Sfârșitul tuturor lucrurilor). El ofer] o varietate de versiuni istorice ale ideii c] putem accepta statutul ființelor umane ca parte a naturii numai în condițiile adopt]rii unor anumite postulate. De exemplu, el sugereaz] c] trebuie cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opțiunile posibile. Kant subliniaz] faptul c] aplicarea particular] a principiilor implic] deliberare. El susține și c] principiile sunt și trebuie s] fie abstracte: ele sunt constrângeri (și nu algoritmi) care pot doar ghida (nu și determină) decizia. A duce o viat] moral] înseamn] a g]și acele c]i de acțiune care respect] toate obligațiile și nu încalc] nici o prohibiție de natur] moral]. Nu exist] nici o procedur] automat] de identificare a acestor c]i sau a tuturor acestor c]i. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale c]ror motivații sau caractere nu sunt inferioare din punct de vedere moral fâț] de ale noastre. Au fost aduse numeroase critici poziției imparțiale consecințialiste pe motivul c] acestea afecteaz] sau diminueaz] libertatea individului. Atâta vreme cât aspir]m la o viat] în virtutea propriilor noastre principii, nu putem trata interesele, planurile și preocup]rile personale de pe o poziție de neutralitate, ca și când ele s-ar num]ra printre multe altele aparținând altor indivizi (aspect ce ține de doctrina consecvențialist]). Dimpotriv], trebuie s] le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îmbrac] forma unei obligații sau a unei libert]ți de a reduce greșelile altora. În consecinț], p]strarea virtuților proprii este cu mult mai important] decât ap]rărea virtuților și chiar a vietii celorlalți. Nu este posibil s] salvezi o viat] prin minciun], chiar dac] aceasta ar împiedica moartea (prin inducerea în eroare a criminalului care intenționeaz] s] ucid] și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor deontologice Pentru a înțelege natură și structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general. Se poate discuta pe marginea acestei probleme; voi prezenta câteva motive pentru care ar trebui s] ne îndoim. Ross este de p]rere c] exist] principii morale, deoarece, spune el, dac] facem o serie de alegeri morale pentru întreaga viat], se spune c] am ales f]r] lacun], si aceasta pentru alegerile noastre reflect] încercarea de a aloca aceea și greutate fiec]rei tr]s]turi importante, în orice situație. Așadar, desi Ross susține c] în deciziile morale r]spundem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contrare. Uneori ne angaj]m în acte de autosacrificiu, donând, spre exemplu, bani obținuți cu mari eforturi în scopuri caritabile, renunțând la anumite recompense în favoarea altor pretendenți ale c]ror merite au o valoare deosebit] sau chiar sacrificându-ne propria viat] pentru a-i salva de la moarte pe semenii noștri. S-ar putea afirmă cu cinism c] toate aceste acțiuni binevoitoare sunt orientate spre anumite scopuri personale ulterioare, sau chiar și numai pentru a ne ușura conștiința. Totuși, indiferent de satisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei care se opun acestei imparțialit]ți trebuie s] dovedeasc] faptul c] ea nu constituie o atitudine moral] corespunz]toare, oricât de nepl]cut și de neobișnuit ar putea s] par] acest lucru. Nu se poate ins] afirmă c] o viat] moral] este o viat] ușoar], în care lucrurile decurg întotdeauna normal. Pornind de la aceast] provocare lansat] de c]tre utilitariști, se poate afirma în continuare, si pe bun] dreptate, c], în virtutea unor considerente pur pragmatice, oamenii manifest] în aparent] un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestei imparțialit]ți trebuie s] dovedeasc] faptul c] ea nu constituie o atitudine moral] corespunz]toare, oricât de nepl]cut și de neobișnuit ar putea s] par] acest lucru. Nu se poate ins] afirmă c] o viat] moral] este o viat] ușoar], în care lucrurile decurg întotdeauna normal. Pornind de la aceast] provocare lansat] de c]tre utilitariști, se poate afirma în continuare, si pe bun] dreptate, c], în virtutea unor considerente pur pragmatice, oamenii manifest] în aparent] un anumit favoritism fâț] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
f]r] a se ține cont de implicațiile asupra acțiunii. Orice preciz]ri privind caracterul sunt absențe din aceste teorii. Dup] cum afirm] Lawrence Blum, „este surprinz]tor faptul c] utilitarismul - care susține ideea c] fiecare individ își dedic] întreaga viat] dobândirii binelui și fericirii - nu a încercat s] ofere o descriere conving]toare a unui asemenea stil de viat].” (Blum, 1988) Teoria virtuții urm]rește tocmai acest deziderat, prin descrierea unor tipologii de caracter sau a unor modele demne de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scop, atunci problemă dispare. Dificult]țile apar atunci când virtuțile (cum ar fi curajul și înțelepciunea) sunt chemate s] rezolve toate dilemele eticii. Un alt aspect demn de menționat ar fi și cel privind importantă drepturilor la libertate și la o viat] privat] în societ]țile moderne. Bună funcționare a acesteia depinde de respectarea unui num]r minim de drepturi și libert]ți. Motivele pentru care sunt interzise de exemplu furtul și efectuarea forțat] a histerectomiei (extirparea uterului) nu pot fi explicate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâlnit în cazul teoriilor care nu se axeaz] pe problema virtuții. În ceea ce privește teoriile asupra principiilor și datoriei, este posibil (din punct de vedere teoretic) că un om s] se supun], asemenea unui robot, tuturor legilor morale și s] duc] o viat] în perfect] armonie cu principiile etice. Conform acestui scenariu, individul ar funcționa că un computer perfect programat; poate c] exist] astfel de oameni și în realitate, ei fiind produsul unei educații într-un perfect spirit etic. În cazul teoriei virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doresc s] își exprime propria poziție în termenii dreptului la subzistent], la asigurarea nevoilor de bâz], ai dreptului la viat] (însemnând nu doar dreptul de a nu fi atacați, ci și dreptul de a beneficia de condițiile necesare pentru o viat] satisf]c]toare). Este argumentul sprijinit de accentul pus pe aceste drepturi? Cu excepția cazului în care se consider] c] singurele drepturi pe care oamenii le au sunt aceste drepturi de bâz] la subzistent] - și ar p]rea foarte ciudat] aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]