2,248 matches
-
categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se trase înapoi, izbit de mirosul puternic de apă de colonie. — Mult prea multă, bătrâne. Cum merge treaba? Cohen râse. — Merceria? Am acum și-o florărie, și un magazin de înghețată. Buzz văzu că Mickey îl iscodește cu o privire vicleană și că-i observase manșetele târnosite și unghiile murdare. — Nu. Cum merge treaba? Cohen îi trase un cot individului din stânga, un tip osos, cu ochi albaștri și o paloare de pușcărie. — Davey, vrea să știe cum merge treaba. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cam greu. Ce e în dosarele alea? Rapoarte despre delicte sexuale. Pentru crima la care lucrezi? Danny dădu din cap că da. — Scumpo, a venit vreun răspuns de la Lex și Quentin în legătură cu Marty Goines? Karen făcu altă mutră - pe jumătate vicleană, pe jumătate cochetă. — Ți-aș fi spus. De ce mi-ai adus dosarele astea? Danny se aplecă peste pupitru și-i făcu cu ochiul. — Mă gândeam să luăm cina la Mike Lyman’s după ce mai scap de treabă. Ai chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iritat: miros de polițist, picior străin pe teritoriul lui, un tip prea tânăr ca să lucreze pentru Biroul Omucideri de la centru. Îl întâlni la jumătatea drumului și încercă să inventeze o poveste cu niște chestii plauzibile, care să satisfacă un copoi viclean. Ajuns față-n față cu el, îi spuse: — Sunt de la comitat. Niles râse. — Un pic confuz în privința jurisdicției, domnu’ detectiv? „Detectiv” - cuvânt rostit cu dispreț arogant, sinonim cu „cancer”. Danny spuse: — Lucrez la o crimă similară cu cele două de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde se află femeile palatului. Nici un pogon de carne despuiată nu se ivește cu urgență în dreptul ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni și un râs gingaș de femeie, dar lui Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-și apere onoarea până la limita patologicului. Ca mai toți ofițerii armatei indiene, tânărul lor căpitan a fost instruit îndeajuns pentru a recunoaște caracteristicile ostășești ale raselor de pe subcontinent. Chiar de la dezastrul de la Mutiny s-a știut că hindu-brahmanii erau vicleni și nedemni de încredere, soldați inferiori musulmanilor indo-gangetici de mijloc, care la rândul lor sunt inferiori războinicilor Sikh și Pathan. Acestea erau rasele față de care englezul avea o simpatie instinctivă. Recrutând doar dintre aceștia, el și-a asigurat generații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan a apucat să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care nu-l poate confunda. Este Waller, Târfa Casei, cu fața încadrată de bucle castanii și priviri calculate, viclene. Când Gertler aterizează lângă el mormăind și căzând pe o parte, Jonathan i-l arată cu degetul. Waller sesizează c-a fost observat și se ascunde după un tufiș. Se vede cum fuge printre copaci. Gertler aleargă după el, înjurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dat cu biciul. Destinul tău scris în astral Nu te-a scutit de prejudiciul Durerii tale și, banal, Ți se ignoră sacrificiul Chiar de-ai căzut bătrâne cal. Rondelul despărțirii Mă uit, așa, mai printre gene, Ucizi cu vorbele-ți viclene E toamnă, ne-am iubit destul. Iubirile în preambul Te joci cu pieptenul alene Te unduiești ca vechi sirene Și tragic bate un pendul... Ce-și caută un alt mascul. Ești phoenix cu-aurite pene Mă uit așa, mai printre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Fiindcă satisfacerea din abundență a unor nevoi materiale nu îmblînzește, prin faptul ca atare, ființa umană, care pe lângă marile ei virtuți, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorința ei mistuitoare de a o realiza, esîe în același timp o speță vicleană și plină de răutate, care nu se mulțumește mult timp cu ceva. Îi dai un automobil, după un timp vrea două și așa mai departe. E însă adevărat (și aici meditația care ni se propune nu poate fi ocolită) că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
urechi ascunse se arătă amatoare să vadă și alte versuri ale talentatului autor. S-a întîmplat ca „urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea i se întîmpla destul de des să n-aibă chef de seminarii; atunci își lua de-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai puțin rău, mulțimea asta de suplinitori căuta, la fiecare început de an, alte posturi decît cele vechi, fiecare cu pretenții care, de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de melancolie, Își turna niște țuică din damigeana lui, după care se Îmbăta și urmările le știți și voi, că părinții o iau pe arătură chiar dacă Tatapopii nu mai trece pe drum să le ofere cu țoiul Întâmplări frumoase. Era viclean ca un cotoi stricător. Știa foarte bine că mulți dintre copii nu Îndrăzneau să fure bani de la părinți dacă nu căpătau de bunăvoie. Dar să subtilizezi un ou-două din cuibar nu părea atât de mare păcat. Și copilărimea satului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și porniră să scormonească Încoace și-ncolo prin apa murdară. „Pleacă, boule, din fața plăsii!” auzi Blondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani, a venit În locurile pe care astăzi călcați cu senină nesimțire, fără să vă obosiți mințile să aflați ce a fost Înainte, a venit, zic, cel pe care Îl vom numi Întemeietorul. Era un bărbat destul de puternic și de viclean, dacă ne gândim că-l ajunseseră bătrânețile - se apropia de treizeci de ani - și el era tot șeful vânătorilor. Nu avea o Înfățișare prea plăcută: picioare scurte, mâini lungi, frunte Îngustă și teșită - la fel ca a ta, dobitocule care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În veci să nimerească nici de la zece pași o țintă lungă și lată cât hambarele IAS-ului. Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul singur nu prea l-ar fi Îndemnat inima să pornească. Viclean, Încercă de câteva ori arma netotului și o lăudă: „Țeapănă, ca lumea!”. Vânătoarea pe Vale fusese plănuită de mai multe zile și Blondul (căruia unii Îi ziceau Ectoraș), deși Înspăimântat de ceea ce ar fi putut să i se Întâmple, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuit să sape Începuseră să i se Înlănțuie În urmă cu câteva săptămâni. Ora de zootehnie, pe care o făceau cu Directorul, se desfășura la grajdurile CAP-ului, căci teoria fără practică nu prețuia nici cât o ceapă degerată. Vieru, viclean - căci știa că urma să aibă dreptate -, se dusese la Director și, cu glas de elev silitor, Îi spusese că ar fi fost bine să ia și busola - obiect de preț care atârnase la gâtul Directorului În timp ce condusese cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc de mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe locul de onoare, cu Seniorul Samboshi pe genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta, unul după altul? — Auzi, auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc că ți-ai făcut planul viclean de a-l ține în brațe pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestea, nu-l credea pe Shonyu în stare să-și ascundă adevăratele intenții și să comită o asemenea mișelie, cu atâta cinism și repeziciune. „Nu se poate spune că nu-l știam pe Shonyu ca pe un vulpoi bătrân și viclean ce e,“ reflectă Ieyasu. Nu era nevoie să se gândească de două ori la importanța strategică a fortăreței din Inuyama. Cum se afla, aproape de Kiyosu, însemnătatea ei în războiul contra armatei lui Hideyoshi nu făcea decât să crească. Inuyama controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai generoase pe cele două? Nimic. Sau poate iubirea? Să se simtă iubite cu adevărat. Dar, cine să le iubească? Erau așa de rele, de vulgare și de grosolane și aveau un trecut deloc imaculat, dimpotrivă, mai mult dubios. Femei viclene și cu fler, care știau să speculeze anumite situații și să le aducă-n avantajul lor. Femei cu nervii zdruncinați, cu tupeu și cu sufletul negru și urât ca o prevestire rea”. Lotti era sigură că se vor mai întâlni
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
bine turcește, iar Dumitrașco-vodă au dzis că n-a pute copilul scrie cu dăscălie, fiind tânăr. Însă au dzis să scrie întâi pre o țidulă de hârtie mică vro doao rânduri să vadză cum scrie. Iar acel copil, fiind telpiz (viclean n.n) bun, au scris... Nu este mai mare blăstămat în lume decât omul cela ce are o fărâmă de pâine în mână și o leapădă pe acee și cearcă să afle altă mai mare>. Și au dat la Dumitrașco-vodă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lume decât omul cela ce are o fărâmă de pâine în mână și o leapădă pe acee și cearcă să afle altă mai mare>. Și au dat la Dumitrașco-vodă. Iar Dumitrașco-vodă cetind, au dzis copilului: <Hai ghidi cahpol> (Ce pușlama vicleană ești!)... Și n-au mai spus lui Șeremet ce-au scris copilul, fiindu-i rușine, numai ce-au dzis c-a pute scrie.” --Strașnică lecție a primit vodă de la acel copil! De fapt, tot ce a urmat a arătat că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să arunce în atacator cu flori. Cred că deja l-ați supărat că nu-l numiți decât Zeus și nu Dumnezeu. El personal și-a spus Zeus, sugerând totodată că nu s-ar supăra dacă ați supralicita. Fiind un om viclean și alăptat cu sârg la sânul mahalalei, cunoscând poporul român foarte bine, el n-o să spună niciodată Dan Voiculescu, ci Felix Motanul, nu Sorin Vântu, ci Nuș, nu Ion Iliescu și Bufnița de la Cotroceni (deși nu mai este acolo) și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
căruia Îi place să citească dar evită s-o recunoască, care e pasionat de desen și care fumează uneori ca să se dea șmecher. ― Uită-te la tine, ți-ai rezumat Întreaga persoană Într-o frază. Damian Îmi aruncă un zâmbet viclean. ― Restul trebuie descoperit. N-am știut ce să spun, așa că m-am legat de ce-mi era cel mai la Îndemână: ― N-ar trebui să fumezi. Chestia asta o să te ucidă În cele din urmă. ― Toți murim În cele din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]