1,948 matches
-
a lui Machiavelli, încerc să subliniez concepțiile anumitor autori cu privire la noutatea pe care a adus-o Florentinul în acest domeniu. Precizez faptul că îmi propun să analizez arta machiavelliană de a guverna din perspectiva „noului principe” care cucerește puterea prin viclenie sau forță. N. Machiavelli, născut la Florența (1469-1527), în plină Renaștere, “reprezentant de seamă al științelor istorice și umaniste, este... un spirit inovator asemănător cu Leonardo da Vinci în domeniul unor astfel de științe.” În cultura europeană numele lui Machiavelli
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
acțiunile politice. Autorul subliniază că există două feluri de a lupta, unul bazat pe legi, altul bazat pe forță. Primul este propriu oamenilor, ce de-al doilea animalelor. De la animale trebuie preluată forța specifică leilor, pentru a speria dușmanii, și viclenia specifică vulpilor, pentru a se apăra de cursele care i se întind. Așadar, unui principe îi este de folos să știe să fie atăt om, căt și animal. Principele trebuie sa pară că are calitățile cerute de popor: cinstea, onestitatea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
neverificabile, absolvindu-i de orice responsabilitate personală. Responsabilitatea a tot ce se întâmplă este atribuită (transferată) unui personaj cosmic atotputernic, Dumnezeu, care produce tot ce se întâmplă. Până acum, minciuna a ținut și unii oameni iresponsabili, din ignoranță sau cu viclenie, poluează și distrug mediul de viață. Unii oameni manifestă . Oamenii suportă efectul poluării și al distrugerii mediului de viață, prin bolile de care suferă și care le scurtează durata vieții. Dar în loc să-și dea seama de unde le vine suferința, ei
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
apă sau pietre) și hidrogenul rezultat din hidroliza apei. Cei care vă spun că apocalipsa va fi provocată de Dumnezeu, vă mint, vă derută și vă lasă să continuați să distrugeți viața pe pământ, din neinformare, neștiință, ignoranță sau cu viclenie. Oameni, deveniți responsabili ai efectelor acțiunilor voastre! Mai sunt unele sisteme care exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești. Aceste sisteme sunt întreținute de stat, care se sprijină pe ele în acțiunile de supunere și dominare a maselor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
unei munci utile. în comunitatea umană acționează legea homo hominis, lupus est( limba latină, omul este lup pentru om). În societatea umană actuală, omul este pradă sau prădător. Se exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești. tradiții, cu viclenie introduse, care determină bărbatul să o vâneze și să o transforme pe femeie în proprietatea lui. În funcție de educația și de duritatea bărbatului, acesta o transformă pe femeie în servitoarea lui supusă, în obiectul lui de uz personal. B .Omul și-
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Guido Melis • Rusia după imperiu: între putere regională și custode global, Stanislav Secrieru • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine Verdery • Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Emil E. Suciu • Violența în școală: o provocare mondială?, Éric Debarbieux • Viclenia globalizării, Paul Dobrescu 1 John McHale, The Future of the Future, Ballantine Books, 1971, p. 15. 2 Marcus Tullius, Cicero, Despre îndatoriri, apud. Ion Grigoraș, Editura Științifică, București, 1968, p. 43. 3 Adam Smith, Avuția națiunilor, Cercetare asupra naturii și
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
mai degrabă laică, uneori în dezacord cu Partidul lui Dumnezeu care, orișicât, a tras o linie peste atentatul sinucigaș și a lăsat statul islamic la magazia cu accesorii. Vorbe bune de pus pe seama faimosului joc dublu, al disimulării autorizate, al vicleniei, al seducției tactice în așteptarea unor zile mai bune? Un totalitarism new-look în marș spre puterea absolută, zâmbind cu prefăcătorie unor idioți utili și prost informați? A doua zi, îi și pun această întrebare unui iezuit din partea locului, puțin suspect
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că maniheismul nostru nu-i decât o viclenie a ego-ului, o atitudine inspirată din vanitate. În loc să lase lucrurile să curgă, să se facă și să se desfacă, așa ca la asiatici, fanfaronul intervenționist simplifică lucrurile ca să-și poată umfla mușchii în public. Lăudărosul își atribuie puterea de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe mare de către forțele libere ale lui d'Annunzio, toate aceste manifestări, înrudite cu războiul civil sub masca unei revendicări naționale, nu au contribuit la însănătoșirea Italiei, sîngerînd din cauza războiului, ci, dimpotrivă, în plină carență guvernamentală făcută din pasivitate și viclenie, pregăteau venirea la putere a lui Mussolini, sub pretextul jugulării dezordinii din țară. Problema este că, în gloria zilelor de mai, la Roma, unde strigătele de "Evviva Fiume"139 se adăugau concertului de revendicări populare, mitingurile se succedau în mijlocul unei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
decepțiile unei etape din viața social-politică a țării. Versuri semnează Bedros Horasangian, George Popescu, Marin Alexandru Ioan, Max Bănescu. Revista mai publică, în traducere, o Lecție despre metaforă, conferință ținută la Universitatea din Palermo de Jorge Luis Borges, și Universul vicleniei, un eseu aparținând Mariei Corti. Alți colaboratori: Marin Sorescu, Cornelia Cârstea, Ioan Valeriu. A.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285136_a_286465]
-
schimb, Le Petit Robert menționează și sensul de "influență oculta exercitată asupra unui grup (sau a unui individ)". De asemenea, dicționarul Merriam-Webster online reține pentru "a manipula" și sensul de "a controla sau a se juca (cu cineva n.m.R.E.) cu viclenie, necinstit sau cu mijloace insidioase, în special spre propriul avantaj". Că ilustrare pentru nesiguranță conceptuală a termenului, ne oprim, pentru început, asupra uneia dintre cele mai cunoscute sintagme în care apare manipularea în sensurile "maligne" expuse mai sus: manipularea opiniei
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
acesta, și-a câștigat și simpatia Occidentului, care i-au deschis porțile și l-au invitat în nenumărate rânduri, fie în cadrul unor vizite oficiale, fie particulare. Deși, Nicolae Ceaușescu dintr-n anonim, un ”escu”, a 7 ajuns conducătorul României, prin viclenia sa înăscută, reușind să păcălească pe conducătorii occidentali, întorcând spatele ”Tătucului” de la Moscova, în anumite situații. Vizitele în România ale generalului Charles de Gaulle, președintele celei de-a cincea republici franceze, cu puțin timp înainte de marile demonstrații studențești de la Paris
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
impresioniști, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile ei încarnate accidental în texte, sonorități, volume sculpturale sau forme și culori picturale. Ea nu privilegiază niciuna din vizibilitățile limbajului: nici textul de odinioară, adică vechiul roman victorian al lui Mallock, nici eliminările, raturile sau adaosurile picturale ale lui Phillips
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
care le-am numit „limitele insului statistic normal”, dușman și victimă a nu puțini inși inteligenți - „imită” starea și gestica normalității nu cum o facem noi, cei ce suntem și ne credem „normali”, din convingere, ci din pură și susținută viclenie. Pentru „ei”, media statistică, cea care indică starea de normalitate, după cum se vede, nu este o normă reală a valorii. „Ei” trăiesc cu convingerea profundă că „lumea lor” posedă norma și nu „cedează” decât din frică de „numărul” nostru, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
treceau drept „proști”. Erau ei proști cu adevărat?! Nu, se pare că nu, și aceste exemple, cel puțin, vin În sprijinul afirmației mele de mai sus și anume că proștii nu numai că uzează, ca și psihoticii, de o anume viclenie insistentă și persuasivă, dar nu rareori ne cred pe „noi” proști și ne tratează ca atare. Dar, ca În cazul unor artiști, care la debutul lor se tem de contemporani și Își ascund ideile, chiar și idealurile, din teama de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă acel „teritoriu” are o anume „legitate și existență” ca un „organism viu”, atunci noi cei care ne desprindem cu greu din straturile și molozul lui translucid În fiecare dimineață trebuie, nu-i așa, să arătăm și o anume abilitate, viclenie În a ne apropia de „ele”, de aceste „meduze” uriașe, plutitoare și scâncinde, iritante prin repetiție, dar și prin misterul lor, uneori de două parale, alteori vibrând de mesaje grave, necesare, În fața cărora stăm cu gurile Încleștate ca În fața copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de rost/ De-mi țin la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc’am murit de mult!...”Ă Nu, bineînțeles că nu „paloarea romantică” a lui Eminescu ne va ajuta aici, ci poate mai degrabă acea „viclenie” despre care vorbeam mai sus, „viclenia proștilor, a nebunilor”, a celor care, simțindu-se nesiguri, amenințați În fiecare minut, „mirosind a victimă”, nu se știe din ce pricini, trebuie să se prefacă, și anume să joace cel mai trist teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc’am murit de mult!...”Ă Nu, bineînțeles că nu „paloarea romantică” a lui Eminescu ne va ajuta aici, ci poate mai degrabă acea „viclenie” despre care vorbeam mai sus, „viclenia proștilor, a nebunilor”, a celor care, simțindu-se nesiguri, amenințați În fiecare minut, „mirosind a victimă”, nu se știe din ce pricini, trebuie să se prefacă, și anume să joace cel mai trist teatru posibil, cel singuratic, fără public, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
naștem o dată, „naștere” ca ivirea unui ou interior, viu și bolborosind, naștere ce nu face decât să anunțe alte și alte nașteri, un șir al cărui capăt... Și acolo unde „nebunii și proștii” se opresc, În complicata și nesfârșita lor viclenie față de „noi, ceilalți”, acolo trebuie să Înceapă „nebunia noastră”, iar „locul” acela se cheamă... singurătatea laborioasă, cercetătoare, afundarea În apele adânci, tulburi și vii ale memoriei. Tăcerea aceea „specială”, care ne „nimbează” ființa când ne afundăm pe culoarele pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vizibil”, al sângelui feudal, al unei familii ce curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră nebunie, dacă vrem să Înțelegem câte ceva. Viclenia față de „tărâmul celălalt”, ca o tipsie uriașă, legănătoare și legănândă - cum Își Închipuiau vechii Greci „tipsia Terrei” - ce ne atrage, În care fugim nu rareori și În momente neașteptate, „nepregătite” și care nu ne mulțumește aproape niciodată pentru simplul motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
operele homerice. 3 Dar... pentru că tot nu vorbește nimeni de această zeitate, o incontestabilă zeitate! - care În mentalul meu face o curioasă pereche cu Eros, zeul amorului! -, să ne apropiem ușor de Domnia Sa și, făcându-i temenele, cu o copilărească viclenie, să-l cercetăm puțin de-aproape. Oare cusăturile hainelor, ale mantiei sale, sunt la fel de trainice ca și altădată, privirea furioasă pe care ne-o aruncă pe sub sprâncenele-i groase și sclipitoare are Încă vigoarea antică a acelei zeițe, Fortuna, prezentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de cultură, izolați, alungați, Închiși sau exterminați, se afla și Țăranul mijlocaș, numit și „chiabur”, insul cu autoritate al satului românesc și rezistent contra spolierii și dezrădăcinării agricultorului și păstorului român. Nu, Ceaușescu, mai abil, cu mult mai viclean - o viclenie și o abilitate care l-au dezechilibrat chiar și pe cel care le exersa! -, el nu mai avea nevoie de tortura și de izolarea fizică pentru „a lupta contra dușmanului de clasă”! El Își permitea chiar o parțială deschidere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prestigiul, omul de stat, onest, văzându-se confundat cu atâția impostori și escroci, plugarul de vreme - el, care de secole Înfruntă riscurile cele mai directe, mai grave și mai imprevizibile În previzibilitatea lor nefastă! Riscurile vremii, cu siguranță, dar și vicleniile orășenilor, ale diverșilor invadatori, care În ultima vreme se ascund sub măștile cele mai deconcertante, nu rareori sub cele ale unei Înalte justiții! De ce m-aș plânge de singurătate când... ea mă ajută nu numai să mă regăsesc alături de uneltele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
diferite faze de dezvoltare a acestora. În conflictele dintre persoanele care au dobândit de la un autor comun un bun imobil, va beneficia de dreptul dobândit acela care a transmis primul titlu la cartea funciară, cu condiția să nu fi folosit viclenia(manopere dolosive. Aceste conflicte, cât și cele care se referă la activități ce afectează pânza de apă freatică, apele termale și minerale etc., pot fi soluționate cu succes prin procedura medierii. Conflicte generate de refuzul locatarilor și Asociația Proprietarilor direct
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
asirian, babilonian și egiptean ca "vargă a mâniei sale" (Isaia 10, 5-8) pentru purificarea lui Israel; dar aceste puteri ale lumii nu sunt conștiente de ea și atribuie succesul propriei forțe. Aici, poate, s-a aflat prima versiune originală a vicleniei lui Dumnezeu sau vicleniei rațiunii: urmându-și propriul impuls orb pentru putere, națiunile lumii servesc fără să știe un scop superior 27. Israel este îndemnat să reflecteze asupra propriului trecut: "Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]