1,834 matches
-
cu acel titlu binecunoscut de stavropichie. În anul 1803, fiind stareță Elisabeta-Schimonahia, sora Mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, prin hrisovul domnesc dat de Alexandru Moruzzi, la 5 septembrie, călugărițele de aici au fost mutate la Mănăstirea Agapia, județul Neamț, în care viețuiseră până atunci părinți călugări, iar aceștia au fost aduși la Mănăstirea Socola, împreună cu starețul lor, Sofronie Arhimandritul. Aici au reorganizat spațiul existent, întemeind astfel vestitul Seminar Teologic "Seminaria Veniamina", recunoscut prin erudiția excepțională a vestiților săi dascăli teologi, care apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de a comunica cu clasa de elevi. Acest aspect fundamental al actului educațional include, alături de limbajul oral (care trebuie să tindă către perfecțiune, spre artă) și așa numita comunicare nonverbală, aptitudine de mare finețe, complexitate și utilitate. Despre persoanele care viețuiesc împreună sau care conlucrează vreme îndelungată se spune că se înțeleg din priviri. Afirmația vizează acele modificări, aparent imperceptibile ale feței și ale părților ei, gesturile membrelor sau mișcările corpului în ansamblu care, în diverse împrejurări și pentru unele persoane
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
speculații și ipoteze și va trebui să-și activeze însușiri și facultăți noi. Dincolo de circumstanțe însă, inevitabil trecătoare, cred că trebuie afirmat adevărul și trebuie făcut binele, atribute care, prin ele însele, conduc evoluția, procesul de devenire. Căci omul modern viețuiește o prăpastie între idee și realitate. Platon, care încă vedea în idee adevărata realitate, a rămas, din păcate, atît de departe... Bibliografie * Ahrens John, Governance and Economic Development, Edward Elgar, Cheltenham, 2002; * Allegret JeanPierre, Le Merrer Pascal, Economie de la mondialisation
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ce ne înconjoară ("adevărat e doar ceea ce nu se potrivește în această lume"), dar mai ales cedarea în fața regresiunii unidimensionale a colectivității dirijate pînă la agresiunea totalitară asupra individului, ceea ce duce la eșecul istoric al civilizației rațiunii. "Via-ța nu mai viețuiește". Se insistă asupra minciunii instaurate de sistemul colectiv al relațiilor de proprietate, care compromit gîndirea și acțiunea autonomă, ce nu se pot sustrage dictatului inevitabil al mecanismelor dominației totalizante. Pentru a rezista în fața violenței societății și a-i opune propria
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
apartenență, indiferența la durata lungă a neamului (și deci a familiei). Totul este proiectat pe durate mici, cu o indiferență totală la durata lungă. Intensitatea sentimentului duratei scade și odată cu ea scade lungimea voinței, voința de a dura, de a viețui peste timp. Este un soi de conduită sinucigașă trecută în sarcina celor care vin, adică trecută de la părinți la copii. Acest comportament de sinucidere transferată de la părinți la copii și, mai departe, la urmași atinge în România proporția de 24
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
oracolul unei catastrofe pe cale să se producă. Evocarea trecutului glorios nu a izbutit decât să facă și mai dureroasă lamentația funebră prilejuită de pierderea măreției de odinioară, acest threnos 2 cu care va fi întâmpinat Xerxes, eroul care continuă să viețuiască sau, mai degrabă, să supraviețuiască, nesăbuitul care regretă amarnic faptul că nu a murit, că a ajuns să fie dovada vie a eșecului, imaginea sfârșitului. Daimon-ul tatălui mort, care îi fusese alături în vis, îl lasă acum, în finalul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lume a întunericului, bunicul orb din Intrusa nu aude oare și el zgomote pe care alții nu le aud, nu „simte” o prezență pe care ceilalți nu o văd, o prezență de ordinul invizibilului, percepută doar de către cel condamnat să viețuiască într-o noapte eternă? E un invizibil în stare să trezească o „spaimă neobișnuită, nefirească” și care-l face pe orb să se înfioare. Înger sau fantomă, cineva nevăzut a intrat pe ușă sau s-a ridicat de la masă, semn
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ar fi dispus să o creadă, în afară de ea”. Oare nu tocmai pentru că e actriță și pentru că, în virtutea profesiunii sale, face parte dintre locuitorii acelui tărâm aflat la hotarul dintre viață și moarte? În opinia lui Pirandello, actorul, ca și magicianul, viețuiește într-un spațiu unde a crede în spirite înseamnă și a crea spirite capabile să devină, la rândul lor, la fel de credibile în ochii celorlalți. Pentru piesa Povestea copilului înlocuit, pe care, la propunerea lui Cotrone, actorii se pregătesc să o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
egal cu Metrodoros sau cu dedicatorii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Menoiceus. Ceea ce nu putea intra în creierul unui grec obișnuit din vremea aceea, convins, ca toți masculii cu fruntea îngustă de pe planetă, că genul feminin și filosofia viețuiesc pe două planete absolut străine. 16 Puteri ale contractului hedonist. Ceea ce domnește în Grădină, dar și în relațiile dintre indivizi, fie că fac parte sau nu din comunitate, este contractul. Trei maxime capitale vorbesc de el - altfel spus, o cantitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care dădea afară și scara În spirală care ducea la etaj, unde Faulques Își rânduise propria odaie: o sobiță mobilă cu gaz, un frigider mic, un pat din foaie de cort, o masă cu scaune, o scoarță și un cufăr. Viețuia acolo de șapte luni, iar În primele două Încercase doar să facă totul locuibil: un tavan provizoriu din lemn impermeabilizat pe acoperișul turnului, ziduri Întărite cu bârne din beton, obloane la ferestre și scurgerea conductei care ieșea din latrina săpată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
răspândite de felinarul cu gaz i-a trecut o umbră prin fața ochilor. Cutremurat, a căutat locul de pe vasta frescă murală unde se ascunsese umbra. După altă clipă, a dat din cap. „E beznă, a murmurat amintindu-și, În casa unde viețuiești acum.” 6. De dimineață, l-a deșteptat apa rece din golful mic. După ce a Înotat În largul mării cele o sută cincizeci de brațe obișnuite la dus și tot atâtea la Întors, a lucrat, oprindu-se doar un sfert de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
n-o ștersese cu totul. Proclamînd (În 447) natura unică (physis, de aici numele de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului Încarnat, Eutihie afirmă implicit că Isus nu era un om la fel ca noi, ci un tertium genus care viețuia Într-un trup non-uman. Conciliul din Efes (449) declară ortodoxă doctrina lui, care postulează „două naturi dinainte de unire, o singură natură după unire”, Însă Papa Leon I o atacă și ea va fi condamnată, În ciuda Împotrivirii episcopilor răsăriteni, la Conciliul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
probolai) de Lumină, Însă deasupra celor doisprezece eoni ai marelui tiran Adamas, respectiv a celor douăsprezece semne zodiacale 43. Dar Arhonții nu sînt singurii care o urăsc pe Sophia: ea constituie Îndeosebi obiectul invidiei lui Authades-Trufașul, o Triplă-Putere (tridynamos) care viețuiește În același eon. Cu scopul de a o deposeda de Lumina ei, Authades emană o forță leontocefală, iar din materia acesteia (hyle) trimite alte emanații (probolai) materiale (hylikoi) În diferite zone (topoi) ale haosului. Privind În jos, Pistis Sophia vede
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici bolnavi. Împărățiile sale strălucitoare sînt atît de bine clădite pe un pămînt luminos și preafericit (supra lucidam et beatam terram), Încît nimeni nu le poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divină răpită de demoni zace pretutindeni pe pămînt. Se află Împrăștiată și În aer, și chiar În adîncul pămîntului. PÎnă și pietrele au facultatea de a simți și de a gîndi. De aceea, un manihean perfect se va strădui să viețuiască În pace cu Întreaga natură. El știe că În natură totul duce la triumful binelui. Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o distrugă. Este limpede că Dumnezeu nu este atotputernic, Însă Adversarul său nu-1 poate detrona dintr-un motiv neașteptat: ca fost Înger de odinioară, Satan Îl iubește cu disperare pe Dumnezeu și detestă Întunericul fetid În care este obligat să viețuiască, ceea ce echivalează cu a spune că se detestă pe sine la fel de mult pe cît Își iubește vrăjmașul. În cele din urmă cei doi trebuie să ajungă la o Înțelegere, pentru ca opera lui Dumnezeu să nu fie definitiv compromisă, iar Satan
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rea; relație; roșie; rup; salariu; sat; scump; semiîntreg; separat; un sfert; simetrie; singur; singurătate; soartă; soț/soție; soțul; sprijin; stomac; stricat; superioară; ta; tăiat; tort; nu-i tot; tovarăș; tristețe; unu; urît; de veac; veni; verighetă; vieții mele; vieții; a viețui; de zi; zi; 1/4; 30; 50 pe 50 (1); 778/240/91/149/0 jura: promite (113); credință (53); promisiune (52); păcat (23); încredere (20); adevăr (19); jurămînt (18); a promite (18); legămînt (15); biblie (14); cuvînt (11); strîmb
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
teferi; telefon; terminare; termină; de toate; toc; totul; trece; trecere; trecut; tren; de tristețe; tristețea; trișa; turma; a nu ține; uită; ultimul; ung; a te ușura; ușura; a fi ușurat; vai; vasul; vază; vărsa; din vedere; vedere; veselie; cu viața; viețui; vorba; o vorbă; zăpăcit; zbura; cu zile (1); 768/313/105/208/0 schimba: bani (47); modifica (30); haine (24); nou (21); înlocui (18); noutate (17); altceva (12); lumea (11); viața (11); alege (10); haina (10); hainele (10); haină (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sticlă; a-i sufla femeia; suflantă; suflare; suflă; suflet; sufleur; sufleuri; șoptit; șoșotea; șterge; teatru; test; testare; toamna; trage; trăia; trăim; trecut; a trișa; în trombon; țipa; umfla; urcare; usturime; ușurare; ușurință; viață fizică; în ureche; viață în nări; a viețui; vifor; vin; vine; viscolește; vițel; vîntul în cap; vîntura; vorbăreț; vorbe; vorbește; zbor; a zbura; a zice (1); 782/236/77/160/2 suflet: inimă (113); bun (67); mare (37); bunătate (36); curat (32); viață (28); pereche (25); om (22
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
prospețime; rar; rău; regal; regina; a relaxa; roș; roșul; roze; simbol; simbolizate; spune; stil; tandrețe; treabă în grădină; țepe; țepos; urît; vin; virgin; viu; zamfir (1); 800/141/49/92/0 trăi: viață (207); supraviețui (45); bine (29); muri (29); viețui (22); fericire (15); respira (15); viu (15); mult (14); veșnic (13); bucurie (11); locui (11); viața (11); decent (10); supraviețuire (10); exista (9); a supraviețui (9); a fi (7); frumos (7); a viețui (7); a muri (6); bun (5); casă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
207); supraviețui (45); bine (29); muri (29); viețui (22); fericire (15); respira (15); viu (15); mult (14); veșnic (13); bucurie (11); locui (11); viața (11); decent (10); supraviețuire (10); exista (9); a supraviețui (9); a fi (7); frumos (7); a viețui (7); a muri (6); bun (5); casă (5); fericit (5); fi (5); greu (5); simți (5); a cunoaște (4); a exista (4); existență (4); a iubi (4); a simți (4); a visa (4); bucura (3); clipa (3); conviețuire (3); distracție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
subminarea ideologiei puterii cibernetice din interior, astfel că femeia se vede nevoită a riposta prin încorporarea tehnologică și, implicit, prin împuternicire. De data aceasta, trebuie să înțelegem termenul de încorporare nu doar ontologic și cultural, cu sinonimul de întrupare (a viețui ca și prin trupă, ci și social-politic. Astfel, avem de-a face cu o mișcare dublă: pe de o parte încorporarea în structuri ale disciplinei și ale controlului de tip militar, iar pe de altă parte rezistența subversivă și opoziția
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
alt animator al timpului, „adevărate școli, înlăuntrul cărora atâtea zeci de mii de săteni și-au făcut cultura și educația agricolă, sub conducerea instructivă și disciplinată a cărturarilor agricoli” (Filipescu, 1943, p. 3). Prin faptul că în interiorul obștei nu putea „viețui” decât „plugarul cinstit”, receptiv la „prescripțiile agricole și tehnice” moderne, această organizație cooperativă a jucat, se înțelege, un rol important în educația adultului rural. Aici a învățat el „ce înseamnă o sămânță aleasă, un animal selecționat, un reproducător de soi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
suport tarele” (1973 Ă 628). Numai că, deși-i scoate la iveală și-i luminează cele mai secrete înclinații, Parisul îl alienează în aceeași măsură și este extrem de elocventă comparația din final. Marea înstrăinare e acum față de Parisul în care viețuiește, și mai puțin față de ai săi, de neamul său, căruia îi poartă stigmatul, dar pe care îl regretă cu abia disimulată nostalgie. Totuși, nu există loc mai bun decât Parisul unde Cioran să se simtă acasă: „Nu încetez să repet
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]