1,691 matches
-
să ricoșeze,/ spre țărmuri deosebind dezintegrarea, migrarea spre/ o altă formă:) în genunchi cu această hârtie/ scârboasă în față vă întreb: dar scrisorile lumii în/ definitiv ce reprezintă? (prezicerile și realitatea tot/ în deșertăciune dispar) //...// cui aparțin aceste scursuri mâloase? vietățile/ înotând în aceste scursuri ce sunt? de ce se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici proveniți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
făcut cu Byron. Toți avocățeii și medicii de doi bani, toți funcționărașii și tot tineretul stricat, fiii de croitori, simt durerea universală, nihilismul mistuitor al lui Leopardi. (...) În orice caz Leopardi este un mare poet; dar leopardienii sunt doar niște vietăți caraghioase și fără minte (...). Așadar citește-l pe Leopardi, dar citește-i și recitește-i și pe Homer, pe Dante, pe Ariosto.43 O reacție justificată la felul în care un public mediu, cu veleități literare, utiliza, banaliza, înjosea versurile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ar auzi nicăieri. Din lumea întreagă, și din întâmplările și nenorocirile fără de sfârșit ale viețuitoarelor niciun vestigiu nu va dăinui; doar o tăcere goală și o liniște preaînalta.301 Scriitorul surprinde sunetele în momentul stingerii: cântecul păsărilor, mugetul animalelor, freamătul vietăților constituie indicii ale vitalității ce se estompează. În timp ce se instaurează stăpânirea liniștii, spațiul terestru se reduce la trăsături esențiale. Sunetele ce dispar păstrează amintirea unui trecut mitic, anterior vremurilor și pierdut pentru totdeauna. Golul lăsat de ele devine astfel trăsătură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și comenta în detaliu, în foarte multe cazuri, doar o parcurgere atentă a întregii tradiții textuale ne oferă soluția interpretativă corectă sau cel puțin satisfăcătoare și adecvată. O sferă de desemnare prezentă în hipertextul biblic este configurată de numele de vietăți, animale, păsări, reptile, insecte etc. Relativ bogată, zoonimia biblică reprezintă o materie de studiu dificilă, reclamând nu doar competențe lingvistice în limbile biblice primare (ebraica, aramaica, greaca, latina) ci și cunoștințe solide de istorie, geografie și arheologie biblică, precum și depriderea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de a întrebuința eficient instrumente de lucru indispensabile cum sunt taxonomiile botanice sau zoologice, concretizate în atlasele și dicționarele de specialitate. Alături de animale fantastice mai mult sau mai puțin cunoscute, precum aspida, inorogul sau pajura, în textele biblice întâlnim uneori vietăți cu nume rare și ciudate, cel mai adesea opace ca semnificație și lipsite pentru vorbitorul obișnuit al limbii române de o relație de desemnare clară și univocă, nume precum aliet, asidă, atachis, cherast, fasec, ghipă, hagab, haradrion, hargol, hirogrilion, porfirion
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
biblic furnicoleul, interesant deopotrivă și prin problematica diferită pe care o creează, ca și prin instrumentarul filologic special pe care îl reclamă. 2. După cum ne dăm seama de la prima vedere, furnicoleul pare să fie un compus de la două nume de vietăți binecunoscute vorbitorului, furnica și leul. Putem de asemenea bănui că în spatele neobișnuitei sintagme românești se află un substantiv compus din limba greacă, eventual în limba slavonă, cele două limbi-sursă principale pentru traducătorii români din secolele al XVI-lea al XVII
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască‑țestoasă“. Sîntem mult mai aproape de Omul din subterană decît de romanticii eroi ai lui Pușkin și Lermontov. Celălalt topos, locuința Nastenkăi, este împrumutat totalmente din Pușkin
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
doi călători ajung pe domeniul părăsit. Îi întâmpină un peisaj care i-ar fi stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de putreziciune, cu flori cărnoase și păroase ca animalele vii și cu vietăți oribile, care se ghiceau mișunând în globul gras, înodându-se, târându-se, vânându-se; reptile și insecte cu o sută de picioare, moluște moi cu hidoase convulsiuni, lipitori înciotate în struguri băloși, un întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca să nu-mi scape cumva. Mă aștepta la colțul zidului; a ocolit spre cealaltă față, în parcul cu mlaștini". Contactul epidermei cu naturalul fetid este înregistrat, în sarabanda nocturnă, cu aceeași oripilare experimentată diurn: "Sub tălpi, în glodul dezgustător, simțeam vietățile băloase încovrigându-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se numără și cele iscate de puterea de adaptare a minții la noile reprezentări subiective și obiective ale științei analitice, a corpului la căldura degajată de arderi, însoțită de fumul, praful, zgomotul mașinilor și instalațiilor care invadează pământul, apele și vietățile. Prima revoluție industrială a fost descrisă într-o bogată literatură, din care nu lipsesc construcțiile fantastice în genul lansat de Thomas Morus în 1516 cu Utopia sa, preluat întâi de Erasmus, Rabelais, Campanella, apoi apărut și în proiectele socialiste din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu orice preț, cauzalismul logic, generalizările forțate. Cu astfel de scopuri gnoseologice oamenii lunecau spre scepticism și agnosticism neguros, iar politica devenea tot mai tiranică, fiindcă se baza pe teama inevitabilului sfârșit. Or, lumea este vie, iar omul este o vietate cu idealuri nesfârșite. El vrea ca prin cunoaștere să nu fie înlocuit de lucruri, ci de condiții mai favorabile să se afirme. Omul are nevoie de orizonturi deschise, care îi procură încrederea în menirile sale. Multe dintre aceste obiective le
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
familiilor ori ale unor comunități mai largi. Noii miliardari nu au apărut din senin, ci în cadrul mașinațiunilor ilegale care însoțesc falimentările și privatizările agoniselilor generațiilor postbelice, dobândite nu numai cu sacrificarea multor vieți omenești, dar și ale altor specii de vietăți. Trecerea de la socialism la noua modernitate are și părțile ei inedite. Sunt nedreptățiți atât foștii proprietari antebelici, care primesc cu greu ruine din vechile proprietăți confiscate de statul socialist, ori acțiuni la " Fondul Proprietatea", cât și mulți din milioanele de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a trece de cealaltă parte. Bradul Îi răspunde Întâia oară că s-a Încuibat Într-Însul un șoimuleț, a doua oară (... o vidră și a treia oară (... o șerpoană și că nu poate Întinde vârfurile pentru că ar simți puii acestor vietăți, ar prinde a șuiera și a lătra, iar el, speriindu-se, ar cădea În mare. În urmă Însă totuși <<bradul se gândea/ și tulăiele Întindea/ Iară mortul Îmi trecea/ unde dorul Îl ducea/ Marea fără nume/ L-aielaltă lume>>.” Toate aceste
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
amenajat un mic parc cu verdeață și flori în jurul casei. Mi-am organizat un birou de lucru și o bibliotecă cu toate lucrările adunate într-o viață, unde îmi petrec cel mai mult timp. M am înconjurat și de unele vietăți, câini, pisici, păsări de curte, fără de care viața la țară nu se poate concepe. Dar cea mai mare bucurie o am de la cei doi copii, șase nepoți și doi strănepoți, care mă vizitează deseori. Și ce mai faceți, domnule Cristea
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
conservă între filele ei duioșia sfredelitoare a unei mari iubiri, într-o natură generoasă, undeva, aproape de Luncavățul care „lucea ca o sabie la poalele zăvoiului misterios”, dar și de învolburatul Olt, într-o casă înconjurată de alei de trandafiri, de vietăți de toate felurile, de oameni calmi și binevoitori, deviza romanului fiind, fără mari rezerve, dorința de implantare a lucidității într-un timp și într-un spațiu aflat în plenitudinea transformărilor. Scriitoarea ne prezintă o lume rânduită (în toată complexitatea ei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sub picioare și e scuturată zdravăn, a căzut în genunchi... a privit speriată în jur, auzea un vuiet ciudat ca de sirenă, un fel de uruit care creștea, ca un muget înfundat, pe sub picioarele ei parcă urma să apară o vietate neștiută și oribilă..., stâlpii cu firele electrice se legănau...”, la fel și zidurile... „A văzut pe cer o lumină puternică, ca un arc care mergea de la o zare la alta, ca o explozie mare...” înfiorătoare drama bucureștenilor sufocați între ziduri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și osteneli; de viață, pentru a prefera moartea. De aceea, umilința și înțelepciunea sfinților sunt comparate cu patru animale mici, mai înțelepte decât înțelepții acestei lumi: furnicile, viezurii de stâncă, lăcustele și șopârla. 2. Prin asemănarea cu aceste patru mici vietăți, se arată cele patru categorii diferite de frați care duc o viață regulară în convent. Unii dintre voi sunt de fapt niște frați laici simpli care colaborează prin munca mâinilor lor la operele altora, sau adună pomenile oamenilor. Aceștia pot
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui. Orfeu începe prin a-și cînta (nara) propria-i nefericită poveste. Nu este o jelanie cu pierdere de sine, ci împărtășirea unei suferințe pilduitoare, memorabile. Chiar și fiarele sunt dispuse să ia aminte, din dorința de armonizare cu celelalte vietăți, spre folosul lor și al tuturora. Orfeu extinde repertoriul la cazuri asemănătoare din mitologie, care se disting prin întîmplări dramatice cauzate de nerespectarea legilor lui Eros. I se întîmplă și lui Apolo, de asemenea dăruit cu liră. Plînsul acestuia, prelins
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sunt instrumente profesionale, nelipsite, cum am văzut, lui Dumuzi, ca și păstorului carpatic. Le unește sacralitatea (e vorba de liră și de fluier), ca instrumente dăruite și cu har, ca și funcția magică a cîntatului; ca să creeze comuniune în lumea vietăților pămîntului, dar să producă și efecte terapeutice, adică temperarea tensiunilor erotice, cît și alinarea suferințelor sufletești după pierderea unei ființe iubite. O istorie mitică a instrumentelor muzicale de veche tradiție ar aduce lămuriri necesare. Din păcate, lipsește. Oricum, dacă ne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ospăț și pofti pe cei o mie de zei. Ei mîncară dar nu-și astîmpărară foamea, ei băură dar nu-și potoliră setea”. Lucrurile se reglementează, în cele din urmă, prin eforturile comune ale zeilor mari, de sus, și ale vietăților mici, de pe pămînt. Ca o chestiune de amănunt, dar nu lipsită de interes, răspunderea cade asupra albinei, așa cum ariciul din legenda cosmogonică românească este solicitat, într-o situație la fel de critică, să corecteze fizionomia pămîntului zămislit „inițial” de Dumnezeu. Telepinus este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și înzestrarea morală. Întîmplarea amintește de alta asemănătoare, în legătură cu același Enkidu. Înainte de întîlnirea cu Ghilgameș, eroul viețuia în pădure împreună cu animalele și era îndrăgit de ele. După ce a fost inițiat de către o prostituată în treburi lumești, „s-a reîntors la vietățile sălbatice. Dar cînd gazela l-a zărit, s-a dat înapoi; cînd lighioanele l-au văzut, au rupt-o la fugă. Enkidu s-ar fi luat după ele, dar trupul său părea legat cu funii, genunchii i se muiaseră cînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cervantes. Într-adevăr, schemele sunt „corespondente”, indiferent de răspîndirea lor în timp și în spațiu. Regele din romanul Parsifal este un Anù hitit, cuprins de îngrijorarea dispariției lui Telepinus. Amîndoi se sting de boală și de suferință, împreună cu vegetația și vietățile din jur. Curtea este plină de cavaleri veniți din toată lumea, doar să se întreacă în orgolii și în turniruri nefolositoare. Au uitat de scopul adevărat al venirii lor acolo, de a se jertfi pentru gloria Graalului. Doar Parsifal, un cavaler
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
chipul. Doar evocarea locului „de sus” ori „de jos” arăta starea ființei, fără neliniște, fără dramatism. Trupul nu constituia o povară, iar sufletul, dacă se făceau asemenea distincții, își putea găsi oricînd o nouă înfățișare, în asemănare cu strămoșii, cu vietățile totemice, chiar cu formele vegetale. N-o să știm niciodată în ce împrejurări omul cu sensibilitate și judecată a înțeles moartea ca moarte, în accepțiune dramatică, nu ca trecere, călătorie. Dar întrebarea s-a pus insistent, în cele trei aspecte fundamentale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de curiozitate. Nu putem afla mare lucru nici dacă vizităm parcuri zoologice și muzee de antichități, cum procedau înaintașii, așa că ne rămîne să apelăm la informații „corecte”, amestecate sau presupuneri. În schimb, vedem. Adică ne trec prin față chipuri de vietăți nemaipomenite, de „legendă”, de „basm”, de „vis”, care ne incită interesul într-o manieră mai acută decît adevărul presupus a fi științific. Faraonul are chip de Leu, Soare, Bou Apis, iar Ghilgameș și-a pus pe cap mască de Taur
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atît în riturile funerare, cît și în Miorița. Recuperarea lui Nechifor Lipan, pentru a fi mai puțin „păgubit”, se realizează credibil doar sub semnul convenției poetice. Omul și-a găsit sfîrșitul într-o păpastie fioroasă, în desăvîrșită părăsire, sfîșiat de vietăți ale pădurii. Priveliște dezolantă: „Avînd buna încredințare de ce putea fi acolo, Vitoria își adună cu palmele straiul în poala din față și-și dădu drumul alunecuș pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]