KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...53 >

1,320 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

cinci și Încă patru stele care luceau la un deget deasupra pământului, spre Miazăzi. Și nu scăpa nicicând din ochi Pruncul, Îmi atrase el atenția, ridicând degetul deasupra capului. Stelele astea o să-ți fie Îndeajuns. I-am povestit atunci de Vindecătorul de pe malul celălalt care Își ducea luntrea peste apă uitându-se tot după stele. - Cred că le știe, de acum, mai bine decât mine, căci trebuie să ajungă dintr-un loc, În alt loc. Noi, ce treabă mai avem cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un țânc, Aban. Îl apucă râsul. - Iar tu ești un țânc mai mare... De ce să mai mergi? Ai văzut că deja aflasem vestea pe care ai venit să ne-o dai. Ai văzut că, deși Aban nu-i os de Vindecător, casa lui te-a primit cu brațele deschise și că mulți dintre oamenii lui vorbesc mai mult decât alte neamuri. Ah, căscă el ochii de parcă tocmai găsise ceva, te gândești că nu toate casele de pe pământurile astea o să te primească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
plecasem la drum pe vremea aceea, cred. Sau te pomenești că Încă nu plecasem? - Nu ți-or fi spus vreo poveste de-a neamului lor? - O poveste cu unul Krog? Hm! Aban crede că mergi degeaba. Aban crede că toți Vindecătorii, acolo unde sunt ei, au aflat vestea. Of, of, Aban mai crede că văzduhul duce zvonul Încoace și Încolo. - Pot eu să fiu sigur că-i așa? Sigur?! - se miră Aban. I-am iscodit mintea. Era un noian de vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu mai face Împărțeala cuvintelor așa cum poftește Krog. Noi facem la tine mai bine decât Krog. Minos a zis că el nu face ce spus Krog, ci face ce spus Tatăl la bun Început. Că așteptat clipa asta cu toți Vindecătorii. Că ei cine sunt? Iar ei: noi suntem cei care știm. Nu mai e ca pe vremea lui Tatăl. Atunci era Ceața aia. Pentru Ceața aia au fost bune cuvintele lui Tatăl. Acum nu mai e Ceață. Dar Minos: nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vechi. Acum, trebuie unele noi, dar nu cum zice Krog, așa spune Tatăl. Tatăl ne-a spus că nu trebuie făcut ce zice Krog. Dar Minos: de unde știți voi ce zice Tatăl? Iar ei: noi suntem cei care știm. Avem Vindecătorii noștri, unii care Îl aud pe Tatăl din Cer, nu ca Moru ăla care zice că el e Tatăl din Cer. Ei mai zis: voi știți alte vorbe În minte. Voi știți forme: triunghi, pătrat. Noi știm vorbe pentru viscolele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
om șmecher. Cerut la ei răgaz. Mâine vă spun, zis el. M-a chemat. Uite, așa și așa. Spune lui Krog, fiule, că ăștia vor să vorbească fiecare pe limba lui. Spune lui Krog că Moru știe cel mai bine! Vindecătorii ăștia răi vor să nu vorbim În vecii vecilor unii cu alții, că-și pierd ei puterea. Ei știu vorba lui Tatăl și doar ei vor s-o știe, nu și ăilalți. Dar oamenii au prins gustul vorbei și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se joace despre cum ne-am Întâlnit cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-i duseră Într-o casă, iar pe Enkim și pe Logon Într-o alta. N’jamo mă bătu pe umăr de parcă ne știam dintotdeauna și Îmi făcu semn să mergem În pădure. Ajunserăm Într-o poiană plină cu țânțari, dar Vindecătorul luă două mâini de praf puturos dintr-o groapă și mă Îndemnă să-mi dau pe trup. La fel făcu și el. Apoi mă Întrebă fără ocolișuri: - Și acum, eu ce să fac, măi Krog? Eu știu tot ce va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Moru mi-a zis că vorbele n-o să ne dea decât case mai mari, focuri mai calde, hrană mai lesnicioasă și haine mai călduroase. Înțelepciune, nu. N’jamo scoase un fel de păcănit și făcu semn că da. Cică toți Vindecătorii știau asta. Cică de-aia ajunseseră să nu mai cadă la Învoială când vorbeau despre ce-i de făcut cu cuvintele. - Jocul Îl știu până la sfârșit, dar te-am mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme. Dar, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de vreo două zile de mers, se zărea Marea cea mare, al cărei capăt nu izbuteam să-l găsim, oricât de mult ne-am fi străduit. Ne iscodea, uriașă și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc cu Vindecătorul care Îmi spusese povestea unui Krog nemaipomenit de mare și de puternic, care putea chiar să și zboare. Spre Miazănoapte, printre Întinderile verzi ale pădurilor, se zărea luciul sclipitor al unor bălți uriașe, pe care Logon le numea lacuri. Către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cum. Vreau să știu ce vorbesc vânătorii ăia răzvrătiți. Vreau să știu dacă râd sau dacă le e frică. Tek se ghemui și-mi puse o mână pe picior și cealaltă pe barbă, așa cum făceau cei din neamul lui În fața Vindecătorilor, apoi Îl strigă pe Kikil și o luară din loc. Nu ne uitarăm după ei. Pornirăm iute către Miazăzi, luând vântul În față. Uriașul nor de gheață și de zăpadă acoperea deja jumătate din cer. Ziceai că e un munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Marea cea mare? Wola se scărpină În cap și râgâi. Se uită la Mare și se zgribuli. Îi privi pe ai lui, iar ei Îl Îndemnară să vorbească. - Bulut zicea că așa e rămas de la Tatăl. Că o să vii tu, Vindecătorul vorbelor, și că o să ne duci către Apus. Așa știam toți, deci așa o să se Întâmple. Atunci am gândit un cuvânt pe care n-aveam cum să-l rostesc, căci nu-l meșteșugise nimeni. Wola m-a priceput deîndată, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de tine. Dar, nimeni nu ne-a zis așa ceva. Și la cântul de nuntă, e spus că o să ne treci Marea cea mare spre Gheața nesfârșită. Noi, zâmbi el strâmb, trăsesem mereu nădejde că astea sunt vorbe nesăbuite de-ale Vindecătorului Bulut, dar acum, că ai venit... Of, of... Ce să facem? Te urmăm oriunde. Ce, ți-e frică și ție de Marea asta? - mă Întrebă el, schimbând vorba. - Frică? Sunt Krog, frate al lui Moru, cum o să-mi fie frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și dacă nu sunt eu Vindecătorul ăla pe care l-ați așteptat? - Păi, acum, ce să mai facem? Noi pe tine te-am urmat și din cauza ta s-a iscat lupta asta de sânge peste tot pe unde ai trecut. Măcar de-ar afla Siloa lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri și mări - numai tu n-ai priceput că puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl! Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le, și am dat să strig la Logon cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu țineau cont de vorba limpede lăsată de Tatăl? Așteptaseră să vadă ce se mai petrece dar, când auziseră că În neamul lui Minos se pornise lupta de sânge după trecerea lui Krog, se ridicaseră mai toți și luaseră urma Vindecătorilor răzvrătiți. Nu fuseseră singurii, iar după o vreme se Întâlniseră cu alții asemenea lor, cărora nu le venea să creadă că unii oameni nu mai voiau să țină obiceiurile rămase de la ieșirea din Ceața Adâncă. Apoi, aflaseră că cei ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ei vorba de-o parte și se certau pentru Tatăl? Și când se luptaseră unii cu alții, fără ca N’jamo să fi auzit de asemenea Înfruntare? Cât de multe lucruri de petrecuseră așa, fără a fi aflate de niciunul dintre Vindecătorii pe care-i Întâlnisem? Cu toate astea, n-am Întrebat decât: - Vorbeați cu aceeași vorbă? - am Întrebat, căci Încă nu-mi venea a crede ce auzisem. Voi și vrăjmașii vorbeați cu aceeași vorbă? Barra rămase din nou pe gânduri. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat pe vrăjmași aici? - l-am Întrebat pe Barra deodată. Se fâstâci. I-ar fi plăcut să le arate tuturor ce fel de Vindecător era. Cum i-ar mai fi făcut el una cu pământul pe urmăritorii lui Krog. Cât de drept era el, Barra, cu moștenirea Tatălui. Dar nu-mi spuse decât: - Las’ că-i Înfruntăm noi, odată și odată. Dar tot o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
alții, de a trebuit să meșteșugesc un cuvânt pentru felul acesta de a vorbi - tot Încercând să-mi dau seama ce vor, am făcut cuvântul ceartă. Încet-Încet, ne-am strâns cu toții În jurul celor din neamul Cipusik. La un moment dat, Vindecătorul lor trimise câte un om la fiecare dintre capetele ghețarului, iar aceștia stătură acolo cam cât ți-ar lua ca să zdrobești În dinți oasele unei păsări mici. După ce se Întoarseră, iarăși se sfătuiră o vreme, iar Vindecătorul o trimise pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un moment dat, Vindecătorul lor trimise câte un om la fiecare dintre capetele ghețarului, iar aceștia stătură acolo cam cât ți-ar lua ca să zdrobești În dinți oasele unei păsări mici. După ce se Întoarseră, iarăși se sfătuiră o vreme, iar Vindecătorul o trimise pe Nunatuk la mine. - Semnele sunt bune, Îmi spuse. Nici că se putea o zi mai bună ca să mă faci mamă. Ghețarii s-au lipit și, cât de curând o să ajungem la tărâmul nesfârșit din zăpadă și gheață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
intonează cumsecade o asemenea Întrebare. Așa că n-am Întrebat decât: - Știi tu că așa ajungem pe alte pământuri? - Da, Îmi răspunse și se ridică fără alte vorbe. Ne-am mai sfătuit noi o vreme și l-am chemat și pe Vindecătorul Cipusikilor, iar el a Întins mâna către același țanc de gheață pe care ni-l arătase Nunatuk. Și Într-acolo am plecat. Măi Krog, măi ... Of, of ... Ce-a mai fost după aceea! Cum ai mai mers tu În fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
des după semnele de vreme rea, de parcă ar fi știut că de-acum trebuia să aibă grijă de două ființe. Iar noi ne-am continuat drumul, fără țel parcă. Din nou Începură cârtelile și supărările și, deja, tot mai puțin Vindecători veneau la mine ca să mă Întrebe una sau alta. Tot mai des Îmi ajungea la urechi zvonul că unii erau gata s-o ia Înapoi spre pământurile acelea lăsate În urmă care duceau la Miazănoapte. Numai că Într-o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare era curată și liniștită. Nu vedeam nici o bucată de pământ, nici o luntre, nici un nor, nimic. Ne-am continuat drumul de-a lungul țărmului care, de acum, o cotea cu totul spre Miazăzi, iar Vindecătorii spuseră că pățania cu vocile nu fusese decât o Încercare lăsată fie de Tatăl, fie de cei ce-i voiau pierzania - nici ei nu erau siguri. Ca să se dumirească ce se petrecuse, Vindecătorii au adunat mai mulți prunci (ei mint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o cotea cu totul spre Miazăzi, iar Vindecătorii spuseră că pățania cu vocile nu fusese decât o Încercare lăsată fie de Tatăl, fie de cei ce-i voiau pierzania - nici ei nu erau siguri. Ca să se dumirească ce se petrecuse, Vindecătorii au adunat mai mulți prunci (ei mint cel mai puțin când lucrurile merg greu) și le-au dat ierburi care te fac să visezi, dar copiii spuseră la fel: cum auziseră glasurile, cum văzuseră acele lumini plutitoare și cum totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
departe. Iar am aprins focurile și ne-am apucat să chiuim din străfundurile rărunchilor dar, În afara slabelor mirosuri pe care, și-așa, nici nu le simțeau toți, nu căpătarăm alt semn. După ce a răsărit soarele, i-am chemat pe toți Vindecătorii la mine și le-am spus că Îl voi face Vindecător pe primul dintre noi care va vedea sau va simți vreun semn izbăvitor venit dinspre mare. Dacă cel ce-mi aducea vestea cea bună era deja Vindecător, va căpăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]