6,587 matches
-
-l știau viran. Acum, pe el se așezase o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu coviltir, multe cutii de carton și focuri de vreascuri, ici și colo. Din mijlocul taberei se aud niște viori vesele și câte un nechezat de cal, neliniștitor. Și lătrat de câini înfometați. — Țigani români, își dă Lionel cu presupusul. — Și dacă sunt țigani bulgari? nu se lasă Kiril mai prejos. — Și dacă sunt de-ai mei? țâșnește mândria din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spre propria garsonieră. E ora 10. Roman, cu o canistră galbenă în mână, se îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi curat - exact de dimensiunea rulotei -, care contrastează puternic cu mizeria din jur. Vede, sticlind
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
orchestră simfonică, să-mi scoateți pe urmă vorbe în Angers - bă, da’ ce orchestră a vrut ăsta! Mă gândeam la ceva modest, cameral. Un pian... — Un pian, repetă Robert către Jean. — Un pian, confirmă Jean, notându-și în carnețel. — ...două viori, continuă Lionel. — ...două viori, repetă Robert. — ...două viori, confirmă Jean, continuând să-și ia notițe. Lionel adaugă: un contrabas, trei-patru tobe - să fie, un dressing de trompete, neapărat o harfă, două acordeoane. — Era să uit: și ukulele. — Cu tot respectul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scoateți pe urmă vorbe în Angers - bă, da’ ce orchestră a vrut ăsta! Mă gândeam la ceva modest, cameral. Un pian... — Un pian, repetă Robert către Jean. — Un pian, confirmă Jean, notându-și în carnețel. — ...două viori, continuă Lionel. — ...două viori, repetă Robert. — ...două viori, confirmă Jean, continuând să-și ia notițe. Lionel adaugă: un contrabas, trei-patru tobe - să fie, un dressing de trompete, neapărat o harfă, două acordeoane. — Era să uit: și ukulele. — Cu tot respectul, dar ukulele nu se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în Angers - bă, da’ ce orchestră a vrut ăsta! Mă gândeam la ceva modest, cameral. Un pian... — Un pian, repetă Robert către Jean. — Un pian, confirmă Jean, notându-și în carnețel. — ...două viori, continuă Lionel. — ...două viori, repetă Robert. — ...două viori, confirmă Jean, continuând să-și ia notițe. Lionel adaugă: un contrabas, trei-patru tobe - să fie, un dressing de trompete, neapărat o harfă, două acordeoane. — Era să uit: și ukulele. — Cu tot respectul, dar ukulele nu se poate, refuză ferm Robert
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Robert. — De ce? se miră Lionel. — De când a murit Marilyn Monroe, primăria, în semn de omagiu, a interzis cântatul la ukulele. — Frumos gest. Renunț la ukulele. Bun, ce-a rămas? Jean începe să citească din carnețel: — Una bucată pian, două bucăți viori, una bucată contrabas... În mijlocul enumerării, Liliane le face semn cu cârja: e evident că Lionel n-are cu cine dansa. Îl întrerupe brutal pe Jean din recapitulare: — Decomand totul. Păcat, aveam chef de-o salsa ca la mama ei! Robert
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
adevărat (greu de estimat cînd de nereali or fi fost ceilalți!...). La Teatrul Mic, În 1988, Tipătescu se relaxa... cîntînd la flaut. Peste doar unusprezece ani, și pe scena Naționalului bucureștean apare o muziciană - fata lui Pristanda, care cîntă la vioară (primește și un dolar de la Cațavencu, pe chestia asta!). Aici, bietul prefect este victima tuturor nebunilor, În frunte cu Zoe, căci doar deaia și recunoaște aceasta,”da, sunt nebună!”(drept care aruncă-n el cu pantofi, apoi Îl amenință cu arma
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ieșite din fire. zarea de lapte s-a întors de pe o parte pe alta, cu soarele ca un ou-ochi sulițele toate au zburat către ce avem noi mai drag, miezul nostru de dulce, ființa comună de ronțăit părți de aer, viori și nisip împreună. pașii au durut, ecourile au dărâmat piscurile muntelui, vorbele noastre s-au rotunjit ca ouăle de ornitorinc mușchii noștri au fost folosiți la cărat saci în canton feminitatea ta a devenit o batistă scăpată pe jos pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
am vrut un amestec de vis și rațiune. Am vrut prea mult, de asta, poate, mi s-a luat totul. Dar tu, tu cine ești? CEZARA: Ghicește. Îți dau voie. IERONIM: Să ghicesc, dacă-mi ceri tu. Ești... ești o vioară, în care dorm toate sunetele, așteptând să fie trezite la viață. Și mâna care te va chema la viață sunt eu. Îți voi spune tu, pentru că mi-ești dragă. Și te voi numi Cezara, ca unei domnițe a trecerii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bucur de-asemenea sfat! Iară din câte vrei s-auzi, cumnată, bag samă că prima o să fie cu cântec. ISPAS: Ce tot spui acolo, Dănilă? DĂNILĂ: Spun bine, bădie. (se aude, apropiindu-se, o melodie săltăreață, cântată cam scârțâit la vioară) Ei, am sau n-am dreptate? Aista-i Pâșpâlică, scripcarul, aista simte peste trei hotare unde-i rost de-oleacă de petrecere. Să știți că mi-a venit, așa, o vitejie și-un chef, ș-aș pofti să-ntindem masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i rost de-oleacă de petrecere. Să știți că mi-a venit, așa, o vitejie și-un chef, ș-aș pofti să-ntindem masă mare, să-i văd și eu pe toți ai mei mâncând pe săturate. (intră țiganul cu vioara. Vorbește cu accent puternic țigănesc) Ai venit, Pâșpâlică? PÂȘPÂLICĂ (se oprește din cântat): Am, ține-te-ar Dumnezeu, Dănilă, că picoteam și eu, ca omul, sub un copac, și numa' ce-aud pe sus un vâjâit și, când deșchid ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta. (ia un gherghef, începe să lucreze. Pare a se gândi câteva clipe. Cântă) (Melodie simplă, fără înflorituri. Introducerea, susținerea și finalul, pe tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de foarte bună calitate. Eventual, pentru întâmplări neprevăzute, poate fi înregistrat integral /voce și instrument/ întregul cântec, actriței revenindu-i doar play-back-ul.) "Frunzuliță busuioc, / Maica m-a scăldat în scoc / Să rămân fără noroc, / Și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ISBD(NBM) non-carte Termeni specifici: conteiner, data fonogramei, etichetă, sursă specifică de informare, sursă nespecifică de informare ISBD(PM) note muzicale: muzică tipărită Termeni specifici: numărul editorului, numărul publicației de muzică tipărită, partitură: generală, corală, vocală, condensată, mică, pian sau vioară, reducție pentru canto ISBD(CP) părți componente ISBD(CF) fișiere de date citibile într-un sistem informatizat este înlocuit de: ISBD(ER) documente electronice: resurse care apar în mediul electronic, fiind considerate publicate: vezi siturile: http://www.ifla.org/VII
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
subtile, sugerând vremelnicia speranțelor noastre”... ( volumul de sonete „Zăpada Timpurie”).Ion Manea semnează proza scurtă „Nemaipomenita Înflorire a d-lui Crin Trandafir”. Muzele nu puteau să lipsească de la căpătâiul distinsului Viorel Dinescu care așterne În pagină stihuri cu glasuri de vioară pentru iubitorii de frumos. Ne-am Întrebat și ne Întrebăm de multe ori care este sensul vieții? așa cum face Florentina Golea În eseul „Sensul vieții”: „ Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre o varietate atât de infinită Încât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în parcul din centrul orașului. Este îmbrăcată într-o rochie de seară, ruptă în fâșii înguste, de parcă cineva ar fi pus-o acolo să prindă muște. Printre zdrențele de pe ea se zărește un trup împlinit, încă pietros. Stă cu o vioară în poală și se uită absentă în zare. Din când în când o droaie de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă de parcă atunci ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
împlinit, încă pietros. Stă cu o vioară în poală și se uită absentă în zare. Din când în când o droaie de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă de parcă atunci ar sta să moară. La anumite ore ale zilei oamenii urbei se adună și ascultă hipnotizați concertul lui Zinzin. Prietenii și autoritățile au încercat "să o dea jos din copac", dar nu au reușit. În
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu avionul, de aceea își crease unul pentru propria ei folosință. Avea nevoie de ficțiuni pentru a umple golul care o chinuise toată viața, deși viața ei era demnă de invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care o chinuise toată viața, deși viața ei era demnă de invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și marihuana, tâmpiții nu știu decât să muncească și iarăși să muncească, s-au transformat în picamere, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele, vioara țipă în tăcerea groasă din sală, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge. Pentru că nu a reușit în cariera de violonistă, de mamă și de soție, Zinzin și-a creat un iubit, desigur în imaginație
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aceea Zinzin nu avea niciun fel de conflict cu cei din jur, pleca la întâlnire doar când toți ceilalți se culcaseră sau când făcea curățenie în bucătărie. Pentru că era nespus de fericită își permitea pe ascuns să cânte și la vioară, întotdeauna când cei din casă se uitau la televizor, erau atât de fascinați de telenovele și de raliuri încât putea să umple casa întreagă cu sunetele ei, nimeni n-ar fi auzit-o. Viața lui Zinzin intrase într-o eră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
limpede le deformează degetele, amestecate printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă", auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia care îi arsese nopțile mai mult de un an de zile. Oare i-a trecut? Se uita la băiatul acesta frumos, în mintea ei se închega o altă imagine, părul, mâinile, ochii, vocea aceluia care îi arsese nopțile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sub obroc", de când a pus piciorul în Australia. Cei din comunitatea românească nu o resping cu totul, dar o marginalizează. Nu este proastă, își dă seama că este împinsă deoparte, nu poate accepta acest rol, ea, care a fost mereu vioara întâi în țară, ea, marea organizatoare a balurilor comuniste, aici, "în comunitatea asta de doi bani", este tratată ca o neroadă. De fiecare dată când intră în casa unui român se enervează și începe să bea. În mai puțin de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
muncă cu rost, să se bucure pur și simplu de soare. Nimic din toate acestea. Se scula în fiecare dimineață, se ducea la serviciu, acolo trebuia să învețe o mulțime de tâmpiți cum să țină arcușul în mână. Pentru aceștia, vioara însemna pașaportul lor în străinătate. Bineînțeles că acolo nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era al ei, în întregime al ei, și Doamne cum îi mai tihnea! În acele concerte își dădea drumul, se simțea liberă ca pasărea cerului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acestea. Se scula în fiecare dimineață, se ducea la serviciu, acolo trebuia să învețe o mulțime de tâmpiți cum să țină arcușul în mână. Pentru aceștia, vioara însemna pașaportul lor în străinătate. Bineînțeles că acolo nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era al ei, în întregime al ei, și Doamne cum îi mai tihnea! În acele concerte își dădea drumul, se simțea liberă ca pasărea cerului, acolo era regina țigancă. Merita să îndure acest iad pentru a merge fie și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]