32,832 matches
-
sunete de durere, disperare și solitudine. Pielea rănită este ultimul zid de apărare al trupului înainte ca acesta să fie, în mod simbolic, jupuit. Or, torționarul așteaptă exact acest lucru: ca victima să emită sunete și cuvinte care să legitimeze violența suferită. Chipul victimei este o "carte", iar gura este "ușa" acestei cărți tăcute care, într-un fel sau altul, va deveni vorbitoare. Durerea fizică distruge limbajul, făcându-l pe cel chinuit să regreseze la vremea de dinaintea învățării limbii omenești. Spre deosebire de
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
fiindcă nu extrage, ci distruge. Limba pe care o vorbește victima are o soră vitregă în anti-limba torționarului, deoarece schingiuitorii nu mai vorbesc omenește, ci urlă și zbiară, schimonosindu-se. Tortura este înfăptuită fie într-o limbă bestială, ațâțătoare la violență, fie, mai rar, fără cuvinte și sonorități. Supliciații înșiși își preschimbă urletul de la început într-o schimonoseală: dar aceasta este produsă de durere, iar nu de ură. Limbajul durerii victimei (urlete, țipete, scâncete) este dublat, în tortură, de limbajul torționarului
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
elementar haz, iar inserturile fantastice cu mersul prin aer (gest semnificând puritatea într-o lume debusolată) transformă romanul într-un urban fantasy de tot kitsch-ul. Un alt defect major al cărții, derivat din cel expus mai sus, îl constituie violența de situație și de limbaj, ambele vădit ostentative, deseori gratuite. Rezultă o narațiune violentă în sine, care te agresează precum un dialog realist nefiltrat din Brigada mobilă performând în Ferentari. (Apropo de violență și umor, romanul ăsta mi-a trezit
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
din cel expus mai sus, îl constituie violența de situație și de limbaj, ambele vădit ostentative, deseori gratuite. Rezultă o narațiune violentă în sine, care te agresează precum un dialog realist nefiltrat din Brigada mobilă performând în Ferentari. (Apropo de violență și umor, romanul ăsta mi-a trezit nostalgii după ciomăgeala din }iganiada...!) Retorica e scăpată de sub control, creează saturație și, imediat, reacția de respingere. Nu avem aici oralitatea, frustețea și culoarea limbajului de mediu, ci o compoziție în retortă care
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
în alt fel tăcerea apăsată când vine vorba de înțelegerile dintre el și Iliescu. Sinistra complicitate dintre cei doi - omul care-a plănuit și omul care a înfăpuit - reprezintă una dintre cheile cele mai importante ale evoluției României pe turnanta violenței și-a subdezvoltării. Nu-mi dau seama în ce constă puterea lui Iliescu asupra lui Cozma. Tot ce pot constata e că ea există și că n-a fost nici un moment în care "luceafărul huilei" să dea semne c-ar
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
mize ale conducerii unei țări. L-am urmărit stupefiat pe-un Hrebenciuc cum făcea pe niznaiul, refuzând să înțeleagă semnificația cuvintelor grele scrise despre el de Cristian Tudor Popescu și am mai avut o dată revelația lumii construite cu migală și violență de către Ion Iliescu: o lume a oamenilor de cauciuc, a indivizilor fără șira spinării. A păpușilor respingătoare a căror flexibilitate morală nu e dovedită doar de slugărnicia inimaginabilă, cât mai ales de capacitatea de a se pupa, la nevoie, singuri
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
Jenică Țuculescu. Prietenia noastră a fost netulburată. Din contră, cu altii, Jenică Țuculescu nu se ferea, chiar căuta să aibă conflicte, deseori penibile. În asemenea prilejuri mă țineam la o parte. Nu interveneam, deși, aproape permanent Jenică nu avea dreptate. Violența sa era insultătoare față de interlocutori. I-am atras atenția că se punea într-o poziție greșită, într-o lume de tineri oameni de știință toți cu merite mai mult sau mai puțin mari. Acest "mai mult sau mai puțin" l-
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
sigură în limitele enunțului și la o demonstrație consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că marile sale argumente sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzită, priza puternică la materie și o anumită violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atît de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea sa, nu este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului și, prin consecință, lesne de urmărit, uneori chiar
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
mioritic al domnului Blaga, publicat inițial în "Timpul" din 18, 19 și 21 mai 1941, urmată de provocarea simultană la duel, îi stârnesc celui atacat o mânie greu de stăpânit. Blaga devine necruțător în reacția sa, ultima, care depășește, în violența verbală, limitele acceptabile. Articolul se intitulează Alte încercări de expropriere literară și apare în "Tribuna", nr. 52 din 9 iunie 1941 (figurează în vol. cit. Plagiatul la români, p. 118-121). Blaga atacă neașteptat de violent tocmai naționalismul (de sorginte legionară
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
neplăcută? Indiferent nu putea rămâne, pentru că era amenințat prestigiul său. S-a supărat foc și a exagerat în reacții până la atacul la persoană. Dan Botta a vrut chiar duelul. Nici unul, nici celălalt nu poate fi absolvit de vina penibilă a violențelor verbale. Polemica e un joc periculos ce trece dincolo de cuvinte, capabilă nu doar să compromită, ci chiar să rănească vieți și să afecteze conștiințe sensibile. Când e înverșunată, vrea să meargă până la capăt, până la anularea definitivă a celuilalt. Cuvântul ca
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
jonglează cu ele de ceva ani buni. De altfel, aceasta e surpriza cea mai plăcută pe care o rezervă regizorul/co-scenaristul: scenele de război. Sunt nu doar avizate din punct de vedere istoric, ci și echilibrate, concise, nu abuzează de violență, au chiar un miez dur într-o coajă agreabilă: un ceas care cîntă, iar melodia e întreruptă de sunetul glonțului care găurește mîna soldatului. O logodnă foarte lungă e un film pacifist, dar nu-și atinge scopul aruncându-ți războiul
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
voluptate. Nouă zecimi din producțiile lui poetice constituie într-adevăr alfabetul în rime al secției de agitație și propagandă, pe care a slujit-o până în ultima zi a vieții. în versurile lui sovietice a fost un necruțător vampir-conformist: a glorificat violența împotriva dușmanului de clasă, care fusese deja înfrânt, a elogiat sălbăticia cenzurii sovietice, a luat parte la defăimarea lui Pilniak și Zamiatin - care și-au publicat scrierile în străinătate -, a cerut să i se retragă lui Șaliapin titlul de artist
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
uman (animalizare, alienare) în condiții de viață inumane (clandestinitate, precaritate, izolare, dezrădăcinare, agresiune, amenințare și pericol permanent), asimilabile coșmarului, anormalității și irealității. Fundalul istoric și realismul circumstanțelor îi permit autorului să semnaleze ceea ce consideră a fi problema fundamentală: aceea a violenței, care afectează grav identitatea individului, degradează ființa umană, o reduce la instinctul primar de supraviețuire cu orice mijloace, inclusiv trădarea, jaful și crima. În Ploaia galbenă (cel mai cunoscut roman al lui Llamazares, în Spania, unde este inclus în manualele
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
răspuns, pe cînd tonul lui era tonul unui tip care știe multe și ți-ar fi servit pe loc sute de răspunsuri... Mă aflam pe a cincea sau a șasea colină imperială a Romei, acolo unde văzduhul, de atîta măreție, violență, evlavie sau pietate, ură sau adorație sau devoțiune;... acolo, pe colina numărul cinci ori șase din cele șapte, istorice, aerul, pe cînd urci treptele încetul cu încetul, făcîndu-se greu, dar, de la un anumit punct, începi să te pomenești că-l
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
din realitatea în care copiii-interpreți trăiesc. Impresionant este felul în care regizorul i-a ales, a ajuns să-i cunoască și să facă o distribuție ideală, în care fiecare își joacă situația proprie, particulară, cu multă căldură sau, dimpotrivă, cu violență, vorbind despre sine și, în același timp, despre o condiție a tuturor. Am văzut acest spectacol de două ori. Am reușit să trec peste pragul emoțional, mai ales al finalului, în care fiecare își spune numele, vîrsta și locul adăpostului
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
dulcegăriile supralicitate, atrocitățile și enormitățile sporesc coeficientul de neverosimil al peliculei de un pitoresc într-adevăr sumbru. Tot hazardul asociază în rețeaua de difuzare o producție europeană distribuită de InterComFilm România care ar putea fi susceptibilă de contaminare cu morbul violenței atroce specific majorității filmelor de pe noul continent Rîuri de purpură oferă în deschidere o panoramare strînsă a unui cadavru mutilat și invadat de viermi ce navighează prin inciziile purulente. Cadavre similare vor mai apărea pe parcursul tramei ce nu se vrea
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
succes apărut în 1998 drept punct de pornire: "La Mathieu există ceva esențial care nu se întîlnește la mulți regizori francezi și anume dorința de a spune o poveste cu un puternic tîlc social și filosofic. Ne preocupă pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul decupat pe fundalul zăpezii imaculate a înălțimilor pentru a conferi măreție aparte acestui temerar demers pentru developarea răului atavic...
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
fiind și un ignorat teoretician care a definit inteligent specia pamfletului ca literatură, funcția, intenția și efectele unei astfel de scrieri. Definiția dată ("pamfletul e pumnul iritat de râvna de stăpânire a stupidității") este destul de dură, dar nu întrece în violență rândurile din Baroane, de pildă. Eseul Pamfletul îi apăruse în revista "Lumea", 18 ianuarie 1925. Am făcut precizarea de rigoare, întrucât un alt articol, cu același titlu, dar cu alt conținut, publicase Arghezi în revista "Cronica", în 1916. Spiritul polemic
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
Simona Tache Cu ce căutări le Google s-a mai ajuns la mine pe blog: îi bun vanish pt pete trabant 2009 violență limbaj nuda glume proaste la mort www.gugăl țigară roz angela ciochina costică costică coafuri par creț modă pălării bărbați 2009 fete dezbrăcate în cru gol casă din cutrii de cribite lentile de contact ieftine topless bulgaria bancuri super țări
Cocuri făcute acasă – poze și sfaturi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19651_a_20976]
-
și-au făcut singuri dreptate în trafic, duminică seară, scoțând cu forța din mașină un șofer și caftindu-l. Nu reiese din această știre dacă omul și-a meritat omorul, dar ceva îmi spune că l-a cam meritat. Sunt împotriva violenței, dar dacă tipul era genul de ghiolban nesimțit care te depășește, după care îți frânează în față ca să te pedepsească că n-ai mers cu 120 km/oră în pasaj la Unirii, cum voiau mușchii lui, atunci îmi pare rău
Unii şoferi chiar merită bătuţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19767_a_21092]
-
vedem ochii rugători, să nu-i auzim promisiunile. Să nu-l credem atunci când ne va spune că, dacă rămânem, totul se va schimba, totul va fi mai interesant, mai funny, mai frumos, mai puțin plictisitor. Nici când va abjura de la violență și ne va promite suporteri pașnici, blânzi și zâmbitori și atmosferă romantică pe stadioane să nu-l credem. S-a terminat și gata! Nu mai există cale de întoarcere. În încheiere, niște versuri din modelul lui Crin Antonescu, Tu-dor Chirilă
Noiembrie, ultimul text despre fotbal by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19857_a_21182]
-
când s-ar mai tăvăli și ar zbiera că l-a faultat vecinul de saltea, dar nu l-ar crede nimeni. La pilates nu există fault, nu te bagă nimeni în seamă dacă țipi că te doare și nu există violență, în general. Asta ar transforma și actualele galerii ale echipelor în niște adunături de domni civilizați, cu monoclu și papion, care nici măcar n-au auzit în viața lor cuvântul „rangă“, darămite să mai și rupă obiectul cu același nume pe
Fotbalul nu e mort, fotbalul se transformă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19862_a_21187]
-
Simona Tache Mă frământă în continuare povestea asta cu violența în fotbal. Nu există să se-ntâlnească două galerii și să nu se ia la omor. Să nu-și spargă reciproc dinții și geamurile de la autocare, să nu se scuipe, să nu-și invoce morții din morminte și să nu
Cu galeriile la psiholog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19859_a_21184]
-
la omor. Să nu-și spargă reciproc dinții și geamurile de la autocare, să nu se scuipe, să nu-și invoce morții din morminte și să nu-și violeze mamele încă vii... Cred că asta e principala problemă a fotbalului românesc: violența. Care vine dintr-o acută lipsă de comunicare și nu mai poate fi rezolvată, după părerea mea, decât cu intervenția unor specialiști. Toate galeriile trebuie să meargă urgent să-și negocieze relațiile în fața unor psihologi. Să se privească-n ochi
Cu galeriile la psiholog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19859_a_21184]
-
-i o-fere, pentru că habar n-are despre acele așteptări. Dacă s-ar întâmpla lucrul ăsta, dacă galeriile ar merge împreună la terapie, fotbalul nu ar avea decât de câștigat. Una e să trăiești și să joci într-un climat de violență, de agresivitate, alta e să joci în armonie, într-o atmosferă constructivă, de bucurie, pace, bună înțelegere și senin. Imaginați-vă oameni care merg la meci cu flori în mână și zâmbete pe chip. Care, deși țin cu echipe rivale
Cu galeriile la psiholog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19859_a_21184]