1,351 matches
-
e excelent. Ar trebui, zisei eu, sorbind din ginul tonic. Deși n-am văzut decât câteva fragmente. Nu știu de ce, dar aproape toate au ost scene cu îndrăgostiții. Janey nu rată ocazia. — Deci, cum sunt? zise ea curioasă. Cum e Violet? Să știi că nu e adevărat că Helen o urăște. Aceasta a fost cea mai directă referire la scena de la restaurant, din seara de dinainte. Foarte bine, zisei eu, simplu. Nu că m-aș pricepe eu foarte bine, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cea mai directă referire la scena de la restaurant, din seara de dinainte. Foarte bine, zisei eu, simplu. Nu că m-aș pricepe eu foarte bine, dar cred că fetele astea sunt amândouă foarte bune. Făcui o scurtă pauză. — Hugo și Violet sunt prieteni vechi, zisei eu, de la școala de teatru. Tinde să o protejeze destul de mult. Janey dădu din cap cum că înțelege. — Abia aștept să văd ce face el din Oberon, zise ea. Gita îmi zicea azi că vrea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el să fie preferatul. În plus, așa fusese distribuit de la început, ceea ce făcea ca ei să trebuiască să ia statutul său privilegiat ca pe un fapt împlinit. În schimb, Tabitha profitase din plin de șansa de a o înlocui pe Violet și, se pare, cam bătuse toba mult și bine despre multele și variatele complimente pe care i le făcuse Thierry pentru abilitățile sale de gimnastă. Dacă duhurile au fost cele care i-au sabotat cablul, cu siguranță că au crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i văzuse ieșind. Totuși, după cum tindeau mai toți să remarce, trapa către scara lui Iacob era foarte aproape de ușa cabinei lor și le-ar fi fost destul de ușor să se strecoare afară. O altă serie de suspiciuni era legată de Violet. Bănuiam că aceasta era opera lui Helen și a lui Bill. Desigur, Helen o ura pe Violet în mod cordial, iar Bill îi urma exemplul; Helen și duhurile mai aveau în comun și o doză serioasă de antipatie față de Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aproape de ușa cabinei lor și le-ar fi fost destul de ușor să se strecoare afară. O altă serie de suspiciuni era legată de Violet. Bănuiam că aceasta era opera lui Helen și a lui Bill. Desigur, Helen o ura pe Violet în mod cordial, iar Bill îi urma exemplul; Helen și duhurile mai aveau în comun și o doză serioasă de antipatie față de Tabitha, astfel că era de așteptat ca Helen să se apere de orice acuzații. Într-un fel, problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceeași concluzie cu Steve, anume că vinovatul era cineva care avea legătură cu Visul. Îmi venea mai ușor să cred că unul dintre duhuri îi jucase o vestă urâtă Tabithei pentru a o aduce cu picioarele pe pământ, decât că Violet se obosise să se urce până pe schelă și să-i blocheze cablul Tabithei. Cu alte cuvinte, nu o vedeam pe Violet murdărindu-și mâinile. În plus, era greu de înțeles ce motiv ar fi avut; doar ieșise victorioasă din micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unul dintre duhuri îi jucase o vestă urâtă Tabithei pentru a o aduce cu picioarele pe pământ, decât că Violet se obosise să se urce până pe schelă și să-i blocheze cablul Tabithei. Cu alte cuvinte, nu o vedeam pe Violet murdărindu-și mâinile. În plus, era greu de înțeles ce motiv ar fi avut; doar ieșise victorioasă din micile hârjoneli cu Tabitha. După care, mi-a venit altă idee. Dacă Violet aflase că Tabitha fusese în spatele acelui mesaj de pe robotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acelui mesaj de pe robotul telefonic, pentru ca după aceea să-i pună acesteia din urmă antihistaminice în cafea? Dacă se hotărâse să se răzbune, odată pentru totdeauna? În urmă cu ceva vreme mi-a trecut prin cap chiar și bănuiala că Violet ar fi putut să pună la cale toate aceste incidente pentru ca oamenii să o compătimească mai degrabă decât s-o disprețuiască pentru că întârziase aproape o săptămână la repetiții. Ar fi fost atât de ușor să mintă în legătură cu mesajul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o compătimească mai degrabă decât s-o disprețuiască pentru că întârziase aproape o săptămână la repetiții. Ar fi fost atât de ușor să mintă în legătură cu mesajul și să-și pună vreo două antihistaminice în propria ceașcă cu cafea. Sophie spunea că Violet fusese foarte tulburată când i-a zis acesteia despre incidentul cu pastilele, dar asta nu dovedea nimic. O credeam pe Violet în stare să pună la cale ambele evenimente. Era clar o măsură extremă, dar cei care țin morțiș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să mintă în legătură cu mesajul și să-și pună vreo două antihistaminice în propria ceașcă cu cafea. Sophie spunea că Violet fusese foarte tulburată când i-a zis acesteia despre incidentul cu pastilele, dar asta nu dovedea nimic. O credeam pe Violet în stare să pună la cale ambele evenimente. Era clar o măsură extremă, dar cei care țin morțiș să fie în centrul atenției recurg, de obicei, la metode extraordinare pentru a-și atinge scopul. Nu puteam scoate din discuție acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cale ambele evenimente. Era clar o măsură extremă, dar cei care țin morțiș să fie în centrul atenției recurg, de obicei, la metode extraordinare pentru a-și atinge scopul. Nu puteam scoate din discuție acea posibilitate. Totuși, în acest caz, Violet n-ar mai fi avut motive să saboteze cablul Tabithei; asta dacă nu cumva avusese loc vreo ciocnire recentă între ele, de care eu nu știam. Și asta era foarte posibil. Nu i-am împărtășit lui Hugo aceste ultime gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a trebui să las cartea deoparte și să sting lumina. Într-un fel, mi se părea că pe întuneric aveam voie să fiu sentimentală. *** —Săraca de ea, zise Violet, compătimind-o. Luam un prânz târziu în Islington cu Hugo și Violet. În seara aceea urma să fie reprezentația pentru presă și ambii erau puțin cam încordați. Totuși, discuția despre necazul Tabithei îi mai înveselise. Nici că există o modalitate mai bună să te simți mai bine gândindu-te la iminentele recenzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
șansă, Vi, zise Hugo, tăios. Sau poate vrei să zici că e foarte puțin probabil să nu-i placă cuiva de tine într-atât de mult încât să-ți facă o asemenea glumă. Lucru care, după cum știm, nu e adevărat. Violet se uită lung la el. — Crezi că a fost aceeași persoană care a lăsat mesajul și mi-a pus antihistaminicele în cafea? Nici nu mi-a trecut prin cap așa ceva! —E posibil, nu? Mai plauzibil decât doi farsori care bântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar că farsorul și-a schimbat acum ținta. Ar trebui să fii mulțumită. Asta dacă nu cumva ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar că farsorul și-a schimbat acum ținta. Ar trebui să fii mulțumită. Asta dacă nu cumva ești geloasă, bineînțeles. —Geloasă? Asta o făcu pe Violet să sară în sus, lucru pe care Hugo îl știuse de dinainte. —De ce să fiu geloasă? — Din cauza Tabithei, zise Hugo, care trase o dușcă zdravănă de vin ca să alunece mai ușor bucata de friptură pe care o înghițise. Comandasem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ideea că eu aveam să beau cea mai mare parte. („Vinul conține o groază de calorii, spusese Violet, cu regret. În plus, nu vrem să ne amețim la prânz. Sau, mai bine zis, vrem, dar nu putem.“) Îi spuse lui Violet, pe un ton malițios: —Geloasă pe faptul că farsorul și-a pierdut interesul pentru tine, dragă. E ca și cum hărțuitorul tău de serviciu se hotărăște dintr-odată să-și schimbe ținta și urmărească pe cineva din East Enders 1. Flatant, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu mai puteai da jos ce puneai pe tine din cauza mâncatului seara târziu. —Uită-te la cântărețele de operă, spunea el, pe un ton morbid. Nu vreau să devin candidatul perfect pentru Sir Toby Belch 2 peste douăzeci de ani. Violet se înfrupta din ouăle ochi și din salata creață cu pui cu atâta poftă, de parcă ar fi fost o porție uriașă de cartofi prăjiți. Deja aruncase o privire dezaprobatoare către farfuria mea, care era plină cu așa ceva. Hei, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privire dezaprobatoare către farfuria mea, care era plină cu așa ceva. Hei, eu nu trebuie să apar la televizor, îi amintii eu. Nici o grijă că mă îngrașă camera cu trei kilograme. Care se fac cam cinci, când ai oase mici, zise Violet cu jale. — Stai să vezi când or începe să-ți ia interviuri pentru programele de seara târziu, în care se fac recenzii, îmi zise Hugo. O să vii fuguța la noi rugându-te să-ți vindem ponturi pentru slăbit. Violet își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
salata ta. Nu-i nici urmă de carbohidrat la un kilometru în jurul ei. Bine, cu excepția cartofilor mei. I-am fluturat unul prin față înainte să-l bag în gură. Are dreptate, Vi, zise Hugo. Cine știe ce Dumnezeu îți fac injecțiile alea. Violet era posomorâtă. —Păi, nu le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dumnezeu îți fac injecțiile alea. Violet era posomorâtă. —Păi, nu le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept de pui pe care o luase cu furculița. Philip n-ar fi făcut niciodată o asemenea greșeală. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel puțin cinci-șase. Și? zise Hugo. —Păi, când l-au găsit, își făcuse trei. Dar nu mai rămăsese nici una. Au căutat peste tot. Și în apartamentul lui. —Ei și? făcu Hugo nerăbdător. Poate că și le făcuse deja pe celelalte. Violet clătina din cap. —I le-am dat abia acum câteva zile. Și am fost împreună. Aș fi știut dacă și-ar fi făcut vreuna. Oricum, era foarte atent, după cum am spus. Nu și-ar fi făcut în fiecare zi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
probabil mai există încă în circulație două-trei seringi? —Cel puțin, zise Violet. —De ajuns pentru a omorî pe cineva, spusei eu. Așa că dacă Philip nu s-a sinucis, criminalul s-a asigurat că are rezerve în caz că vrea să repete figura. Violet încuviința printr-o mișcare a capului. L-am privit pe Hugo. — Ce gând optimist, zise el, dând farfuria la o parte din fața lui și întinzându-se după sticla de vin. Până la urmă, Sam, s-ar putea să nu trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
optimist, zise el, dând farfuria la o parte din fața lui și întinzându-se după sticla de vin. Până la urmă, Sam, s-ar putea să nu trebuiască să termini singură sticla. Umplu din nou paharul lui și pe cel al lui Violet. Am tras cu toții o dușcă zdravănă. Superficiali și limitați cum ne aflam, în mod evident, acesta părea singurul răspuns potrivit la auzul celei mai recente vești din partea lui Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sticla. Umplu din nou paharul lui și pe cel al lui Violet. Am tras cu toții o dușcă zdravănă. Superficiali și limitați cum ne aflam, în mod evident, acesta părea singurul răspuns potrivit la auzul celei mai recente vești din partea lui Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să le port în seara aceea. Ne-am întors la studioul meu, iar el s-a amuzat copios frunzărind prin absolut toate hainele atârnate pe cuierul meu, comentând, cu înjurături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceilalți, care avem pielea de diferite nuanțe de galben murdar. Și Tabitha, de o zveltețe diafană, îmbrăcată într-o rochie bleumarin cu bretele, cu părul negru prins în vârful capului într-un stil pe care bănuiam că-l copiază după Violet, avea exact aceeași nuanță de piele cu bronzul permanent, ridat și tanat al Donatellei Versace. Numai că, în cazul Tabithei, culoarea era naturală, iar pielea ei era netedă și fără cusur. Și-au ridicat privirile când am trecut pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]