1,211 matches
-
culcat. Când s-a trezit, a simțit cu groază șerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul... ― Oribil coșmar. ― E reală întîmplarea. ― Și cum a scăpat? ― A înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția asupra șerpilor. Femeia s-a apropiat ușor, a înțeles, a fiert lapte și l-a pus într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am așteptat, cu groază, ca vocea lui să trezească viperele... ― Și? ― Doar mișca buzele, însă înțelegeam foarte bine ce spunea. Mă întreba: "Abjuri? Mai crezi că pământul se învîrtește?" Îl priveam înspăimîntat și mă temeam să scot vreun cuvînt." Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare și viperele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
viperele... ― Și? ― Doar mișca buzele, însă înțelegeam foarte bine ce spunea. Mă întreba: "Abjuri? Mai crezi că pământul se învîrtește?" Îl priveam înspăimîntat și mă temeam să scot vreun cuvînt." Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare și viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de mirosul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepți adevărul ― Nu crezi că, la vârsta mea, am dreptul, în sfârșit, la un adevăr care să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de mirosul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepți adevărul ― Nu crezi că, la vârsta mea, am dreptul, în sfârșit, la un adevăr care să fie numai al meu? Se pare că nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cât mai departe! Avea obiceiul să împartă în fiecare zi, gratis, atât la bogați cât și la săraci, zeci de flacoane cu medicamente pe bază de opiu făcute de el însuși. Asta însă doar pentru a verifica efectul cărnii de viperă sau al doctoriilor din prafuri amestecate cu miere, căci era cu mult mai interesat de știință și de experiment decât de practica medicală. Cum ar fi putut el de altfel, cu mâinile acelea pe care alcoolul le făcea să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
flăcăul... Discutam într-o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
crește ceva suspect pe creier. Artistul se retrage în sine însuși ca într-o redută. Arta modernă - o baie de aluzii. I - a fost dat marii poezii să nu încapă în cuvinte. Vinul bun se zbate în artist ca o viperă opărită de soare. Dumnezeu a făcut în șase zile o lume pe care, de mii de ani, o deformează sublim artiștii. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Asistăm indiferenți la despărțirea artei de emoție și a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu motor trebuie că erau, după viteza cu care înaintau, lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase, la cale?... Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că se și repezea celălalt... Pune-ți limba la muncă, scorpion spurcat ce ești, c-o să spui și ce-ai supt clandestin la cățelele cartierului care te-au învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să urle, mi-a fost teamă ca nu cumva să-l trezească pe nea Onuț... Normal, pumnul lui a dat să mă lovească, dar nea Pitu era deja cu sfeșnicul în mână... Ieși afară, tu-ți Dumnezeii mă-tii de viperă spurcată... Eu, supus: Dacă ies, urlu pe casa scărilor și în fața blocului". Tăcere și iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă-tii de viperă spurcată... Eu, supus: Dacă ies, urlu pe casa scărilor și în fața blocului". Tăcere și iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
propriu. Când și-a luat șapca de pe birou, a așezat-o pe cap, ca peste o masă de carne aruncată pe foc mic și, înainte de a trânti ușa, mi-a strigat peste umăr: "Las' că te dau pe mâna specialiștilor, viperă spurcată ce ești! O să spui și despre manifestele pe care le-ai supt de la mă-ta!..." Și pentru ca tacâmul surprizelor să fie complet, directorul mi-a întins un pahar cu apă. M-a luat ușor de mână, m-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hidromel și alte bunătăți. Vă momește, dragii mamii. Își întinde scorpia plasa. Doamne ferește de japița asta! scîncea Aneta. Lumea spune că popa a lăudat-o în biserică. Spune că a cumpărat un nou clopot din banii ei. De unde bani la vipera asta? răcnea Aneta. Fosta nevastă se gîndea tot timpul cum să facă încît cumătra cu coasa să treacă pe la fostul ei soț. Dar întîi s-o cosești pe ea, implora Aneta. Cum acumula veninul de două săptămîni, Aneta vede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hîrtie oare ajunge să-ți oprești bicicleta cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu verifica nimeni. Brian Jones avusese, cu mult Înaintea lui, aceeași idee. După una dintre mărturiile culese de Macmillan, Într-o seară la Cannes, la un party, David trecuse pe lângă Mick Jagger: sărise Înapoi la doi metri, parcă văzuse o viperă. Mick Jagger era cel mai mare star din lume; era bogat, adulat și cinic, tot ceea ce David visa să fie. Era atât de fascinant, pentru că era răul, pentru că Îl simboliza perfect; mai mult ca orice, masele adoră imaginea răului nepedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În aer. „Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul de incintă apăru o viperă; Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii au locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
liniștitoare. Gata în orice clipă să se spargă, dezvelind un iad fastuos, paradisiac... așa l-am văzut totdeauna. — Mai există un tablou, într-adevăr, la Chantilly, atribuit de unii lui Pollaiuolo, de alții lui Cosimo. Capul Cleopatrei înfășurat de o viperă. — Mă, dar tu știi totul, ca în carte ! — Ei, v-am spus, perioada asta am buchisit-o bine. Evaziune necesară, pe vremea când mă hrăneam doar cu cartofi copți ! Ăsta e Neagu : el nu uită niciodată să amintească de cartofii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strania „măreție liniștită“ ? Știa poate și el, din relatarea lui Vasari, că Francesco da Sangallo, prietenul care îi făcuse portretul lui Piero când era bătrân, păstrase de la dânsul și un foarte izbutit tablou reprezentând-o pe Simonetta Vespucci, cu o viperă înfășurată în jurul gâtului. ...Pentru Giovan Vespucci, care locuia peste drum de biserica San Michele, pictase Piero cadrul unei încăperi, luminată de bacanale, fauni, satiri și silvani... cu zece ani înainte împodobise casa unui negustor de lână bogat, dar nonconformist, Francesco
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
definise, iritată, studenta, răspunsul lui Braque. Decupaj nocturn, lunar : fața nevăzută și cea văzută, inseparabile. Fâșii de nud, secante și rupte, rotite. Fețe și profiluri care devin perpendiculare și degajă așteptarea întregirii misterioase. Ca și în Cleopatra de la Chantilly, cu vipera înfășurată în jurul gâtului ? — Compoziția modernă, o dublură scindată a tabloului Simonettei, construită prin fracționarea planurilor ? Figura detașată pe fundalul tulbure și accidentat și-a pierdut sacralitatea în clipa în care s-a rupt : frumusețe atomizată acum... „dureros simulacru erotic“... așa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu, n-ar reuși să pătrundă în nici un fel în atelierul lui ! Ar trebui văzute, la Muzeul Mauritshuis din Haga, două portrete și de surprins iritarea pictorului obligat să lucreze cu cineva viu în față. Celebrul cap al Cleopatrei cu vipera înfășurată în jurul gâtului, la care se referă Vasari, pe atunci la Francesco da Sangallo, prietenul lui Cosimo, o reprezintă, într-ade văr, pe Simonetta Vespucci, cum scrie pe tabloul expus la Chantilly ? Sau nu e decât o confuzie, facilitată și de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zis: Vedeți-vă dă treabă, băi, că dacă e să vă muște sau să vă Înăbușe, vin ei și acolo afară nu numai aici. Da’ nici nu erau veninoși șerpii ăia, mai ales ăia mari, poate să fi fost și vipere, io nu le-am văzut. Domn’e, și unde nu mă trezesc dimineața că strigau ăia la mine, n-aveau curajul să intre, și io mă trezesc și zic: Ce e, băi, camarazi? Când mă uit lângă mine, așa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate pune în primejdie ascensiunea politică, și va face orice ca să te înlăture. Martialis - așa se numea bărbatul, care era un poet faimos - îl privea pe Antonius îngrijorat. — Trebuie să știi să te aperi. Vitellius știe în ce cuib de vipere vei intra și presupune că și tu știi. De aceea îți oferă o cale de ieșire, propunându-ți să treci de partea lui. Nu înțelege că toți susținătorii săi l-au abandonat și au trecut de partea lui Vespasianus. — Martialis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]