2,884 matches
-
Să fiu și eu, cândva, un ghiocel Sau poate chiar o primăvară... Citește mai mult De veacuri răsare pe dâmbPrimăvara-i picură-n creștetși dând cu tifla -n tristețeVesel își înaltă albu-i nimb .Are vecini nămeții netopițiși teamă de-un viscol barbarDar soarele darnic,urcă pe cerStrigând îmbietor: veniți,veniți!Vine mic plăpând și îndrăzneț.Clopoțelu-i răcoros și fraged,O primăvară trage după el,În splendoarea noii tinereți.Din bulbu-nfipt în gliile nataleSe-naltă-n zarea de lumină,Și sună din goarne de-argintFlutrurându-și
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DIN PĂCATE Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Din păcate Iarna-i fără de zăpadă, Fără viscole turbate, Fără lunecuș pe stradă, Dar nu-i bine. Din păcate. O fi bine la...căldură Că scăpăm mai ieftin. Poate ! Dar la toamnă pentru gură Nu e bine. Din păcate. Bine-ar fi-n politichie De s-ar da
DIN PĂCATE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379566_a_380895]
-
În muguri de curând născuți, Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Alei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Își scutură veșmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ascult cum clocotește viațaîn muguri de curând născuți,Renaște-n primăveri speranțaCopacilor, ce-n ierni, desculți,Visau la ramuri de liliac,Ce-nmiresmau cu gingășieAlei și case cu cerdacși primeneau cu veselie,Pământ și cer, zbor de cocori,Cărări de viscol pustiiteSau îngropate de ninsoriSub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crudRăsar suavii ghiocei,Își scutură veșmântul udși lacrima din clopoței.Pe serpentinele de gândAezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonândCu glas duios, în serenade.Se prind în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
mare, concentrați pe adaptare, viețuire! Apoi, umilința gravă ne-a trezit, unul pe altul ne-am văzut ne-am unit, înfrățit! Doamne, ce mulți eram! Așa că ne-am pornit, cu mic cu mare, să cerem demnitate și clarificare! Frig, ploaie, viscol, nimic nu ne-a oprit! Nici noapte nu am avut, în piață cea mare, mereu cineva s-a sacrificat și ca o lumină pe cerul speranței cu strășnicie, neclintit, a stat! O lume întreagă a vorbit, ne-au dat dreptate
PRIMĂVARA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381018_a_382347]
-
cu abur, cu durere, din piepturi curate și pure, renăscute idealuri. Se lupta pe viață și pe moarte hoția cu întreaga Românie, Cu cinste și sinceritate cer guvernanților luciditate, în a treisprezecea zi de proteste într-o iarnă geroasă sub viscol și sărăcie. Vrem dreptate, vrem adevăr și respect! Nu ne temem de cei plătiți, scoși în față să își apere mișcările mârșave, furtul și minciuna, e clară ordonanța din noapte, legiferează hoția, fără rușine, cu emfază își manifestă nedumerirea sub
STINDARD de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381015_a_382344]
-
pas.// Te-au crezut: gigantic Sfarmă-Piatră/ care sparge piscul viforos,/ și fierar înfierbântând, pe vatră,/ vorbele călite sub baros.// Împărat, ți-au scris pe tâmple steme./ Făt-Frumos, ți-au pus în mâini hanger./ Și-au cules, din pana ta, blesteme,/ viscole și răzvrătiri de cer...// Ci, netrebnic, eu adulmec zării/ pașii tăi pe unde te-au fost dus/ și-nsetat pe drumurile Țării/ dibui urma ta de blând Iisus./ Caut picurii de sânge, neșterși încă,/ ai crucificării pe furtuni/ și sărut
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
mare, concentrați pe adaptare, viețuire! Apoi, umilința gravă ne-a trezit, unul pe altul ne-am văzut ne-am unit, înfrățit! Doamne, ce mulți eram! Așa că ne-am pornit, cu mic cu mare, să cerem demnitate și clarificare! Frig, ploaie, viscol, nimic nu ne-a oprit! Nici noapte nu am avut, în piață cea mare, mereu cineva s-a sacrificat și ca o lumină pe cerul speranței cu strășnicie, neclintit, a stat! O lume întreagă a vorbit, ne-au dat dreptate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
în lumea mare,concentrați pe adaptare, viețuire! Apoi, umilința gravă ne-a trezit,unul pe altul ne-am văzutne-am unit, înfrățit!Doamne, ce mulți eram!Așa că ne-am pornit,cu mic cu mare,să cerem demnitate și clarificare!Frig, ploaie, viscol,nimic nu ne-a oprit!Nici noapte nu am avut,în piață cea mare, mereu cinevas-a sacrificat și ca o luminăpe cerul speranțeicu strășnicie, neclintit, a stat!O lume întreagă a vorbit,ne-au dat dreptate și respectdoar... cei fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
cu abur, cu durere, din piepturi curate și pure, renăscute idealuri. Se lupta pe viață și pe moarte hoția cu întreaga Românie, Cu cinste și sinceritate cer guvernanților luciditate, în a treisprezecea zi de proteste într-o iarnă geroasă sub viscol și sărăcie. Vrem dreptate, vrem adevăr și respect! Nu ne temem de cei plătiți, scoși în față să își apere mișcările mârșave, furtul și minciuna, e clară ordonanța din noapte, legiferează hoția, fără rușine, cu emfază își manifestă nedumerirea sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
zi și noaptese ridică cu demnitate,cu abur, cu durere,din piepturi curate șipure, renăscute idealuri.Se lupta pe viață și pe moartehoția cu întreaga Românie,Cu cinste și sinceritatecer guvernanților luciditate,în a treisprezecea zi de protesteîntr-o iarnă geroasăsub viscol și sărăcie. Vrem dreptate,vrem adevăr și respect! Nu ne temem de cei plătiți,scoși în față să își aperemișcările mârșave,furtul și minciuna,e clară ordonanța din noapte,legiferează hoția,fără rușine,cu emfază își manifestă nedumerireasub chipuri neștiutoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
foiască și să se privească unii pe alții. Aveau mult de mers, vreo patru ceasuri până la satul acela cocoțat pe coasta unui deal, cădea pădurea pe el, acum toamna mai răzbeau oamenii cu un tractor ceva, dar iarna când venea viscolul cel mare se așezau de-a curmezișul drumului vălătuci de zăpadă înalți de trei patru metri pe care nimeni nu se încumeta să-i înfrunte și dacă nu erai gospodar să ai tot ce-ți trebuie pe lângă casă, ăla erai
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
să-i sădească!Femeia-i veșnic rostul unei guri să o sărute.Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte -... XIII. BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, / Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, / Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - / Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă.” (Tablou de septembrie) Iată cum, din liniștea toamnei și Viscolul iernii, autorul ne introduce în alt plan și anume într-un „crivăț” sufletesc, dilematic, cel al iubirii de neam și țară. Zbaterile, rănile tot mai profunde, deziluziile, neputința poporului ce strigă prin condeiul poetului, dau naștere capitolului trei, denumit de către
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
nu o să ningă Moș Crăciun cum o s-ajungă? Știu! Eu la fereastra mea, Voi avea covor de nea: Din perne fulgi or să cadă, Cern făină și-am zăpadă! Și de pun aspiratorul Să sufle din tot motorul, Am și viscol pân’ la cer! - Moș Crăciun, vino! E ger! DRAGĂ EMBLEMĂ MAGICĂ A COPILĂRIEI Autor: Simion Anca, 12 ani, Bîrzava, jud. Arad Dragă emblemă magică a copilăriei, vreau să încep prin a-ți mulțumi pentru toate cadourile găsite sub brad în
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
unde visul iubirii se declanșează în mijlocul naturii, autorul ne transpune în „ templul zilei trăite” : ...”de acolo din citoplasmă mă cheamă glasul verii/ câteva toamne se aud într-un colț lăcrimând/ iarna își flutură printre fulgi drapelul de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o trăire magică, un eros cu energii neștiute, ca în ”revelație” (p.
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
muncesc, să glumesc și să mă implic, Să plâng sau să râd, Dar s-o iau de la capăt! Aș vrea să fiu floare, sau pom, sau orice, Să mă bucur de soare și luna, Să mă lupt cu nămeții, cu viscol și vânt, Să-nfloresc și să cresc primăvară, Iar oamenii să-mi culeagă ofranda! Citește mai mult Aș vrea...Aș vrea să mai fiu iarăși copil,Să mai merg silitoare la scoala,Să învăț, să mă joc cu copii în
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
muncesc, să glumesc și să mă implic,Să plâng sau să râd,Dar s-o iau de la capăt! Aș vrea să fiu floare, sau pom, sau orice,Să mă bucur de soare și luna,Să mă lupt cu nămeții, cu viscol și vânt,Să-nfloresc și să cresc primăvară, Iar oamenii să-mi culeagă ofranda!... XIX. MI-E DOR...DE NELUTA STAICUT, de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016. Mi-e dor... Mi-e dor de
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
ianuarie 2012. Prin ochii copilului, fulg în devenire... Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze, sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea, balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul, șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
mai mult Prin ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea,balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul,șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții,zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau.Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii,candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
compunem toți un arc imens Peste timp, urmându-ne chemarea. (Râul vieții) Când mă sfădesc cu gândurile mele, Doar Ție, Doamne, mă mai confesez Rugându-te să îmi ferești de rele Ființa, ce sub talpă Ți-o așez. (Rugă) Când viscolele vieții cărările-ți închid, Iar clipele de zâmbet se sparg ca de un zid, Năuc, fără vreo țintă, cum mai rău nu se poate, Îți porți ca pe-o povară haina durerii-n spate. Cu-a Lui lumină-n suflet
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TREC FULGII UIMIȚI Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Trec fulgii uimiți Trec fulgii uimiți prin cuvinte Din viscolul iernii aduși, Dar mie-mi răsună în minte Un soare ce bate la uși. Azi visul se pierde în perne, În noaptea cu stele de-o zi, Dar albul zăpezii eterne În pomii din stradă pustii. Miroase a flori de
TREC FULGII UIMIȚI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374326_a_375655]
-
adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare, își
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
a reparat țeava spartă de la Vila Lac 2 (de pe malul lacului Floreasca). Unde repari și unde... seacă ! (sursa: lelea Safta) • Am ajuns de râsul curcilor! Nu poate Sf. Ilie să tragă un pârț și, gata, cod galben, portocaliu, roșu de viscol, de vânt, de ghețuș sau ger. Auzi ger la -1, -10 grade C? Și la -30 ce o mai fi? Se anunță sfârșitul lumii? • Cade o tont cu mașina în șanț, de vină e nu știu cine, că nu a făcut nu știu ce
TABLETA DE WEEKEND (96): A FOST ANUL LUMINII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374400_a_375729]