8,047 matches
-
în partea opusă, ori închideam ochii, de mă împiedicam. Cum auzisem de la colegi poveștile lor cu vârcolaci și morți vii, i-am lipit și eu lângă frica mea și am obținut o poveste înfiorătoare. Ba, mai mult, m-am dat viteaz și am spus-o cam așa: Într-o seară, când se întunecase, mă întorceam de la vie cu traista plină de struguri. Când am ajuns în dreptul cimitirului, am văzut că se ridică dintr-un mormânt un mort care mă strigă: - Băi
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
dârz, mai hotărât. Mai ales că habar n-aveam pe unde voi merge și cât va dura colindatul. Aveam un elan de luptător și o dârzenie obținute în lupta cu zmeii și balaurii... Aici trebuie să mărturisesc că elanul de viteaz îl aveam de când îmi făcuse tata bățul de colindător. Cum l-am luat în mână, am simțit că se transformă în paloș fermecat. Mă suiam pe capra de tăiat lemne, care se transformase și ea în cal năzdrăvan care sufla
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
se prelingea ușor în izmănuțe, pe picioare, mă făcea să merg ca pe catalige. Lisandra mă observă cum merg și spuse mirată : -Da’ de ce mergi tu așa...crăcănat? Ce puteam să-i spun? Că sunt Făt Frumos cel crăcănat? Că viteazul pe care-l duce de mânuță...? Nu! nu! Și-mi era o ciudă că eram nevoit să merg așa...Îmi venea să plâng, nu alta! Îmi trăgeam mâna și căutam să rămân în urma ei. Omul și băieții lui erau preocupați
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ușor să joci zi și noapte. Și nici să simți o martingală. Mă cred erou! Niște idioți! Am stat pe poziție pentru că nu am avut unde să fug; când se trage în tine cu tunul, nu ai cum să fii viteaz. Nu a fost luptă, a fost un masacru. Am avut convingerea că dacă nu voi ucide nici un om, voi scăpa cu viață. Mi-am pierdut un braț, semn că, fără voie, am vătămat totuși pe cineva. Am fost proclamat Erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-mi pasă mie că a fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele Actorului, alt bețiv, de banii Magistratului, javra javrelor?! După ce l-ați dat jos, v-ați dus repede să-l pupați în cur, în loc să-i luați gâtul, neam de otrepe! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
schimbând doar numele și locurile. Și m-au prins. I-au demonstrat sultanului, cu probe, că povestea pe care i-o spusesem eu de o săptămână și mai bine, cu neînfricata Esmere, cea care-l scapă din ghearele ghiaurilor pe viteazul pașă Bușbeirük, nu era decât o compilație după legenda cu Maria Putoianca, femeia-oștean care omorâse, pare-se, mai mulți turci decât se anunțau în mod oficial pe lista cu pierderi. Cu toată stima ce mi-o purta, sultanul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și Hârlău, la Berga și Rodna, la Borca și Târgul... — ... la Gâlma și Trunchiu... - își aminti visător spătarul. — ... și la Marna și Mara și parcă mai erau... — ... și la Tâncăbești - completă spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mea culpa, signora!” se auzi dinspre geam. „Ce ți-ai mai pierdut, acum, Pasquale?”, întrebă signora un bust de marinar, ce stătea drept, falnic, pe malul stâng. „Ochiul drept, signora. Lângă Lepanto”. „Nu-i nimic, Pasquale. Ți-a rămas sufletul viteaz”. „Așa mă gândesc și eu, signora”. „Să te târăști deseară până la mine, la un păhărel de rom”. „Mă voi târî, signora”, răspunse bustul. în sfârșit, gondola trase în fața unei case cu trei etaje. De la o fereastră a etajului doi țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și dincolo de granițe, făcuseră să curgă râuri de cerneală și fuseseră chiar motiv de inspirație pentru o carte, dar el continua să trăiască în întâlnirile din jurul focului în seninele nopți sahariene, unde amintirea sa era veșnic prezentă. În ziua când viteazul inmouchar fusese doborât de o forță de sute de ori mai mare, opinia publică se împărți în două grupuri: cei care îl urau pentru că îl împușcase pe singurul om ce ar fi putut aduce pacea și libertatea în țara unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și-i târâse ani de-a rândul dintr-un loc într-altul, iar acum se aflau acolo, în pragul dezastrului, fără ca ei să-i vină în minte vreun mod de a-l evita. Bărbatul ei, cel mai iscusit și mai viteaz dintre războinici, ar fi știut să se descurce într-o asemenea situație dificilă și să-și pună familia la adăpost. Bărbatul ei, cel mai tandru și mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
direcția celor ce-i așteptau bucuroși și nerăbdători. Pe drum se întâlniră cu Moartea, ce se îndepărta spre nord, la fel de plictisită și fără chef ca întotdeauna. Vulturii se împrăștiară, și umbrei lor îi luă locul cea a lui Gacel Sayah, viteazul inmouchar veșnic prezent în amintire. În ziua următoare, fiii Lailei se apucară din nou să sape la puțul din mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
știe, dar mai știe că la anul nimeni n-o să-și aducă aminte de ei și că alți cinci sute de nebuni vor fi dispuși să riște totul doar ca să ajungă pe podium. Așa se pot mândri că sunt niște viteji navigatori ai deșertului, cu toate că o fac cu ajutorul unui GPS conectat la un satelit artificial. Își căută mica pipă și începu s-o umple liniștit, apoi adăugă: — Dacă a treia parte din nebunii ăștia n-ar ajunge la finiș, circul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
știu nimic de ei, recunoscu Ghepardul, cu o mișcare lentă a capului. Începusem chiar să mă tem că nenumărații lor dușmani au reușit să-i distrugă, și adevărul e că mă bucur din suflet să aflu că sângele celui mai viteaz dintre războinicii poporului nostru continuă să curgă prin venele urmașilor săi. Și încă cum! — Ar fi fost păcat ca neamul Sayah și tot ce reprezintă acest nume să se fi stins, cu toate că, din cele ce-mi povestești, s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șansă să-și croiască drum singure și că viitorul lor ar fi fost să devină servitoare, iar în cazul fetei - poate concubina vreunui negustor pe care l-ar fi durut în cot de cine-a fost taică-său. Dacă soarta vitejilor luptători tuaregi nu părea foarte fericită, mai neagră era soarta femeilor, deoarece trăiau vremuri grele, iar cei din neamul lor nu mai erau considerați temuții stăpâni ai nisipurilor deșertului, ci se transformaseră într-o armată de dezrădăcinați fără țară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
comun și să trăiești mai departe așteptînd evenimentul unei noi invitații ca o confirmare a incontestabilei tale valori. Apar tot mai multe mese rotunde - și la Curtea regelui Arthur era o asemenea masă, la care se adunau taciturnul Lohengrin și viteazul Parsival și tristul Tristan și frumosul Lancelot și toți ceilalți cavaleri În armurile lor strălucitoare depunînd jurămînt pe dreptate și pe onoare și pe virtute - e și normal să apară mese rotunde Într-o epocă În care colțurile nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în toate sufletele înfricoșate ale celor de aici, miliarde, deci și în mine, rostește cuvinte pe înțelesul și în limba fiecăruia. Le-aud și pe cele destinate mie. Să le spun? Nici cea mai hotărâtă fire și nici cea mai vitează ființă care-a trăit vreodată n-ar putea să nu înnebunească de frică auzind acestea și n-ar putea suporta povara a ceea ce cred că sunt, îngemănându-se, capetele de acuzare împotriva tuturor celor care-au trăit cândva. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eu și liceenii care-mi erau mai apropiați ne pierduserăm orice urmă de interes pentru acest război. Îmi amintesc bine cât de emoționat am fost când a izbucnit războiul. Îmi amintesc că această emoție îmi dădea iluzia că sunt un viteaz și că mă umplea chiar de bucurie. Umblam zile întregi pe stradă pierdut în mulțime - era ca în zilele de Paști - strigând și înjurându-i foarte tare pe nemți, împreună cu această mulțime. Îi înjuram pe nemți nu pentru că i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nu asta am vrut să spun. Mi-ai tras o sperietură zdravănă. Când am ajuns lângă tine, erai inconștient și abia îți mai simțeam pulsul. Am crezut că te pierdem. Eh, ai mai văzut drac mort? o făcu Cristi pe viteazul. Ce-i drept, nu! Dar nici tu nu mi-ai spus că ai ceva legături cu Michiduță, așa că nu aveam de unde să știu. După o săptămână îi dăduseră drumul acasă. Avea în jurul torsului un bandaj petrecut peste umăr, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de personal, se văzuse silit să renunțe și să se hotărască să plece a doua zi. Nu care cumva să pleci de unul singur! ținuse Ileana să-l pună în gardă. Te rog din suflet să nu o faci pe viteazul. Îmi promiți, nu-i așa? Îți promit, fii liniștită! se declară de acord Cristian, văzând că nu putea scăpa de dânsa. Nici nu-i displăcea faptul că urmau să meargă împreună. Era bine să mai aibă un tovarăș de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O sudoare rece prinse a i se scurge pe șira spinării, își strânse pumnii ridicând brațele și se lipi instinctiv de Moș Calistrat. No, cum e față în față cu bestia? îl întrebă acesta aproape râzând. Nu mai ești așa viteaz, spunând că suntem robii superstițiilor, nu-i așa? Ia, vezi cum e când se prăbușește peste tine! adăugă el împingându-l ușor de lângă el. Lui Cristian Toma i se păru că distinge o urmă de malițio zitate în vocea bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Fermín. Slavă Domnului că nu m-am culcat niciodată cu o minoră, și nu că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost o vreme cînd eram chipeș și viteaz ca nimeni altul și, chiar și așa, dacă adulmecam cumva că erau cam curve, le ceream țidula de identitate sau, În lipsa ei, autorizația În scris din partea tatălui, ca să nu Încalc etica. Tata Își dădu ochii peste cap. Cu dumneata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult, întrucât n-am fost prezenți nici la traversarea mării roșii pe uscat, și toată lumea jură că faptul s-a petrecut aievea. În ceea ce îl privește pe ministrul de interne, trebuie să se fi observat că în cuirasa de războinic viteaz pe care, în lupta surdă cu ministrul apărării, se străduiește s-o expună, există ca un fel de fisură subtilă sau, ca să vorbim popular, o crăpătură pe unde poți să bagi degetul. Dacă nu era așa, n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu garda jos, cu moralul scăzut, repede, repede, care e viteazul care se prezintă ca voluntar să pregătească micul dejun, Eu, spuse al doilea adjutant, știind foarte bine că nu exista un al treilea adjutant disponibil. Într-o altă situație, adică, dacă planul ministerului, în loc să fie făcut harcea-parcea, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, făcu o bucată de drum pe lângă perete, ca și când ar fi vrut să evite lumina soarelui care pătrundea pe fereastră. Apoi, ținându-și mâinile ascunse sub mânecile sutanei În alb și negru, se Înclină În fața omului lui Bonifaciu. - Acest bărbat viteaz a venit să ne asigure de devotamentul său. Se pare că a dat de capătul intrigii care ne preocupă. Ajută-l dumneata, oferindu-i informații despre ceilalți capi ai acestei Încâlceli. Cine știe dacă nu cumva va izbuti să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]