3,145 matches
-
a reproșat că i-am luat căruciorul, dar eu l-am găsit gol și... Ne trebuia, nu? - Apoi? - Aici în tren, mai spre capătul vagonului, când să mă duc la... - Bine, bine, dar cum era? - Mde! Un fel de cioară vopsită cu tupeu... - Înalt? - Cam da, dar nu cine știe ce prea, prea... - Adică? - Ce să îți mai spun? Unul cu o moacă de rudar. - Ți-a zis că ar fi un fel de profesor universitar?! - El?! A, nu! Și nici nu cred
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
Cum mai scrisesem, această casă obosită, cu fațada din vremuri mai vechi, cu peretele scorojit, cu o patină a timpului care ar trebui să indispună, deși nu se întâmplă astfel. Sub modestul umbrar de frunze și ciorchini, ușa de lemn vopsită în albastru , cu nuanțe, cu degradeuri și cu clanța ruginită, stă închisă. Fereastra cu obloane albastre stă și ea închisă și nu lasă la vedere vreun chip de fată, sau, mă rog, un ori ce fel de chip... Trecerea timpului
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
pasca avea o cununiță de aluat împletit. Între cozonac și pască, preferam pasca. De fapt, brânza de la pască pentru că era gustoasă și ușor aromată cu esență de rom și lămâie. Poftă bună! - Oul roșu-simbol al nemuririi și prosperității Când se vopseau ouăle în casă, alergam după frunze de ierburi pentru ornarea lor. Dintre acestea, cele mai frumos ornate, erau duse la biserică. Culorile folosite erau roșu și galben dar numai cele roșii se ornau. Oul roșu simboliza prospețimea vieții și culoarea
ÎNVIEREA DOMNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346894_a_348223]
-
în draci și să spună bancuri tâmpite. Cu alte cuvinte, se aflau în plină ședință de brainstorming. Oricât ar părea de ciudat peste aproximativ alte trei milenii nava era gata de decolare. Arăta ca o locomotivă pusă pe verticală era vopsită în alb și acoperită cu mii de sigle ale partidelor care sprijiniseră de-a lungul timpului acest măreț proiect și stătea proptită cu niște popi de salcâm în curtea din spatele șopronului devenit acum clădirea principală a Grupului. Între timp, clubul
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
capul miresei un batic din care se rostogolesc zaharicale, spre bucuria copiilor . Zestrea era depusă în sandâkul păstrat în dormitor, aranjată în boccelâkuri pe categorii de bunuri cămăși, batiste, bete, etc. Când se năștea un copil moașa venea și-l vopsea sub ochi cu surme spre a-l feri de duhurile rele. Despre obiceiul de a se vopsi cu surma ( antimoniu ) sau kîna se referă și Dimitrie Cantemir în Sistemul sau sau întocmirea religiei muhamedane. Tot așa, arată acesta, ochii trebuie
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
păstrat în dormitor, aranjată în boccelâkuri pe categorii de bunuri cămăși, batiste, bete, etc. Când se năștea un copil moașa venea și-l vopsea sub ochi cu surme spre a-l feri de duhurile rele. Despre obiceiul de a se vopsi cu surma ( antimoniu ) sau kîna se referă și Dimitrie Cantemir în Sistemul sau sau întocmirea religiei muhamedane. Tot așa, arată acesta, ochii trebuie unși cât mai des cu antimonie (surma ) o alifie neagră, iar femeile și fetele să-și vopsească
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
vopsi cu surma ( antimoniu ) sau kîna se referă și Dimitrie Cantemir în Sistemul sau sau întocmirea religiei muhamedane. Tot așa, arată acesta, ochii trebuie unși cât mai des cu antimonie (surma ) o alifie neagră, iar femeile și fetele să-și vopsească mâinile și picioarele cu kâna.3/ De asemenea, pregătea o dantelă cu panglică roșie dacă copilul era fată (ES 208) și cu panglică albastră dacă era băiat, pe care mama o purta pe frunte deasupra legăturii de cap pentru ca lumea
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
că a rămas ceva în urma lui și că nu a făcut umbră pământului degeaba. Oricât ar striga unii sau ații, "jos Băsescu" sau "jos Ponta și Antonescu", oamenii își văd de treaba și își repară astăzi un gard, mâine îl vopsesc, schimbă acoperișul casei și-i văruiesc pereții ca să apară primeneala și în ograda lui și astfel satele prind viață, se schimbă peisajul comunei, chiar dacă se mai zăresc și unele case lăsate în paragină vorbindu-ți de neputințele anilor împovărați de
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
un timp dar cred că a venit prea obosită de la plajă și se odihnește, am răspuns eu, încercând să trec mai departe. - Dacă vreți să stați cu noi...este loc, m-a invitat una din cele două surori, care era vopsită blondă și avea un fel de coc din șuvițe, ca o crizantemă la spate. M-am așezat lângă ele și cum o discuție între femei se leagă foarte ușor, am stat de vorbă. De fapt să fiu foarte sinceră eu
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
Acasă > Versuri > Visare > VOINȚA Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mă furișez prin labirintul vieții, Atingând azurul cu foșnetul gândului răscolit. Voiesc să adorm pe câmpii de petale, În nopțile albastre, vopsite de timp. Mă dojenesc atunci cand speranța mă doare, Și sper să cuprind văzduhul prin cânt, Nu doresc nici viața nici moarte, Doar o secundă din infinit. Voi speră să îmbrățișez cerul, Atunci când Domnul va vrea, Îmi voi culcă timidă iar
VOINTA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348389_a_349718]
-
patent, câte și mai câte. Oftează și dă din mână a lehamite. I-a adus cineva un butoi mai mic la reparat, eram de față și el a cerut doar un pachet de țigări. Curge o albie, repară un cărucior, vopsește un gard și se mulțumește cu o dublă de porumb pentru păsări, cu o sticlă de băutură, sau un borcan mic de ardei iute... Vrea o femeie să-i pună doage la butoi, îi dă un avans, moșul face treaba
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DE DOR Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
vis și armonie”. Și multe vise am avut și noi atunci... În imediata apropiere, în partea dreaptă, era „ascunzătoarea” lui Mihai Viteazul, cum rămăsese în amintirea urmașilor. În preajma lacului erau cele două chioșcuri, al lui Eminescu și al lui Slavici, vopsite în alb strălucitor și încărcate de ghirlande de flori. În anii următori s-au mai făcut și alte adaosuri: statuia lui Eminescu, operă sculptorului Mihai Onofrei, executată după fotografia lui Eminescu făcută de pictorul-fotograf polonez Franz Duschek. Au mai fost
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Au mai fost adăugate și corpuri noi de clădire. În cealaltă parte a castelului era grădină care putea să te trimită cu gândul la frumusețile Raiului. Era străbătuta de ălei mărginite de flori, din loc în loc cu arcade de lemn, vopsite în alb, pentru trandafiri cățărători care formau adevărate bolti. Erau și două bazine cu pești exotici și înconjurate de flori de origine mediteraneană. Între anii 1851-1853, în imediata apropiere, Ioan Oteteleșanu a înălțat o frumoasă biserică cu hramul Sfinților Împărați
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
să ne pregătim pentru aceasta. Și să avem relații cu poeți, scriitori, retori și cu toți oamenii de la care urmează să rezulte vreun folos pentru grija sufletului. Precum vopsitorii, după ce mai întâi pregătesc cu niște lucrări dinainte ceea ce urmează să vopsească, atunci dau culoarea, fie acea roșie, sau oricare alta, în același mod și noi, dacă urmează să rămână de neînstrăinat în noi, slava pentru bine, după ce ne pregătim aici cu acești dascăli elini, atunci vom deveni ascultătorii lecțiilor sfinte și
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
este „viciul universității”! Ei, nu în sensul că merge mulțimea la facultate. Nu are ea bani pentru așa ceva. Nu ajunge toată mulțimea să se transforme în intelectuali, că nu sunt nici aceștia agreați oriunde și de oricine dacă nu se vopsesc într-o anume culoare politică. Este un viciu groaznic de periculos. El ascunde mai marele tuturor mulțimilor de români tocmai de ochii acesteia. Îl izolează. Bietul om, marsupialul-șef, nici la televiziune nu mai vine, dar să mai calce prin
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
Mă întreabă dacă am bani să îi cumpăr ouă, drojdie și vopsea, că vine paștele și numai ea nu are ouă vopsite. Mă întreabă asta de pe 20 februarie în fiecare zi, desi noi de sărbători mergem mereu la țară și vopsim ouă când ajungem acolo. Îi promit că îi aduc icre în schimb, apoi m-am îmbrăcat și am ieșit din casă, pregătit să îmi continui ziua, așa cum am inceput și să încerc să mă schimb măcar un pic în bine
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Un porumb, două porumbe Depărtează-se cu zorii Vin piticii și fac tumbe Ca să râdă spectatorii Ni s-a terminat vopseaua Cu ce mai vopsim noi gardul? Când e liberă șoseaua, Nu mai trece leopardul Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de mare Adâncimea e, prințesă Doar o simplă adunare Referință Bibliografică: Un compas / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345542_a_346871]
-
masă albă, croșetată, pe care odihnea o vază cu flori din hârtie creponată. Dar în acea zi, vaza a fost luată de acolo, iar locul de cinste pe măsuță l-a primit de atunci o lădiță cu laturi din lemn vopsite roșu, cu partea din față tapisată cu o țesătură bej-lucios și cu un buton negru în colțul de jos, pe stânga. Spatele lădiței era acoperit de un carton gros, cu perforații, iar printr-un orificiu al acestuia, firul electric adus
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
că din cuvântul „cioc” provine și cuvântul „ciocârlie”. Ah...lie ciocârlie! N-am știut că ne-ai venit pe limbă tocmai din zările albaneze. Cât despre celelalte cuvinte...le-a adus DEX-ul cu barza-n cioc sau cu cioara vopsită-n albaneză. Strachina grecească Pentru multe cuvinte, DEX-ul a găsit „origini” în limba neogreacă. Exemple: strachină (ostrachinos), stradă (strata), buzunar (buzunara), condei (kondili), cucoană (kokkona) ș.a. O fi! Totuși, dați-mi voie să mă întreb: cum o fi intrat
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
în care aburea o porție dublă de cafea. - Spune că mergi pe mâna mea! Te mărit, să fiu babă de nu! Scotoci în geantă și scoase două fotografii. I le împinse în față și ridică din sprâncenele pensate elegant și vopsite o tentă cam prea puternic în contrast cu culoarea tenului său. Mona privi grupul de bărbați din imagine și îl recunoscu pe soțul Lianei în brunetul cu mustață din mijloc. - Mi-l dăruiești pe soțul tău? - Ha! Nu ți-ai pierdut umorul
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
unul, trebuie să mănânce toți...! • Să fii simpatic proștilor e o virtute. Un diamant ciobit e mai scump decât o cărămidă perfectă (citat). • Dacă decidem că ne vom simți bine, există posibilitatea să ne simțim bine. • De ce blondele nu se vopsesc șaten? Pentru că nu le duce capul (Vlad Nicolau). • Nu orice om al muncii este și om de litere. • Dacă reușești să povestești de câteva ori acelas lucru, înseamnă că nu ai mințit. • Fiecare sat are bețivii lui. • Unii au o
PARABOLA USTUROIULUI & FACEREA DE BINE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377906_a_379235]
-
în loc, prin fața caselor oamenilor sunt făcute din resturi de marmură mici spații de parcare. Minunat, parcari din marmură, sunt pe drumul cel bun. Iată, prin bălării și tufe o tablă amarată, veche, strâmbă, ruginită într-un cadran de fier cu vopseau scorojită pe care scrie RUSCHITA. Etalon de nepăsare și mizerie aici, la cariera de marmură recunoscută în lume, pentru că nu s-a găsit un bloc de marmură, din miile care se exportă, să fie asezat aici si pe care să
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
vieții. Privim absorbiți... peisajele sălbatice ale râpei: din văgăuna mea preferată se ridică vapori, fugind de responsabilități; copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă. Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri. De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță! Doar cei aleși trăiesc și-și fac nevoile pe colină !? Ei chiar au puterea să închidă îngerii în ... Citește mai mult Viața asta nu-i altceva... decât o râpă nostalgică.Ajutați de evoluția tehnologică în sudura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
taluzurile vieții.Privim absorbiți...peisajele sălbatice ale râpei:din văgăuna mea preferatăse ridică vapori, fugind de responsabilități;copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă.Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri.De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță!Doar cei aleșitrăiesc și-și fac nevoile pe colină !? Ei chiar au puterea să închidă îngerii în ... XIV. SERVANT, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014. Gările sunt triste, pentru că lipsesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]