114,044 matches
-
viu și care mai rămâne astfel doar fragmentar în comportamente, ritualuri etc. E ceva care trebuie acceptat, vă întristează asemenea fenomene? Nu sunt deloc trist și nu am nici un fel de nostalgie, nici pentru Franța, nici pentru România. Fiindcă este vorba de lucruri inevitabile, și ele trebuie luate ca atare. Am greși grav dacă am supravaloriza multe dintre aspectele culturii vechi. Căci această cultură veche e însoțită și de condiții de viață cu totul dificile, de o închidere între limite strâmte
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
succesive vor extrage din ele mijloace de înnoire a sensului. Aceasta e funcția fundamentală, primordială, a Muzeelor Artelor și Tradițiilor Populare, dacă aceste muzee sunt concepute altfel decât niște antrepozite a tot soiul de obiecte provenite din viața cotidiană. Este vorba, deci, de obiecte. Când vorbim despre practici, lucrurile stau cu totul altfel. E limpede că muzeul nu are cum să conserve niște practici ca atare. Caracteristică pentru o practică este contribuția sa la funcționarea societății și, prin urmare, la menținerea
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
funcționarea societății și, prin urmare, la menținerea transformărilor care regizează această funcționare. Practicile sociale, artistice, de expresie, practicile tehnice se inserează în societate, fac parte integrantă din funcționarea ei cea mai obișnuită. Care poate fi, atunci, misiunea unui muzeu, fiind vorba de aceste practici? Ei bine, e o misiune care constă în a contribui la conferirea unui sens acestor practici, prin comparație cu ceea ce se făcea odinioară și, fiind vorba de practici, nu se poate conserva decât sub forme audiovizuale, prin
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
cea mai obișnuită. Care poate fi, atunci, misiunea unui muzeu, fiind vorba de aceste practici? Ei bine, e o misiune care constă în a contribui la conferirea unui sens acestor practici, prin comparație cu ceea ce se făcea odinioară și, fiind vorba de practici, nu se poate conserva decât sub forme audiovizuale, prin fotografie, videografie; aceste forme de conservare sunt comparate cu ceea ce se face astăzi și se desfășoară în afara incintei muzeului, în locurile publice, în locuințe private, în viața civică, la
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
forme de conservare sunt comparate cu ceea ce se face astăzi și se desfășoară în afara incintei muzeului, în locurile publice, în locuințe private, în viața civică, la școală... Cum ar funcționa, deci, un muzeu, la modul ideal, ca să zicem așa, fiind vorba de a da viață acestor obiecte? Există în Franța mai multe muzee școlare, care ne permit să înțelegem mai bine, de la distanța în timp, faptul că școlarizarea e cu mult mai mult decât învățarea scrisului și a cititului și că
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
depășirii morții, a anulării acestui fenomen pe care de mii de ani ne încăpățînăm să-l considerăm ne-natural. între ambrosie și inginerie genetică, între mumificare și criogenie, diferența e pînă la urmă nesemnificativă. Memorabil e articolul Cîinii. Nu e vorba despre cîinii comunitari, nici despre Băsescu sau Brigitte Bardot. E vorba despre filosofi. Români sau străini, nu se știe, dar tentația de a înlocui categoriile cu nume e irezistibilă. Există așadar filosofi "de pază". Aceștia păzesc valorile inestimabile, au colți
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
ani ne încăpățînăm să-l considerăm ne-natural. între ambrosie și inginerie genetică, între mumificare și criogenie, diferența e pînă la urmă nesemnificativă. Memorabil e articolul Cîinii. Nu e vorba despre cîinii comunitari, nici despre Băsescu sau Brigitte Bardot. E vorba despre filosofi. Români sau străini, nu se știe, dar tentația de a înlocui categoriile cu nume e irezistibilă. Există așadar filosofi "de pază". Aceștia păzesc valorile inestimabile, au colți academici, dar au întotdeauna lanțul de gît. Filosofii "de apartament" sînt
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
tău triunghiular/ în care clipea ochiul lui dumnezeu/ ții minte cum mergeam împreună la servici/ cum mîncăm covrigi cu susan/ și tu îți ridicai puțin noaptea de pe ochi/ șam ai plătit lumină mă întrebai/ erai pudica eu te duceam cu vorba/ îmi plăcea întunericul tău/ mă bălăceam în el/ pînă ajungeam pe emisfera cealaltă/ acolo mă așteptau douăzeci de băietei/ ascuțeau creioane/ voiau să știe ce mai face ramses/ le răspundeam vorbește la telefon" (Șam ai plătit lumină mă-ntrebai). Fantezia
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
și 1947 etc. Cît se poate de binevenite aceste lucruri pe care patina timpului nu s-a așternut aproape deloc. Amintiri despre Streinu În LUCEAFĂRUL nr. 23, dl Alexandru George, ostil, în general, cum spune, aniversărilor, le cedează totuși fiind vorba de Vladimir Streinu, al cărui centenar l-am sărbătorit cu toții în luna mai 2002. Dl George a trecut cu Streinu examenul de capacitate la "Mihai Viteazul", l-a urmărit în presa democrată de dinainte de 1948, l-a regăsit, în ultimii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
lui George este felul în care două imagini opuse ale lui Streinu se contrazic și se completează. Era, în anii '40, scrie dl George, "un personaj al culturii și artei, nu al bătăliilor și închisorilor". Elegant, manierat, abstrus (cu o vorbă a lui Călinescu) aparent din cele politice, fără vocație socială, Streinu a fost împins de împrejurări să fie "bătăios" și militant. N-avea vîrsta încorporării, cînd a vrut să se ducă voluntar pe front în vara bătăliei de la Mărășești; student
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
în considerare nici măcar protestul influentului James Rubin, fostul purtător de cuvânt al Departamentului de Stat. Ceea ce-au făcut țărăniștii - și anume, suspendarea liderilor asupra cărora planau diverse suspiciuni - n-au făcut pesediștii. Nici n-aveau cum: în fond, e vorba de două tradiții și de două experiențe de viață diferite. Oricâte prostii vor fi comis urmașii lui Coposu, nu-i putem compara nici în glumă cu urmașii lui Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. Pentru cei interesați de evoluția procesului de aderare a
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
Într-un articol recent din Luceafărul, pe care Cronicarul revistei noastre îl comentează în numărul viitor, dl Alexandru George îl evocă pe Vladimir Streinu dintr-un unghi oarecum neașteptat și anume acela al incompatibilității aparente dintre estetul abstrus, cu o vorbă a lui Călinescu, și militantul politic. E o problemă de interes ceva mai larg și care s-a pus la noi, cu multă acuitate, imediat după 1989, cînd unii intelectuali umaniști au intrat în politică. De la o vreme, prin începutul
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
început să bată un vînt de libertate care ar trebui să-l îngrijoreze pe dl Pașcu. ADEVĂRUL titrează, exagerînd poate, dar în limitele... adevărului: "Ministerului Apărării îi e rușine de inițiativa ministrului Pașcu privind dreptul la replică". * Cum tot veni vorba despre ADEVĂRUL, să spunem că ziarul a ajuns la o formulă pregnantă în noua sa variantă. Prima pagină s-a așezat, echilibrând raportul dintre anunțurile de copertă, care acum funcționează și ca știri de pagina întîi, cu articolele și știrile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
departe iubită și ocrotită. Și, ce e drept, s-a bătut pe întinsul patriei, la munte și la șes, până la marea cea mare, din întunecata preistorie în zorile istoriei și mai apoi pe tot întinsul acesteia, ba și după ce, cu vorbele lui Fukuyama, a luat sfârșit, într-o excelentă trecere de mileniu. Ne-au aplicat bătăi pe toate părțile corpului pocitaniile în trecere, goți, huni, avari, mongoli de toate spițele, apoi când ne-am statalizat, bătaia în încrengătură cu tortura - atârnarea
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la subiect. Numele povestitorului, Camille Des Grieux, trimite la romanul Manon Lescaut al abatelui Prévost, în care este vorba de iubirea dintre un cavaler și o prostituată. Diferența constă în faptul că iubirea din Teleny este aceea dintre doi bărbați: Camille și René. În ambele romane iubirea este pasională, condamnată de societate și, fapt previzibil, se consumă tragic. În
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
cita evoluția către cică (în capitolul "Dispariții de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralității - și care în acest caz apar cu totul forțați: "trebuie să pornim de la emoția unui subiect vorbitor care raportează vorbele amenințătoare sau deznădăjduite ale cuiva: zguduit de cele auzite (și văzute!), 'înghite' sunetele inițiale". Nici una dintre formele scurtate actuale nu se identifică perfect cu cele care au condus la cuvintele deja sudate, dar asemănările sînt evidente. Prezentul indicativului e timpul
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
la adresa ecologiștilor, a mișcărilor feministe, a viziunilor catastrofice (fie ele născute din spaima găurilor din stratul de ozon, fie din proasta repartiție a bunurilor pe glob sau între păturile sociale). Viziune "de stânga" devenită însă caricaturală , de pildă când e vorba de o mâncare din creste de cocoș ori cu o anumită specialitate de vițel ("180 de grame pe cap de locuitor, săptămânal: cine consumă mai mult, înseamnă că ia porția altuia"). Cartea este tradusă alert, într-un ritm potrivit cu un
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
Spectacole de grup Cele mai frecvente forme de acțiuni colective din ultimii ani, de performance în grup, au fost cele represive și cele revendicative. Capetele lor de serie sînt invaziile de mineri și marșurile sindicale. În primul caz, deși este vorba de o agresiune oarbă, de o barbarie imposibil de explicat și cu atît mai puțin de justificat, spectacolul ei oferă nenumărate posibilități de lectură. Chiar dacă reprimarea și umilirea celor identificați ca adversari sînt singurele ei scopuri, întrega desfășurare de forțe
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
1-4/ 2000. Deși acest număr pare, la prima vedere, dedicat exclusiv concursului internațional București 2000, în fond el cuprinde două seturi de probleme urbanistice, două moduri de situare în timp și două răspunsuri de natură morală. În primul rînd este vorba de o rememorare, de o privire lucidă spre aventura urbanistică a unui trecut recent, evident generatoare de frustrări și de un vag sentiment al culpei, iar, în al doilea rînd, de o așezare în viitor, de o regîndire a faptului
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
ideea de forță, luptă, bărbăție) apar astfel ca suficient motivate. Sensul particular dobîndit de numele propriu în română nu pare să se regăsească în alte limbi (chiar într-un dicționar albanez tipul de întrecere este numit "provë force"); nefiind însă vorba de un termen fundamental, consultarea unor surse mai complete ne poate oricînd contrazice. în diverse texte actuale și în liste de discuții cuvîntul apare mai frecvent în forma skandenberg (cu sau fără majusculă inițială): "Din spate, se auzeau voci zgomotoase
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
păcate, sunt cam puțini"(ib.); "masaj corporal, saună, sală de box și masă de skandenberg"(agenda.ro/2001); "Informații despre culturism, fitness, skandenberg, alimente, suplimente"(vreau.com). Unii dintre cei care traduc textele românești nu știu, probabil, că nu e vorba de un termen internațional și deci transparent; apar astfel - în pagini autohtone - formulări ca "skandenberg contest", "concorsi di skandenberg"(itcnet.ro) etc. Oscilațiile formei stîrnesc justificate îngrijorări lingvistice unor utilizatori: într-o recentă listă de discuții (culturism.ro, aprilie-mai 2002
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
scris despre scenele acestea și mă repet în felul în care un obiectiv fotografic încearcă să prindă cât se poate mai exact, dacă se poate spune astfel, lucrul pe care vrei să-l imprimi pe peliculă. De fapt, nu e vorba decât de niște amănunte, ce ar întregi lucrul respectiv. Și-apoi, realitatea nu se spune că se bazează pe detalii? Și că acestea ar fi sarea existenței?... Așa, de pildă, ce culoare avea perdeaua de pluș care separa cele două
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai întîi o mărturisire care o să vă înspăimînte: urăsc Bucureștii!... Astăzi. Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau cum zic franțuzii, de ciudă din dragoste (dépit amoureux)", scrie Neagu Djuvara în Conferința publicată în Secolul 20. Cam același concept definește în spectacolul său Dabija. Pentru că este un creator al cetății. Și pentru că îi pasă. București
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
zilei" (29 iunie a.c.) următoarea veste nedumeritoare: "Bellu se va înfrăți cu cimitirul parizian "Perle-à-Chez"! Chiar așa, și în titlu și în reportaj, ca să nu fie îndoială: Perle-à-Chez! Îndrăznim totuși, mergând la risc, să facem o presupunere: nu cumva e vorba de venerabilul cimitir Père Lachaise? Nu cumva?
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
sunetul. începe un dialog pe fereastra automobilului care face ca toate mașinile din spate să claxoneze. Dacă amicul se află pe trotuar și nu întoarce capul, șoferul insistă pînă cînd se întorc absolut toți pietonii: își dă seama că e vorba de o confuzie, dar cît de mult semănau cei doi, mai ales priviți din spate! Altă variantă: "Venim să vă luăm cu mașina. Cînd auziți claxonul, coborîți". Altă variantă: soția a intrat în magazin, după cumpărături. Soțul, impacient, o cheamă
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]