161,013 matches
-
era predispusă mai degrabă spre critică decît spre istorie literară. Puținele sinteze s-au intitulat (și chiar au fost) panorame de gen ale literaturii dintr-un deceniu ori altul de după război. Pînă și data de la care ar fi trebuit să vorbim despre "noua literatură" a rămas nesigură. Anul 1944 se impunea din rațiuni politice, deși 1948 era cu mult mai plauzibil. Din acest motiv, epoca de tranziție dintre 1944-1947, ai cărei scriitori au fost reeditați cu parcimonie și discutați așijderea, a
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
9 și optzecismul. Studii parțiale asupra protocronismului ori optzecismului există. Nu și unele care să le integreze în ansamblul literaturii din comunism. În parte, de întîrzierea istoriilor literare se face vinovată relativa sărăcie documentară. Revizuirile critice, despre care am mai vorbit, n-au adesea la bază cercetări ale arhivelor și, uneori, nici ale bibliotecilor. Interesul este că, dintre toate sintezele, cele mai serios documentate aparțin unor comentatoare din străinătate: Literatura și politica de Anneli Ute Gabanyi și Compromis și rezistență de
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
interpretat rolul lui Cezar. Vă place puterea?", a fost întrebat regizorul. Care, cu umor, fantazează: "Da, pe platou am avut statui gigantice cu mine, oamenii erau obligați să se prosterneze înaintea lor, aveam vestale virgine care mă adorau, lumea îmi vorbea în latină... Cred că este important să menții echipa sub control prin teroare!"... Dacă există o formă de dictatură în Asterix..., aceea e dictatura inteligenței. Modul în care filmul reușește să fie amuzant pentru cele mai diferite categorii de public
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
reginei, și apoi, nasul acela..." Nasul Cleopatrei a făcut istorie (se știe, dacă el ar fi fost mai scurt - fața lumii ar fi arătat altfel); nasul Monicăi Bellucci, fiind perfect, nu se mai vede, e ca și inexistent, deși toată lumea vorbește, în film, despre el... Într-unul dintre momentele cele mai pline de haz ale filmului, acțiunea se întrerupe și vocea povestitorului ne anunță că " Dată fiind violența scenei, mai bine să vă arătăm un documentar despre languste! Despre cum se
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
-i e frică de Antichitate, pentru că Antichitatea, cum ziceam după spusele lui Gramatopol, suntem noi. Dar perfect valabilă e și reciproca: nu oricine se poate apropia de ea, nu oricine poate, c o m p e t e n t, vorbi de ea. Antichitatea este o funcție a culturii (moderne, postmoderne, cum vreți să-i spunem, nu aceasta ne interesează). Un dat filogenetic repetat ontogenetic. Ne-am născut antici. Creăm azi o Europă, unită în diversitatea ei, a culturii contemporane, cu
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
romanescă pe care am traversat-o; faptul că memoria mea, slabă, foarte imprecisă, a transformat de mult timp amintirile într-o cvasi-ficțiune, în povești, în roman; faptul, de asemenea, că simțeam nevoia, înconjurat de egotismul și de cinismul contemporan, să vorbesc despre o perioadă care avea ridicolul ei, dar care era totuși dominată de un anume idealism, un anume altruism; cu atât mai mult cu cât mi se părea că epoca aceea, nu chiar foarte îndepărtată, la urma urmei, era foarte
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
european specific în preziua războiului; dar nu a adus vreo știrbire drepturilor fundamentale ale omului: nu avem decît să-i comparăm regimul cu ceea ce se petrecea în țările vecine nouă, dictaturi autentice, precum Ungaria, Polonia, Iugoslavia, pentru a nu mai vorbi de Uniunea Sovietică. Deceniul 1930-1940 a însemnat, pentru țara noastră, o evidentă dezvoltare economică, un real prestigiu internațional, o modernizare a infrastructurii. El a schimbat fața României și a făcut din București "micul Paris". Dar a însemnat mai înainte de toate
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
muzeul trebuie să fie mereu gata să-și întîmpine vizitatorii, toate categoriile de vizitatori, de la turistul care va veni o singură dată în viață la Luvru, pînă la "prietenul Luvrului" care vine în acest muzeu o dată pe săptămînă. Pentru că ați vorbit de vizitatori, oricine a fost la Luvru a putut observa că numărul lor este uriaș, și în continuă creștere, ceea ce mi se pare stînjenitor pentru o relație calmă și privilegiată cum ar trebui să fie cea cu opera de artă
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
Malraux. Dar fiecare cu locul său. Mi se pare că scriitorii se servesc de opera de artă spre propriul folos, în vreme ce istoricii de artă ar trebui să fie în slujba ei, să o servească. Ce înțelegeți de fapt atunci cînd vorbiți despre necesitatea relansării istoriei artei în Franța? În Franța, pentru multe dintre domeniile istoriei artei lipsesc practic specialiștii. După foarte mulți ani de așteptare, s-a înființat în sfîrșit Institutul Național de Istoria Artei, așa că am acum speranța că acesta
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
a vrut să spună artistul. În ultima vreme se poartă abordarea din perspectiva comanditarului: i-a impus el artistului un subiect sau l-a lăsat să picteze ce a vrut, ce a văzut? Există de asemenea interpretări iconografice, iconologice, se vorbește despre succesul sau eșecul operei, provizoriu sau definitiv. A existat o abordare din perspectivă marxistă a artei, depășită din fericire (cu excepția Statelor Unite!), a existat o lectură semiologică, feministă, structuralistă..., dar personal nu prea am gust pentru nici una dintre ele. Constat
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
perspectivă marxistă a artei, depășită din fericire (cu excepția Statelor Unite!), a existat o lectură semiologică, feministă, structuralistă..., dar personal nu prea am gust pentru nici una dintre ele. Constat în ceea ce mă privește că se comentează din ce în ce mai puțin opera însăși, dar se vorbește din ce în ce mai mult pe marginea operei: se teoretizează din ce în ce mai mult, deși, adeseori, e de ajuns să privești cu atenție. Pentru a lucra, pictorul se slujește de ochi, are o viziune, după cum se spune mai pretențios. Ca și pictorul, istoricul de artă
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
de facilități la care omul de rând nici macar nu îndrăznea să viseze. În primul și în primul rând, dobânzile cvasi-simbolice, într-o perioadă în care băncile românești aplicau tarife de până la 70-80 la suta. Aceasta e problema și doar ea vorbește apăsat despre esență polițienească a statului român. Atunci când o categorie suprapusa . în cazul nostru, polițiștii . profita porcește de ceea ce restului românilor li se respinge cu indignare, necesarul echilibru social a fost călcat în picioare cu cinism. Or, nedreptatea cruntade atunci
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
Rodica Zafiu Între atîtea tendințe, evoluții normale, mode și fantezii, lectura ziarelor și a paginilor Internet oferă, desigur, și suficiente exemple de pure și evidente erori. Despre acestea vorbim mai rar, pentru că intră în două categorii deopotrivă de puțin interesante: sînt fie izolate - și atunci nu merită o adevărată discuție, ci doar o rapidă și jenată corecție - fie foarte frecvente, situație în care nu sînt aproape niciodată fenomene noi
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
un rost pe alte meleaguri. Cea mai mare parte a elementelor de elită ale generației care trebuia să contribuie decisiv la reconstrucția țării după răsturnarea comunismului se află răspândită în lume. Dacă ar fi rămas printre noi, s-ar fi vorbit o limbă românească corectă din punct de vedere gramatical în parlament; nu ne-ar fi fost dat să auzim atâtea inepții trădând grave carențe de cultură, câte se aud în zilele noastre în camerele legiuitoare și pe ecranele televizoarelor. Sigur
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
greu de știut; nu pot să-mi dau seama când s-a petrecut un anumit lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-adevăr, un causeur formidabil! - Așa se spune! Fapt este că, una din primele amintiri pe care ar
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-adevăr, un causeur formidabil! - Așa se spune! Fapt este că, una din primele amintiri pe care ar fi trebuit să le am, dar n-o țin minte, mi-a fost povestită de
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Alex. Ștefănescu După Revoluție, editurile au apărut ca ciupercile. Se vorbea și de edituri pirat. Un prieten a sfătuit-o pe doamna Cella, acum, când se îmbogățeau peste noapte mulți oameni, să facă un bisnis. O afacere. Să cedeze drepturile de autor pentru o sumă convenabilă. Au fost trecute în contract
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
ceas, cele două divizii porneau În marș urmând să se Întâlnească spre seară la FOCȘANI, unde să campeze și să pună de una mică, deoarece, din hărțile lor, reieșea clar că acolo e treabă de făcut, nu glumă. Nu mai vorbim de bucuria soldaților care de multă vreme Își doreau o excursie, ultima fiind cu mulți ani În urmă pe traseul GERMANIA-RUSIA. Destul de plicticoasă, de altfel! Actualul traseu de marș era deosebit de pitoresc și a fost presărat cu tot felul de
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
destule), filmele de pe micul ecran sînt prezentate de două ori: o dată, pe scurt, printr-un cuvînt, și prin cînteva indicații privind regia și actorii, a doua oară, pe larg, prin povestirea parțială a subiectului. Despre cum sînt povestite filmele, o să vorbesc cu alt prilej. Acum aș vrea să atrag atenția asupra cuvîntului (uneori e o siglă) menit să ne informeze, ca telespectatori, ce fel de film urmează să vedem. Răsfoiesc programele și găsesc mai multe "definiții": acțiune, suspans, thriller, thriller comedie
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
Cehoslovacia și Ungaria. (Recent, m-am uitat la diapozitivele făcute în acea perioadă...). Am ajuns la Praga, unde am stat într-un hotel oarecare, iar un ghid - un om în vârstă, probabil pensionar - a sosit să ne arate frumusețile orașului. Vorbeam în limba franceză cu el, eu descurcându-mă bine, față de ceilalți membri ai grupului de turiști români. După ce ne-a arătat Hradul, podul Carol, casa lui Kafka, biblioteci, străzi, sinagogi, biserici, palate și berării, l-am întrebat, bineînțeles foarte discret
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
cât era de circulată, de centrală. Mai țin minte o statuie - nu știu a cui - dar pe un soclu destul de mare. Când ne-am urcat în tren, s-a apropiat, ne-am dat mâna și mi-a spus că a vorbit cu șoferul să facă un ocol - drumul de la hotel nu trecea pe acolo. Am povestit această întâmplare de câte ori am relatat vizita mea la Praga. Am mai fost de vreo două ori de atunci, dar pe acolo nu am mai trecut
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
nu e oare, asta, o nouă (altă) citire? Forțând, n-ar trebui s-o denumim revizuire? Retorismele mele nu vreau să fie interpretate ca niște contre îndreptate împotriva unei atari dezbateri, precum cea inițiată de România literară. Dar - și acum vorbește dascălul de liceu din mine - se cere dezvăluit și adevărul că cei mai energici (instinctual avizați) revizioniști sunt elevii din clasele ultime ale ciclului preuniversitar (neinspirat termen!). Chiar și pentru faptul că nu citesc orice, fie și obligați, elevii sunt
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
să fie nevoie să le învăț, însuflețit de o frază pe care cred că am citit-o la Bernard Shaw: "De mic copil am fost silit să-mi întrerup educația ca să merg la școală". N-am fost în stare să vorbesc despre asta cu nimeni, căci simțeam, fără s-o pot explica însă, că rațiunile mele puteau fi valabile doar pentru mine însumi. A încerca să-mi conving părinții de asemenea nebunie, cînd ei își puseseră atîtea speranțe în mine și
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pornind de la Thomas Mann (paragraf al unei "istorii estetice a Diavolului"): "Diavolul lui Thomas Mann, în Doktor Faustus, propune parodia ca singura posibilitate artistic creatoare în negație ce i-a mai rămas omului în zilele noastre. Biet diavol estet care vorbește ca un profesor, a cărui ironie e încă atît de rafinată! Iată însă parodia devenind nu predicație despre o cultură posibilă, ci descompunerea în sine a întregii culturi, cu zeii, monumentele, construcțiile, crologiile ei. Atunci cînd Pozzo îi ordonă slugii
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
în culpă. Dar tovarășei! E prea de tot. Ștacheta e prea jos, compromisul e prea mare (și chiar gratuit), ca să pot trece cu seninătate peste el. Nici o "abisalitate" nu poate scuza asta. La cronicile literare propriu-zise au fost, în general vorbind, reacții mai mult bune și foarte bune, decât rele. Ca să încep cu acestea din urmă, în topul meu personal, locul întâi e disputat de doi concurenți acerbi: Cezar Paul-Bădescu (care, după o cronică negativă la o carte făcută de el
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]