KorAP: Find »[drukola/base=votant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...68 >

1,697 matches

Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567

cu care votantul respinge sau susține politica respectivă. Trebuie observat faptul că, în cazul unei singure dimensiuni, de exemplu axa stânga dreapta, dacă sunt doar două partide în competiție și ambele se află de aceeași parte a punctului neutru, atunci votanții sunt indiferenți între ele, oricare ar fi diferența de intensitate dintre pozițiile celor două. În modelele cu două sau mai multe dimensiuni însă, intensitatea poziției contează, așa cum indică formula anterioară. În modelul direcțional propus de Rabinowitz și Macdonald (1989), alegerea

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
respective. Dacă direcțiile lor sunt opuse, adică un agent este de acord și celălalt nu, atunci asocierea va fi una negativă. În a doua fază trebuie stabilită intensitatea cu care fiecare dintre agenți își susține poziția. Cu cât poziția unui votant sau partid este mai departe de punctul neutru, cu atât acesta preferă mai intens direcția respectivă. Rezultatul interacțiunii dintre cele două poziții, a votantului și a partidului, reprezintă utilitatea obținută de votant dacă alege să voteze cu respectivul partid. Conform

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
agenți își susține poziția. Cu cât poziția unui votant sau partid este mai departe de punctul neutru, cu atât acesta preferă mai intens direcția respectivă. Rezultatul interacțiunii dintre cele două poziții, a votantului și a partidului, reprezintă utilitatea obținută de votant dacă alege să voteze cu respectivul partid. Conform modelului direcțional RM, votantul va alege întotdeauna partidul care se află de aceeași parte a punctului neutru cu el însuși și care este poziționat cât mai departe de punctul neutru. Această concluzie

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
Conform modelului direcțional RM, votantul va alege întotdeauna partidul care se află de aceeași parte a punctului neutru cu el însuși și care este poziționat cât mai departe de punctul neutru. Această concluzie contrazice modelul tradițional care afirmă că un votant va prefera partidul cel mai apropiat de poziția sa ideală indiferent dacă se află de aceeași parte a axei sau nu. Mai mult, conform modelului direcțional, un votant aflat în situația de a alege între două partide care se află

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
de punctul neutru. Această concluzie contrazice modelul tradițional care afirmă că un votant va prefera partidul cel mai apropiat de poziția sa ideală indiferent dacă se află de aceeași parte a axei sau nu. Mai mult, conform modelului direcțional, un votant aflat în situația de a alege între două partide care se află de aceeași parte cu el, însă la distanțe diferite de punctul neutru, îl va prefera pe cel mai îndepărtat de punctul neutru, chiar dacă celălalt partid se află mai

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
un partid care pune mai mult accent pe o anumită politică în alegeri este mai probabil să o promoveze intens în cazul în care este ales decât un partid care îi acordă o importanță redusă . Definiția intensității arată că un votant nu va prefera în general partidele de centru sau apropiate de centru deoarece poziția acestora denotă indiferență față de politica respectivă, și nu o atitudine moderată 10. Așadar, în acest model, centrul este în general gol, tendința partidelor fiind aceea de

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
10"> Cu cât poziția unui partid față de o anumită problemă se află mai aproape de punctul neutru, cu atât partidul susține mai puțin problema respectivă și cu atât problema este mai puțin relevantă pentru partid. Același lucru este valabil și pentru votant. Cu cât este mai aproape de centru, cu atât este mai puțin interesat de acea problemă. Astfel, dacă în modelul proximității votantul alegea partidul cel mai apropiat de propria poziție, în modelul direcțional votantul are stimulentele necesare pentru a vota partidul

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
departe de propria poziție, cu condiția ca partidul să se afle de aceeași parte a punctului neutru ca votantul. Important de menționat este faptul că, pe această axă, autorii consideră că fiecare partid are o poziție unică, valabilă pentru toți votanții. Această poziție unică este o poziție mediană calculată pentru fiecare partid. Motivul pentru care autorii renunță la o poziție diferită a partidelor pentru fiecare votant în favoarea unei poziții unice este evitarea efectului raționalizării. Raționalizarea este fenomenul prin care votanții au

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
pe această axă, autorii consideră că fiecare partid are o poziție unică, valabilă pentru toți votanții. Această poziție unică este o poziție mediană calculată pentru fiecare partid. Motivul pentru care autorii renunță la o poziție diferită a partidelor pentru fiecare votant în favoarea unei poziții unice este evitarea efectului raționalizării. Raționalizarea este fenomenul prin care votanții au tendința să plaseze mai aproape de propriul punct ideal partidele pe care le simpatizează și mai departe pe cele care le displac. Această așezare nu se

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
toți votanții. Această poziție unică este o poziție mediană calculată pentru fiecare partid. Motivul pentru care autorii renunță la o poziție diferită a partidelor pentru fiecare votant în favoarea unei poziții unice este evitarea efectului raționalizării. Raționalizarea este fenomenul prin care votanții au tendința să plaseze mai aproape de propriul punct ideal partidele pe care le simpatizează și mai departe pe cele care le displac. Această așezare nu se face însă în funcție de poziția reală pe care partidele o au față de o anumită politică

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
aproape de propriul punct ideal partidele pe care le simpatizează și mai departe pe cele care le displac. Această așezare nu se face însă în funcție de poziția reală pe care partidele o au față de o anumită politică, ci în funcție de percepția pe care votanții o au față de partide în general. Reprezentarea spațială a acestui model se face cu ajutorul vectorilor, indiferent dacă spațiul este unul unidimensional sau pluridimensional. Așadar, direcția este dată de sensul indicat de vector, iar intensitatea este dată de lungimea vectorului. Formula

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
a acestui model se face cu ajutorul vectorilor, indiferent dacă spațiul este unul unidimensional sau pluridimensional. Așadar, direcția este dată de sensul indicat de vector, iar intensitatea este dată de lungimea vectorului. Formula care indică gradul de compatibilitate între candidat și votant este cea a produsului scalar. Considerând doi vectori P și V, unde vectorul P indică direcția și intensitatea cu care partidul susține un anumit aspect, iar V direcția și intensitatea cu care votantul susține aceeași problemă, compatibilitatea între poziții va

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
În cazul în care votantul sau partidul se află în punctul neutru, lungimea vectorului respectiv va fi 0 și produsul va fi 0, rezultând o compatibilitate nulă între cei doi. Deși asumpția de bază a modelului direcțional este aceea că votanții se vor orienta spre candidatul care susține cel mai intens sau este cel mai intens împotriva aceluiași aspect ca și ei, totuși alegătorii nu vor empatiza cu poziții radicale, extremiste. Intensitatea cu care un candidat sau un partid susține sau

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
un spațiu unidimensional, aceasta este definită ca fiind intervalul închis [-R, RȚ. Pentru un spațiu bidimensional, regiunea de acceptabilitate va fi reprezentată de un cerc cu raza R, a cărui origine se află în punctul neutru. Modelul presupune că toți votanții acceptă aceleași dimen siuni ale regiunii de acceptabilitate, indiferent de poziția lor pe axă (Westholm, 1994). Însă teoria nu stabilește clar limitele acestei regiuni de acceptabilitate, acest concept fiind vag definit. Se specifică doar că partidele din interiorul regiunii de

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
acest concept fiind vag definit. Se specifică doar că partidele din interiorul regiunii de acceptabilitate vor performa electoral mai bine decât cele care o depășesc. Modelul nu ia în calcul și cazul în care dincolo de regiunea de acceptabilitate există suficienți votanți care să susțină partidul care a depășit limita, astfel încât acesta să câștige alegerile 15. Dacă însă toți votanții își asumă aceleași dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
mai bine decât cele care o depășesc. Modelul nu ia în calcul și cazul în care dincolo de regiunea de acceptabilitate există suficienți votanți care să susțină partidul care a depășit limita, astfel încât acesta să câștige alegerile 15. Dacă însă toți votanții își asumă aceleași dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de acceptabilitate? În această situație este clar că un partid extremist nu mai are șanse să obțină sprijin electoral

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
de acceptabilitate există suficienți votanți care să susțină partidul care a depășit limita, astfel încât acesta să câștige alegerile 15. Dacă însă toți votanții își asumă aceleași dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de acceptabilitate? În această situație este clar că un partid extremist nu mai are șanse să obțină sprijin electoral. Însă dacă există votanți extremiști, de ce ar sancționa aceștia un partid extremist? Prin urmare, adoptarea unei poziții extreme

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
dimensiuni ale regiunii de acceptabilitate, acest fapt nu ar presupune oare că nu există votanți dincolo de limita regiunii de acceptabilitate? În această situație este clar că un partid extremist nu mai are șanse să obțină sprijin electoral. Însă dacă există votanți extremiști, de ce ar sancționa aceștia un partid extremist? Prin urmare, adoptarea unei poziții extreme, dincolo de limitele impuse de regiunea de acceptabilitate, se traduce prin aplicarea unei sancțiuni partidului, sancțiune care constă în pierderea de voturi Modele spațiale ale coMpetiției electorale

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
Prin urmare, adoptarea unei poziții extreme, dincolo de limitele impuse de regiunea de acceptabilitate, se traduce prin aplicarea unei sancțiuni partidului, sancțiune care constă în pierderea de voturi Modele spațiale ale coMpetiției electorale 65 cauzată de diminuarea compatibilității dintre partid și votant. Matematic, această diminuare în compatibilitate este exprimată prin scă derea din valoarea utilității, a produsului scalar, a unei valori S, unde S este expresia numerică a sancțiunii aplicate partidului care a depășit limita regiunii de acceptabilitate, devenind astfel extremist în

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
a unei valori S, unde S este expresia numerică a sancțiunii aplicate partidului care a depășit limita regiunii de acceptabilitate, devenind astfel extremist în ochii electoratului. Acest -S în ecuația utilității scade șansele unui partid de a fi ales de votanți. Spațial, sancțiunea aplicată partidelor extremiste este operaționalizată ca fiind distanța euclidiană de la limita regiunii la poziția partidului, mărimea sancțiunii variind în funcție de aceasta. Așadar, funcția de calcul al sancțiunii este dată de dimensiunea regiunii de acceptabilitate R și de lungimea vectorului

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
funcția de calcul al sancțiunii este dată de dimensiunea regiunii de acceptabilitate R și de lungimea vectorului de intensitate P a poziției partidului. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, autorii fac precizarea că aceasta poate varia în funcție de poziția votantului care o aplică. Un votant extremist care simpatizează un partid extremist, aflat dincolo de limita regiunii de acceptabilitate, poate să nu sancționeze deloc partidul sau să îi acorde o sancțiune mai mică decât alți votanți (Westholm, 1994). Însă dacă pentru sancțiune se folosește formula de calcul

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
că aceasta poate varia în funcție de poziția votantului care o aplică. Un votant extremist care simpatizează un partid extremist, aflat dincolo de limita regiunii de acceptabilitate, poate să nu sancționeze deloc partidul sau să îi acorde o sancțiune mai mică decât alți votanți (Westholm, 1994). Însă dacă pentru sancțiune se folosește formula de calcul bazată pe dimensiunea regiunii de acceptabilitate și lungimea vectorului de intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
pentru sancțiune se folosește formula de calcul bazată pe dimensiunea regiunii de acceptabilitate și lungimea vectorului de intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
dimensiunea regiunii de acceptabilitate și lungimea vectorului de intensitate a partidului și se păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția votantului. Un model integrat de competiție electorală Încercările empirice de a utiliza modelul proximității și pe cel direcțional RM pentru a explica opțiunile

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]