1,592 matches
-
ochi de lup, apoi toți devin dușmanii lui și se uită la dînsul ca la lup. Să nu strigi lupul de pe deal la copii, că-i rău din partea vitelor. Cînd primăvara - mai ales pe unde sînt ape - vor urla lupii vrăjmaș la deal e semn sigur de viituri mari de ape. Cînd, mergînd noaptea ori ziua pe căi lăturalnice, te vede lupul fără ca tu să-l vezi pe el, a doua zi vei răguși. în Filipi să nu dai împrumut sau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Femeia atunci zice: „Nu-l tăia, mă rog dumitale, că cum îs mînile mele încărcate ciucură de aluat, așa și el (mărul) la anu’ are să ro dească.“ Așa se face la fiecare pom - și se zice că vara pomii rodesc vrăjmaș. La Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, așa ca aceștia să cadă pînă la cellalt Ajun, pentru ca pomii să lege. în noaptea Crăciunului, să mături coșul, să pui funinginea pe la rădăcinele copacilor, căci rodesc. Dacă copacul nu face roade
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
într-o ureche și pune pe cineva să gîcească în care ureche-i țiuie, și gîcind acela, se crede că cel din urmă are pentru el devotament. Cînd îți piuie vreo ureche ori lemnele pe foc, atunci să știi că vrăjmașii te vorbesc de rău. Dacă îi bubuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste rea. Dacă îi țiuie cuiva în urechea stîngă e semn că va auzi o veste bună. Cînd îți țiuie în urechea stîngă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dacă iese el în acea zi afară; însă dacă intră din nou în bîrlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Cînd fulgeră și tună mult în luna iunie, atunci vara are să fie nouroasă. Cînd primăvara vor înflori porumbeii vrăjmaș e semn că anul acela are să fie zlotos. Dacă înfloresc trandafirii pe la Sf. Maria [Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie], toamna va fi lungă. Cînd îmbobocesc toamna liliecii, are să fie toamnă lungă. Cînd înfloresc copacii spre toamnă sau se fac două
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-ți dicteze datoria, nu legile..." (s. n.) O primă relativizare a acestor principii se produce numai la sosirea acasă, în Parva: "I se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărîme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș..." (s. n.) Un loc special în acest discurs îl ocupă războiul. Desfășurată sub accentul abia perceptibil al unei ironii care este a autorului condescendent, retrospecția din capitolul al doilea deschide tema războiului. Chiar dacă au trecut doi ani de front, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bucureștean care s-a alipit la fosta „Junime“ literară din Iași - rara avis, gâscă rară. În politică, lipsă totală de principii, totuși o extremă consecvență: votează regulat cu opoziția, deși îi este totdeauna antipatică. Posedă secretul de a-și câștiga vrăjmași noi și de a-și pierde prietenii vechi. Dintre aceștia, puținii cu care încă nu s-a certat îi găsesc oarecare merite ca prozator. Neavând un unchi în America, a trebuit să se mulțumească cu o mătușe în Europa. Și-
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Cioran, încât se întreabă dacă viața nu este cumva "un pseudonim al lui Dumnezeu." Cioran îl provoacă pe Dumnezeu la un dialog deschis cu creația să, în baza principiului suprem al creștinismului care este iubirea, iubirea de tot, inclusiv de vrăjmași. Dacă Dumnezeu nu-și iubește creația, nici Cioran nu iubește nici pe el însuși, nici lumea, în care "se simte exilat", nici pe semeni. Exilul lui Cioran este unul metafizic, el se rupe de patria să, dar se și retrage
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
câtă frunză și iarbă, domnitorul a văzut că nu poate să se bată la loc deschis și s-a retras cu toată oștimea ce-l încunjura în pădurile dinspre soare apune, căutând un loc în care să se bată cu vrăjmașii. Așa făcea Ștefan care căuta locuri ascunse, păduri, ascunzișuri și chiar mlaștini cu papură, ca să-i prindă pe turci pe neprevăzute din acele ascunzișuri. Așa, într-o vreme, tot căutând el loc potrivit pentru bătaie, s-a oprit cu gând
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
încât basmul nu mai poate fi repovestit fără pierderi și n-ar putea circula în variante ca în folclor. El trebuie citit ca operă cultă, aparținând unui artist superior înzestrat. Ion Luca Caragiale ă1852-1912) spunea: „Niciodată gândirea n-are alt vrăjmaș mai cumplit decât vorba, când aceasta nu-i vorbă supusă și credincioasă, nimic nu arde pe ticăloși mai mult decât râsul-. Caragiale a creat o operă cu particularități care o unicizează în contextul literaturii naționale, dar și universale, o operă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sociologice, artistice. Fecioara și căpcăunul (Editura Polirom, 2004, 180 p.), roman tradus impecabil și captivant de Tereza Culianu-Petrescu, propune încă din titlu o dublă metaforă și antinomie tipologică; este vorba de Ioana d'Arc, fecioara care i-a biruit pe vrăjmașii Franței la Orléans în 1429, și de Gilles de Rais, camarad de campanii militare al Ioanei, convertit ulterior în căpcăun pedofil și executat, asemeni adoratei inimii sale, prin ardere pe rug. Subiectul însuși rămâne unul senzațional, în ciuda miilor de cărți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Antela, unde sfântă ceață / prin propria-i moarte, moartea o desfide, / urca privind spre mare, / spre coasta și spre ceruri Simonide. Cu grele lacrimi șiroind pe față, / cu pieptul în tumult, printre suspine, / astfèl cântă pe strune: / Preafericiți voi care, / vrăjmașilor, de-al țării drag ce viața / v-a dăruit, știut-ați piept a ține, / slăviți de greci și proslăviți de-o lume (Italiei, vv. 76-86).508 În cea despre care credem că este singura poezie cu tematică patriotică a lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
însăși activitatea Antihristului, a anti-Logos-ulului forma sa de manifestare era subminarea cuvântului adevărat prin proliferarea de interpretări eretice în jurul său124. În fine, pentru polemistul Augustin, oponentul care folosea astfel cuvântul sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget ambele formule desemnând vrăjmașul și acuzatorul biblic. Călugării lui Stănoiu, măcar că nu refuză ispita teologhisirii, nu au asemenea ambiții. Ei nu fac sofistică decât de dragul taifasului în sine ori în scopul dobândirii licorii bahice. În cuvântul pe care îl rostesc tace interpretarea instituțională, e
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
noastre mai răsărite. Bine nțeles că de acest „tratament” nu au fost scutite nici orașele Vaslui și Huși, aflate pe teritoriul nostru de interes istoric. Potrivit cercetărilor arhivistice pe care le-am întreprins în fondul „Primăria Huși”, primul atac aerian vrăjmaș asupra urbei a avut loc pe 26 iunie, 1941. Pe lângă numeroasele documente oficiale cusute la diverse dosare, am găsit și o relatare scrisă a unui martor demn de toată încrederea, datorită poziției lui sociale de atunci. Este vorba despre Emil
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nu sunt critic de artă, sunt un bătrîn meșteșugar, Să-mi ziceți Moș Virgulă..., mă credeți obligat să am aceeași părere pe Calea Victoriei și pe Bulevard? La persoana a III-a, Caragiale declară că "posedă secretul de a-și cîștiga vrăjmași noi și de a-și pierde prietenii vechi" (ceea ce se va dovedi că este adevărat), adăugînd narcisiac că e "bestie lacomă de lucruri delicate". Ego-ul și-l surprinde printr-o înșiruire de negații contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vorbim de adevăr și dreptate?! Pe deasupra, chiar în acest moment, un grup de "artiști" face bani și spectacol din suferința unor dreptcredincioși și moartea unei biete creștine rătăcite. Drama temniței pe nedrept și a morții, a Ortodoxiei române spurcate de vrăjmași a devenit un "spectacol" macabru de "primitivism românesc", dar și o "creație" de bonton, "gustată" pe scenele lumii și comentată în foaierele teatrelor de "lumea bună", "intelectuali" și damele lor de companie, de cele mai multe ori mult mai curate decât prostituații
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
zadarnice, seci, ba produc, chiar în sufletul meu un fel de frică tăinuită 225. (s.a.) Sentimentul e copleșitor cu atât mai mult cu cât gândurile potențează durerea și amplifică angoasa: Sunt asemenea unui ostaș care este atacat de sute de vrăjmași. Nu știu la ce să mă gândesc, la ce nu-la ce mai înainte, la ce mai apoi. Ucide sufletul această agitațiune fierbinte. Nici o groază nu poate fi mai grozavă decât groaza de gând. Frica de aceea ce poți gândi, te
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
opuse, dar definindu-le în aceeași măsură. Totuși, pe lângă faptul că, încă pe atunci și în cadrul aceleiași unități, unul ar putea să fi fost crud, iar altul milos etc, fiecare va opta ulterior pentru un comportament propriu, nu numai față de vrăjmașii de odinioară, dar și față de camarazii de arme. Ei nu se raportează identic nici la fosta lor "cauză" și nici la numeroasele împrejurări din comunitatea franceză ori algeriană în care trăiesc acum. Altfel spus, "înrolarea" lor, voită ori silită, într-
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Proserpina din repertoriul greco-latin, primește vestea că urmează să fie ucis, „în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să-i întîmpine pe vrăjmași, ci începe să lăcrimeze și să bocească, cerînd sfat și ajutor de la soră, de la mamă; deci de la ființe aparținînd, potrivit arhetipologiei, spiritului chtonian și feminin, nu uranian, viril. Nu avem dreptul să-i reproșăm eroului sumerian lipsa de curaj, „bărbăția
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
înțeles nou, în sprijinul ființei căzute în suferință și în umilință. Astfel, omului i se ivește șansa refacerii puterilor sufletești și spirituale după modelul universal al păstorului-zeu (Dumuzi), devenind capabil, în varianta carpatică, să întîmpine moartea, cel mai de temut vrăjmaș al vieții, „împăcat și tare”. În puterea sacrificială de „a pune întrebarea justă” (și necesară), în folosul tuturor, chiar dacă ea rămîne deschisă, pentru a fi asumată de fiecare individ în parte, stă înțelesul moral și existențial al Mioriței. Pe această
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nici „dulcea” iubire omenească; prin urmare, se opun, tot la nivelul principiilor, comportamentului stimulator de viață ce-l caracterizează pe zeul-păstor, Dumuzi. Osiris se diferențiază și el de Seth, fie direct, fie prin intermediul fiului său, Horus, iar păstorul carpatic de vrăjmașii semnalați de mioara năzdrăvană și de „maica bătrînă”. Înfruntarea dintre principii, baza întregii literaturi fabuloase și sapiențiale, dintre bine și rău, dintre Soarele secetos și Vîntul aducător de ploaie sunt teme frecvente în vechile mitologii, multe dintre ele transmise, pînă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-o deposedeze de „legile divine”, care, oricum, nu aveau nici o putere în Marele de Jos, ci numai în Marele de Sus. De altfel, Inanna nu opune nici o rezistență, așa cum nu se revoltă Dumuzi în fața demonilor, ori păstorul carpatic împotriva vrăjmașilor. Cele două zeități surori sunt antinomice: Marele de Sus și Marele de Jos. Ele nu pot exista împreună, concomitent și în același loc, așa că una urmează a fi eliminată, adică să moară. Este sacrificată, firește, Inanna. Pierderea însemnelor, a „legilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zări ale lumii. Nu putea „mic de ciobănaș” să-și lase partenerul de aventură și de destin pe mîini străine. Nu-i rămînea decît să-și facă singur dreptate, și încă dur, chiar sălbatec: a pus mîna pe arme înfruntîndu-și vrăjmașii deschis, bărbătește. Celor trei le-a tăiat capetele și le-a pus în glugă. De data aceasta, nu mai era „gluguță”. Apoi s-a dus din nou la Curte, cu tot tarhatul, să dea socoteală. O voce intrigantă s-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la îndemîna
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
domn, am trăit cum am vrut, nimic nu mi-a lipsit și domnia aceasta eu nu o pohtesc, ci dumneavoastră m-ați pohtit și, fără voia mea, m-ați pus domn în vremi ca acestea tulburate, înconjurați de oști de vrăjmași; ci dar acum iar vă întreb: este-vă cu voia tuturor? — Toți vrem, toți pohtim! Dacă pohtiți toți, mi-e voia și mie să-mi dați un jurământ înaintea lui Hristos că veți fi cu dreptate și, de va veni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă bârfesc împotrivnicii mei și am nădejde pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra mea au pus» înaintea făcătorului meu de bine, carele ești măria ta; și la aceasta ce alt pot zice întâi fără numai...” Secretarul domnesc își îndreptă spinarea dureroasă, blestemă în gând frigul iernii cu care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]