2,669 matches
-
Când creatorul nostru a deschis ușa cuptorului și a văzut ce era înăuntru, a căzut în genunchi, extaziat. Omul nu mai era nici negru, nici alb, nici galben, era roșu, roșu ca aurora și apusul, roșu ca lava aprinsă a vulcanilor, roșu ca focul din care ieșise, roșu ca sângele care-i curgea deja prin vine, pentru că această figură omenească, fiind cea dorită, n-a avut nevoie de bobârnac, a fost de ajuns să i se spună, Vino, și ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum se intitula un reportaj pe care-l găsise pe undeva într-o revistă veche: aviatorii care zboară numai pe timp de furtună, intrând, în scopuri științifice, cu avionul lor în vârtejul cicloanelor și al uraganelor; sau care zboară deasupra vulcanilor în erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. „Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă închipui pilot de furtună. Odată, m-am văzut stând în barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum. La un moment dat, nu mai văzusem aproape nimic, totuși nu-mi fusese teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu sunt un bibliofil, dar pe ăsta voiam să-l am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se pare? Trăiește În craterele vulcanilor, zicea iezuitul acesta de treabă, care știa tot despre cunoscut, necunoscut și inexistent...“ „Dumneavoastră vă gândiți mereu la subterane“, am spus eu, amintindu-mi conversația noastră de la München și frazele pe care le surprinsesem cu ajutorul urechii lui Dionis. Deschise volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inima pământului decât la suprafața lui. Dacă ceva se petrece În natură, asta vine din căldura ce fumegă acolo, dedesubt...“ Eu mă gândeam la opera la negru, la pântecul Liei, la acel Ceva care Încerca să erupă din blândul ei vulcan. „...și dacă se petrece ceva În lumea oamenilor, asta se pune la cale acolo, dedesubt.“ „Așa zice părintele Kircher?“ „Nu, el se ocupă de natură, atât... Dar e ciudat că a doua parte a acestei cărți este despre alchimie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fiu cuminte. Îl căutasem pe doctorul Wagner sau avenue Elisée Reclus? Pentru că, acum Îmi aminteam, numele acela Îl Întâlnisem În cursul lecturilor mele pentru Plan, era al cuiva din secolul trecut care scrisese nu știu ce carte despre pământ, despre subsol, despre vulcani, cineva care, sub pretextul că făcea geografie academică, Își vâra nasul În Mundus Subterraneus. Unul de-ai lor. Fugeam de ei, și-i regăseam mereu În jurul meu. Încet-Încet, În decurs de câteva secole ocupaseră tot Parisul. Și restul lumii. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau diamantele, podgorii. Logica morenei, a avalanșei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de Marcel Iancu, făcînd referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce nu se poate să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia”). În privința teatrului, un moment semnificativ îl reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sperând să-l mai calmeze pe Endō, Kobayashi a început să-i explice foarte serios unde este mlaștina era amplasată în nord-vestul orașului Yamagata. După ce traversezi munții, ajungi la o serie de mlaștini, care s-au format în urma erupției unui vulcan vechi, probabil. Cea mai mare este Mlaștina Mare. De ea se lega o veche legendă. Balaurul stăpân al acestei mlaștini avea obiceiul să o atace pe stăpâna mlaștinii vecine. Într-o zi, un samurai pe nume Fujigorō dormea buștean la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
așteptat. ― Și i-am dezamăgit. ― Mă tem că da. Au crezut mulți în tine. ― Și trebuia să mor ca să mă respecte mai departe? Viu, nu mai însemn nimic? ― Te-ar fi vrut curajos. ― Eu nu cred că a dansa pe vulcani e, neapărat, o dovadă de curaj. Poți dansa foarte bine la poalele lor. ― Pari chiar mândru de prudența ta, Galilei. ― Mândru, nu. Dar nici rușinat. Din ruguri nu se poate naște nimic bun. Salvîndu-mi viața, mi-am salvat posibilitatea de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar delicată. Furioși inchizitorii au decis să fie înălțată o închisoare și mai largă. Erau golite în grabă orașe și sate care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
relaxantă la Castelfusano? Valentina se rușinase de moarte. Proful fusese atât de uimit, Încât nici măcar nu avusese timp să-și caute o scuză. Lăsaseră mașina pe dune și plecaseră la plimbare pe plajă - iar proful se apucase să Înalțe un vulcan pentru Kevin și apoi construise o pistă pe care să se joace cu acele alge spinoase În formă de cartof și se jucase cu el și Îl lăsase să câștige. Amabilitatea profului În fața fanteziilor cretine ale fratelui ei o debusolase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
natură, care nouă ne lipsește azi! Civilizația minoică a apărut și a înflorit, în Creta, acum 5000 de ani, până când a fost distrusă în jurul anului 1450 î.Hr Cauza dispariției ei este o enigmă, pe care specialiștii o leagă de vulcanul Santorini care a erupt acum 3500 de ani, producând un cutremur devastator și posibil un tsunami de proporții. Apeductele pentru distribuirea apei potabile, o rețea complicată de țevi legate la o „centrală” termică și prin care curgea apă caldă atât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne-a subțiat bugetul semnificativ. În prealabil, ne-am propus doar Knossos și Spinalonga. Drumul de 120 de mile pe o mare nu prea calmă, pentru mine a fost la fel de stresant, ca urcatul muntelui cu mașina, pe spectaculoasele serpentine până la vulcanul care a erupt în secolul al XV-lea î.Hr., scuipând peste insulă un strat gros de cenușă măsurând peste 30 de metri. Cred c-a scuipat și măgari, pentru că numărul lor întrece pe cel al bărbaților, iar densitatea de biserici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă spăl cu vin, care, pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu a putut fi răpus. A revenit apoi în Campus și a zis: Nu voi fi eu alesul. Al doilea a fost cel de apă. A ieșit la înfruntarea cu balaurul revărsând asupra sa râuri de apă fierbinte ca lava vulcanilor ce erup, însă balaurul l-a înfruntat și pe acesta, răspunzând în același chip. Vrăjitorul s-a recunoscut înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lucru Îl poate face acum Glen Oil. În clipa În care termin de vorbit, trîntesc doza cu putere În mijlocul biroului, bag degetul sub inel și, cu cel mai Încrezător zîmbet posibil, trag de el. E ca și cum ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hîrtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nostratică este gazduită de un newsletter lingvistic care poartă numele de Mother Tongue. # Lacul Toba, din Indonezia, are o lungime de 100 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri. Este cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980. Stanley Ambrose, de la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980. Stanley Ambrose, de la Universitatea din Illinois, consideră că după erupție, rasa umană a fost redusă la o populație totală de 20.000. Iarna de ani de zile care a urmat acestui eveniment a pus omenirea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de animale. „Aici e Petka! Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o șuierătură precum aceea a unei bombe cu napalm care explodează - căci nu se asemăna nici cu cel mai teribil tunet al celei mai neîmblânzite furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră drept cină în seara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avion, îi socoti vârsta și ajunse la concluzia că ar trebui să-i aducă mulțumiri și lui Dumnezeu. Huruitul își schimbă ritmul, botul i se ridică puțin și în față începură să apară siluetele albe ale Muntelui Luminos și ale Vulcanului Liniștit, atingând amândoi șase mii de metri altitudine. Trecătoarea șerpuia între cele două culmi, deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
serrapias și în arbuștii de pe margini se trezeau papagalii, care la rândul lor trezeau gaițele din subarboret, și acestea, curcanii din arborii de capoc, care strigau la somnoroasele maimuțe araguatos... Își aminti, în sfârșit, alt răsărit de soare de la poalele vulcanului Liniștit, când s-a oprit peste noapte la cocioaba de pe Trecătoare, în drum spre Amazonia, și soarele a apărut la patru mii de metri mai jos, la capătul imensei întinderi de coroane de copaci cenușii în lumina zorilor. Primele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oprit peste noapte la cocioaba de pe Trecătoare, în drum spre Amazonia, și soarele a apărut la patru mii de metri mai jos, la capătul imensei întinderi de coroane de copaci cenușii în lumina zorilor. Primele lui raze au rănit zăpezile vulcanului și culmea Muntelui Strălucitor, iar zăpada a înapoiat razele ca o oglindă, luminând pustietatea cu cea mai ciudată tonalitate pe care o văzuse vreodată. Cât de diferit putea fi totul! Un spectacol fabulos când ziua sosește în Natură; o tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]