KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

Și asta după ce am dovedit... —Scuzați-mă, spuse Weber. Mai am ceva de lămurit cu personalul medical înainte de plecare. Se întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și întrebă de Barbara Gillespie. Pulsul i se accelerase, vag vinovat. Recepționera o chemă pe Barbara pe pager. Femeia apăru, tulburată la vederea lui. Ochii ei, semnalul acela verde de alarmă: pleacă imediat. Încercă un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele îi ieșiră ca un nimb. Nu există decât coincidență, ripostă Karin. Mark chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele îi ieșiră ca un nimb. Nu există decât coincidență, ripostă Karin. Mark chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria ei. Caută noi planete. Moșule, spuse Mark, tărăgănat, mi-ai mai spus o dată. Asta-l șocă mai mult decât presupusa coincidență. Noaptea nedormită, aerul fierbinte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
transformându-se într-o disperare stoică. Presupun că am avut așteptări prea mari. Când mi-ați spus că mintea e atât de surprinzătoare...? Își flutură degetele în fața ochilor. Știu. Nu spun că... Puteți să-mi spuneți ceva? Nu mă menajați. Weber se pregăti. Probabil că mă urăște rău, nu-i așa? Trebuie să fie un resentiment foarte profund ca să producă așa ceva. Ca să-i cășuneze pe mine. În fiecare noapte stau în pat, încercând să-mi închipui ce i-am făcut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
a cășunat pe tine. —Ba da. Pe Rupp a început să-l accepte. Nu mă refer la Rupp. Mai e și câinele lui. Ea își eliberă brațul, pregătită să sufere. Apoi se înmuie, într-un mod cu totul necunoscut lui Weber. — Da. Aveți dreptate. Și o iubește pe Blackie mai mult decât iubește orice ființă vie. Când ajunseră la colț, Weber o convinse să-i dea mâna. Cu un puseu întârziat de vinovăție, ea îl îmbrățișă. El rămase nemișcat și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
și câinele lui. Ea își eliberă brațul, pregătită să sufere. Apoi se înmuie, într-un mod cu totul necunoscut lui Weber. — Da. Aveți dreptate. Și o iubește pe Blackie mai mult decât iubește orice ființă vie. Când ajunseră la colț, Weber o convinse să-i dea mâna. Cu un puseu întârziat de vinovăție, ea îl îmbrățișă. El rămase nemișcat și o toleră. —Să mă anunți dacă apare vreo schimbare, spuse el. —Și chiar dacă nu apare, promise ea și îi întoarse spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
England și răspund la întrebări pentru emisiuni de edutainment 1, pe un ton înnebunitor de blând și de sigur. Bărbatul care venise în Nebraska nu era autorul acelor cărți bogate, cuceritoare. Când încercase să-i prezinte cazul lui Mark, Gerald Weber nu reușise să onoreze ceea ce pretindea că stă la baza medicinei de calitate. Nu ascultase. Totuna era dacă ar fi discutat cu fostul ei șef, cu Robert Karsh sau chiar cu tatăl ei. După patru zile, expertul național dispăruse. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
salva atât pe fratele ei, cât și pe ea. Daniel ceruse de mai multe ori să-l întâlnească pe doctor. Ea îl refuzase. Daniel nu i-o spusese niciodată, dar nici nu era nevoie. La o săptămână de la plecarea lui Weber, recunoscuse, șocată, evidența: se făcuse frumoasă pentru bătrânul ăsta. Orice, numai s-o ajute. La trei săptămâni după ce neurologul îi abandonase, Karin juca ping-pong cu Mark în camera de zi. Lui Mark îi plăcea jocul suficient de mult ca să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
neurologul îi abandonase, Karin juca ping-pong cu Mark în camera de zi. Lui Mark îi plăcea jocul suficient de mult ca să-l joace până și cu ea, cu condiția ca ea să nu câștige niciodată. Barbara intră valvârtej, entuziasmată. —Doctorul Weber o să fie mâine la Book TV. O să citească din noua lui carte. —Doctorașu’ la televizor? Televizor de-adevăratelea? Cum ar veni, îl vede toată țara? V-am zis eu că tipul ăsta e celebru, dar voi nu m-ați crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
chiar înainte ca omul să fie prezentat. Era umilitor să te uiți la cineva despre care știi că-și joacă propriul rol în fața camerelor. Și Barbara era agitată. Pălăvrăgi mai mult în cele șase minute cât dură prezentarea lui Gerald Weber decât o făcuse în cele șase săptămâni de când îl îngrijea pe Mark. Până la urmă, Karin fu nevoită s-o reducă la tăcere. Doar Mark gusta pregătirile. —Vedeta echipei gazdă se îndreaptă spre a patra bază, într-o situație decisivă. Mulțimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îl îngrijea pe Mark. Până la urmă, Karin fu nevoită s-o reducă la tăcere. Doar Mark gusta pregătirile. —Vedeta echipei gazdă se îndreaptă spre a patra bază, într-o situație decisivă. Mulțimea freamătă. Cu toții așteaptă pasa lungă. Dar când doctorul Weber păși în sfârșit pe podium, în fața publicului modest al Book TV, Mark strigă: — Ce dracu’ se întâmplă? Asta ar trebui să fie o glumă? Amândouă femeile încercară să-l liniștească. Mark se ridică în picioare, un stâlp al dreptății. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Nici vorbă. Sub luminile din studio, deformat de transmisie și de stresul apariției în public, omul părea într-adevăr schimbat. Karin îi aruncă o privire Barbarei, care i-o întoarse, cu sprâncenele ei dese unite într-o încruntare. Părul lui Weber era acum dat mult pe spate, peste calota lui rărită. Barba îi era tapată, bogată, aproape franțuzească. Iar costumul închis la culoare fusese înlocuit de o cămașă roșie fără guler, care părea din mătase. Pe ecran părea mai înalt, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
începu să citească, proza se revărsă din el în cadențele Vechiului Testament. Cuvintele în sine erau atât de înțelepte, atât de în acord cu nuanțele subtile ale naturii umane, încât păreau scrise de cineva deja mort. Acesta era adevăratul Gerald Weber care, în scurtul său sejur în Nebraska, se ascunsese, din motive neînțelese, sub o baniță goală de grâu. Mark începu să se învârtă în cercuri strânse, scandalizate. Cine-ar mai trebui să fie și ăsta? Billy Graham 1 sau cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
le-a tras țeapa ălora din studio. Nici unul dintre ei nu l-a văzut pe adevăratul doctoraș, în carne și oase. Și nimeni nu s-a gândit să ne-ntrebe pe noi! Karin își reduse la tăcere fratele și ascultă. Weber citea: Conștientul funcționează spunând o poveste, o poveste întreagă, continuă și coerentă. Când această poveste se întrerupe, conștientul o rescrie. Fiecare variantă revizuită are pretenții de originalitate. Și astfel, când suntem întrerupți de o boală sau de un accident, suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
întrerupți de o boală sau de un accident, suntem ultimii care află asta. Cuvintele lui se rostogoleau peste Karin Schluter, seducând-o încă o dată. —Ai dreptate, îi spuse ea lui Mark. Ai perfectă dreptate. Nimeni nu-l văzuse pe adevăratul Weber. Nici publicul din studioul de la New York, nici ei trei. Mark renunță să mai măsoare camera în lung și-n lat ca să se holbeze la ea. Ce dracului știi tu? Probabil că ți-ai băgat coada în chestia asta. Tu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe la nas e un escroc. Barbara își întinse mâna ca să-i maseze umerii. El împietri, ca un motănel scărpinat între ochi. Docil, Mark se așeză la loc și deveni atent. Noi semănăm mai degrabă cu niște recife de corali, citea Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei trei se holbau la reprezentația necunoscutului în cămașă de mătase. Weber spuse povestea unei femei de patruzeci de ani, pe nume Maria, care suferea de ceva care se numea sindromul Anton. Am stat la taclale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un motănel scărpinat între ochi. Docil, Mark se așeză la loc și deveni atent. Noi semănăm mai degrabă cu niște recife de corali, citea Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei trei se holbau la reprezentația necunoscutului în cămașă de mătase. Weber spuse povestea unei femei de patruzeci de ani, pe nume Maria, care suferea de ceva care se numea sindromul Anton. Am stat la taclale cu ea în casa ei din Hartford, impecabil mobilată. Era o femeie vioaie, atrăgătoare, care fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
acea clipă de la fereastra ei. Scenele erau pline de consistență și detalii; pur și simplu nu realiza că acele imagini nu veneau de la ochi... Lectura nu dură mai mult de cincisprezece minute. Dar toți trei se zvârcoleau în eternitate când Weber termină pasajul, în aplauze politicoase. Apoi începură întrebările. Un student respectuos întrebă care e diferența între a scrie științific și a scrie pentru public. O pensionară voia să pună în discuție starea scandaloasă în care se aflau serviciile medicale. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
aplauze politicoase. Apoi începură întrebările. Un student respectuos întrebă care e diferența între a scrie științific și a scrie pentru public. O pensionară voia să pună în discuție starea scandaloasă în care se aflau serviciile medicale. Apoi cineva întrebă dacă Weber avusese vreodată remușcări pentru că viola intimitatea subiecților săi. Camerele înregistrară uluirea scriitorului. — Sper că nu, spuse el, șovăind. Există protocoale. Întotdeauna omit numele și adesea și datele biografice, când sunt importante. Uneori, un studiu de caz combină de fapt două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
omit numele și adesea și datele biografice, când sunt importante. Uneori, un studiu de caz combină de fapt două sau mai multe povești, pentru a scoate în evidență cele mai frapante caracteristici ale unei boli. — Adică e ficțiune? întrebă altcineva. Weber făcu o pauză de gândire, iar camera deveni agitată. Karin începu din nou să-și roadă cuticulele, iar Barbara stătea țeapănă, ca o statuie perfectă. Mark fu cel care vorbi primul. —Ăsta-i un mare tun. Putem să ne uităm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
agitată. Karin începu din nou să-și roadă cuticulele, iar Barbara stătea țeapănă, ca o statuie perfectă. Mark fu cel care vorbi primul. —Ăsta-i un mare tun. Putem să ne uităm ce e la Springer? În noaptea în care Weber părăsi câmpiile pustii și se întoarse în est, se aruncă asupra lui Sylvie. Era sfârșit de iunie, dar în Setauket era un aer răcoros și aspru, care amintea mai degrabă de o toamnă în North Shore decât de începutul verii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în somn. Cu o sută de mii de exemplare tipărite și cronici în general corecte înainte de publicare, Țara mirării ajunse la un public cititor avid să descopere străinul dinăuntru. Cartea părea punctul culminant al unei cariere secundare îndelungate, pe care Weber nu se așteptase s-o urmeze. Nu spusese nimănui nimic, doar lui Cavanaugh și lui Sylvie, dar această carte avea să fie ultima călătorie de acest gen. Următoarea lui carte, dacă timpul îi va permite s-o scrie, avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]