1,547 matches
-
un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În măruntaiele sale, l-a zămislit Împreună cu Sophia și l-a vărsat afară (exereuxamenos: II.10; cf. Ps. 44:2) Înainte de toate celelalte. S-a slujit de acest Logos ce de o slugă a lui la lucrurile pe care le-a făcut și prin el le-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o fîșie de pînză, formînd cu trupul ei cerul vizibil. O vreme rămîne sub cer, Însă În cele din urmă izbutește să-și lepede trupul material, numit Femeie, și să evadeze dincolo de cer. Are un fiu, Ialdabaot, care Îi va zămisli pe cei șase Arhonți; laolaltă, cei șapte formează Hebdomada planetelor 18. Sophia nu pierde nici o ocazie de a-i trage pe sfoară pe cîrmuitorii universului care Îi terorizează pe oameni, În favoarea celor din urmă19. Nefiind Însă În stare să pună
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Tatăl ascuns, Sophia Încearcă să urce pînă la el, fiind Însă oprită de Horos - Limita care separă eonii superiori de cei din straturile de jos. Intenția (enthymesis) și Patima Sophiei se prefac Într-un produs mizer, pe care ea Îl zămislește de una singură, un produs a cărui neașteptată Întrupare Îi provoacă mamei Suferința, Zbuciumul, Stupoarea și Îndoiala. Această Tetradă a relelor, a căror identitate este stabilită altundeva mai precis drept Ignoranța, Durerea, Neliniștea și Stupoarea 31, se află la originea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întrista din nou”34. O altă versiune a mitului, mai puțin elaborată, ne este relatată de Ipolit 35: Sophia este cel mai tînăr eon din Pleromă (al douăzeci și optulea). Ea se Înalță către Tatăl și vede că acesta a zămislit de unul singur. Vrea să-l imite, neștiind că puterile ei sînt mult mai mici decît ale Celui Nenăscut. De aceea, rezultatul cutezanței sale este „o substanță lipsită de formă și de perfecție”36, un avorton (ektroma), la vederea căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Protennoia Trimorphe (P) pare să aparțină acelor tratate În care Protennoia-Barbelo apare exclusiv ca un eon superior al Pleromei, un alt text „sethian”, Parafraza lui Sem (PSem), vorbește despre o entitate manifest androgină, fără partener, care copulează cu ea Însăși, zămislindu-l pe falicul VÎnt-Demiurg, „care Întrunește puterile Focului, Întunericului și Spiritului”60. Alte texte promovează entități feminine, atît ca importante ipostaze pleromantice, cît și ca principii inferioare care produc „devoluția” Ființei, ducînd astfel la apariția lumii. Distincția este limpede În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
valentiniene ea se Înalță către Tatăl, pradă pasiunii erotice și nesăbuințeil 08. În versiunea lui Irineu, aceasta este și cauza căderii sale; În cea a lui Ipolit, cauza este dorința ei de a-l imita pe Tatăl, din moment ce vrea să zămislească fără partener. De multe ori ea privește În jos, ceea ce n-ar trebui să facă109, Însă comite acest gest nepermis din pricina lipsei de experiență 110 ori din pricina mașinațiunilor unui personaj rău care o siluiește (lipsind-o de Lumina ei)111
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut În cartea biblică a Genezei un text maniheist (avant la lettre, evident) și au condamnat maniheismul, oricît de ciudat ar părea, drept o erezie iudaică. Revenind la scenariul ofiților, Demiurgul este zămislit ulterior de Pistis (aici Sophia este o imagine, adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia ei devine o făptură spre care Pistis Își Îndreaptă atenția și căreia Îi transmite, suflîndu-i În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este rodul Împătritei alianțe Neliniște-Spaimă-Greșeală-Uitare. În sistemul expus de Irineu, cele patru elemente materiale sînt componente solidificate ale pasiunii Sophiei: pămîntul este Neliniștea ei, apa este Spaima ei, aerul - Durerea, iar focul mistuitor este Ignoranța ei, din care s-au zămislit celelalte trei patimi 53. 4. Crearea omului După crearea Puterilor cerești, narațiunile pe care le-am urmărit pînă acum introduc crearea omului. În AJ acest episod se leagă de pocăința Sophiei; În celelalte narațiuni, el urmează laudei de sine a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și feminină a Arhonților 56. Florile sînt produsul sîngelui menstrual al mai multor Puteri cerești: trandafirul crește din Sufletul Dintîi, florile Înmiresmate provin din cele șapte fiice fecioare ale Pronoiei etc. Apoi se Întrupează și se ivesc din apă animalele, zămislite din sămînța pe care fiecare specie de Arhonți a ejaculat-o, din dorință față de Eros. Vine rîndul Primului Om, iar el se ivește În urma unei proceduri de reduplicare utilizată frecvent În acest text, ca și În textul Înrudit HA. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gamos) Într-un fel destul de deprimant, sădind În Adam o concupiscență care Îl Împinge la reproducere (spora), destinată a perpetua spiritul contrafăcut, respectiv zestrea genetică rea a părinților. Arta blestemată a Împerecherii Îi face pe Adam și Eva să-l zămislească pe Seth, care va fi totuși binecuvîntat de Spirit, Împreună cu Întreaga-i „rasă neclintită”. Tocmai sprijinul leal pe care rasa umană Îl primește de sus Îl nemulțumește pe disprețuitorul Ialdabaot, care decide să-i șteargă pe oameni de pe fața pămîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
X-lea) și Bar Hebraeus (secolul al XIII-lea) Îi atribuie ereticului Audi (‘Odi) niște povestiri după care Dumnezeu sau Stăpînitorii (Arhonții) au avut legături cu Eva. Potrivit lui Bar Hebraeus, Audi ar fi propăvăduit că „Dumnezeu i-a spus Evei: «zămislește de la mine, ca să nu vină Stăpînitorii și să te cerceteze!» Și Încă: «zămislește de la mine, ca să nu vină aici, Împreună cu mine, creatorii lui Adam»”150. Izvoare evreiești menționează o povestire unde Cain este zămislit de Eva Împreună cu Samael 151, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Odi) niște povestiri după care Dumnezeu sau Stăpînitorii (Arhonții) au avut legături cu Eva. Potrivit lui Bar Hebraeus, Audi ar fi propăvăduit că „Dumnezeu i-a spus Evei: «zămislește de la mine, ca să nu vină Stăpînitorii și să te cerceteze!» Și Încă: «zămislește de la mine, ca să nu vină aici, Împreună cu mine, creatorii lui Adam»”150. Izvoare evreiești menționează o povestire unde Cain este zămislit de Eva Împreună cu Samael 151, iar G.A.G. Stroumsa a adunat dovezi În sprijinul interpretării pasajului din Geneză 3
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că „Dumnezeu i-a spus Evei: «zămislește de la mine, ca să nu vină Stăpînitorii și să te cerceteze!» Și Încă: «zămislește de la mine, ca să nu vină aici, Împreună cu mine, creatorii lui Adam»”150. Izvoare evreiești menționează o povestire unde Cain este zămislit de Eva Împreună cu Samael 151, iar G.A.G. Stroumsa a adunat dovezi În sprijinul interpretării pasajului din Geneză 3:13 („Șarpele m-a amăgit”) drept mărturisirea Evei că Șarpele a violat-o152. 9. Demiurgul pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ai neamurilor de pe pămînt 154. La stînga lui stă Zoe, la dreapta - Isus Cristos, iar Sophia se află ascunsă În norul gnozei, În așa fel Încît Sabaot e În dreapta ei și Ialdabaot În stînga. Din nou invidios pe Sabaot, Ialdabaot zămislește Moartea androgină, care generează, la rîndul ei, șapte fii: Invidia, MÎnia, Plînsul, Suspinele, Jalea, Lamentațiile și Gemetele, Împreună cu partenerele lor feminine. Cele șapte perechi dau naștere la cîte șapte fii, numărul total al sizigiilor Morții ajungînd acum la patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o măsură valentinianului Ptolemeu, sufletul Demiurgului provine din conversiunea (epistrophe) Ahamot-Sophiei. El este o putere „din dreapta”, făcută din substanță „psihică”. Este numit Tată (dar și Mamă-Tată - Metropator - căci Născătoarea lui acționează prin el, și Cel-fără-Tată - Apator -, căci Ahamot l-a zămislit fără partener masculin) al ființelor „din dreapta” (psihice) și Demiurg al ființelor „din stînga” (hylice)161. Creator al celor șapte ceruri inteligibile, mai poartă și numele de Hebdomadă 162. Neștiind că Născătoarea sa, exilată În al optulea cer, dincolo de limita Pleromei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Legea este un just intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură psihică, corespunzător Omului psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dematerializat În pîntece, la nașterea sa, și s-a materializat din nou În afara trupului mamei sale. În aparență, soluția aceasta satisface cerințele poporului: Maria rămîne pe veci fecioară, iar Isus este un copil ca oricare altul, chiar dacă nu a fost zămislit de un bărbat și se dovedește capabil de fapte neobișnuite. Însă, din punct de vedere logic, este probabil soluția cea mai absurdă dintre toate, În sensul că presupune o acțiune miraculoasă și În momentul concepției, și În cel al nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărui Împărăție este Lumina”. Soarta acestor creaturi va fi suferința și mizeria. Pentru a intra În posesia Luminii lor adunate la un loc, Az Îi Învață pe monștrii masculi și pe Asreshtars să se acupleze. Deprinzînd iute arta Împerecherii, monștrii zămislesc progenituri pe care Az le Înghite imediat, incorporînd astfel cea mai mare parte a Luminii deținute de părinții lor. Incitîndu-i la Împreunare pe doi demoni cu Înfățișare de leu, deosebit de detestabili, din care Își făcuse „veșminte”, Az le ia rodul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care le sînt Stăpîni. Este Stăpînul Anului, Stăpînul Lunii, Stăpînul Zilei, Stăpînul Orei și Stăpînul Minutului. Fiecare dintre ei le poruncește celor de un fel, iar superiorii le dau porunci celor inferiori #de pildă, Ora - Minutului##. Oamenii și mamiferele sînt zămisliți de aceste Puteri. Iar aceste Puteri sînt la lucru de la Începutul creației și pînă la sfîrșitul lumii 90. Textul mai precizează și că, În epoca lui Adam și a fiului său Sethel, timpul era administrat de către Stăpînul Anului. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stelelor” (omnes militias stellarum)21. Din ea făuri mai tîrziu Îngerii care supraveghează fenomenele meteorologice - vîntul, tunetul, ploaia, grindina și ninsoarea 22, „și porunci pămîntului să dea la iveală toate ființele vii, animalele, copacii și ierburile, și porunci mării să zămislească peștii și #probabil: <porunci> aerului <să producă>## păsările cerului”23. Glosa anonimă adaugă: „Păsările și peștii nu au suflet, animalele nu au nici ele suflet omenesc, dar păsările și peștii primesc ceea ce au de la apă și aer, animalele de la pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că și sufletul omenesc este angelic. Dar, invidios pe Dumnezeu, Samael nu-și ține făgăduiala și se Împreunează cu Eva, stricînd astfel toate generațiile umane viitoare. Rodul acestei nelegiuiri sînt Cain și sora sa Calomene 43. De la Adam, Eva Îl zămislește pe Abel, care va fi ucis de Cain. Ca să-l pedepsească pe Satanael, Dumnezeu Îl lipsește de particula divină - el, lipsindu-l astfel de orice putere creatoare. Satan devine atunci o ființă Întunecată și diformă (skoteinos kai dyseides), Însă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
faptul că aplică Într-un mod totalmente creator principiul exegezei inverse la Cartea Genezei, activînd posibilități logice la care gnosticii nu se gîndiseră. Astfel, Satan este În același timp Arborele Cunoașterii și Șarpele; el o fecundează pe Eva cu coada, zămislind neamul arhontic al lui Cain, singurul neam care subzistă, din moment ce Cain Îl ucide pe Abel, și nu se face nici o mențiune, la bogomili, În legătură cu „rasa neclintită” a lui Seth. Singura rasă mai bună care a existat vreodată, nefilim sau giganții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Manifestatio este cea a catharilor monarhieni sau moderați, care credeau că Diavolul este autorul trupului omenesc, În care a Întemnițat, cu de-a sila, un Înger de lumină. Diavolul a făcut-o pe Eva, a sedus-o și l-a zămislit pe Cain. Abel, În schimb, este fiul lui Adam și al Evei și a fost ucis de Cain. Din sîngele lui s-au născut cîinii; de aceea sînt ei credincioși omului (legendă etiologică populară). Toate cîte sînt pe lume, animate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
făcută - creată - de către Tatăl Diavolului (Diavolul este Lucifer Însuși). Bunul Dumnezeu cîrmuiește un univers paralel, invizibil și incoruptibil. Și În lumea paralelă a lui Dumnezeu există căsătorie, luxură și adulter: bărbații acelei lumi au luat În căsătorie pe fiicele Diavolului, zămislind astfel neamul Giganților. Toate acestea sînt opera Diavolului, care este mai puternic decît creaturile lui Dumnezeu, și se petrec fără voia sau Îngăduința lui Dumnezeu. Un Compendium ad instructionem rudium care face parte din Cartea celor două Principii adaugă informația
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Viena și Berlin, aplicând la întoarcerea în țară modelul cultural occidental în reformarea instituțiilor, a comportamentelor sociale, în politică, literatură și artă. D. Drăghicescu (1907/1995), în prima carte de psihologie socială scrisă la noi, prezintă metaforic devenirea poporului român: „zămislit de căsnicia daco-romană”, rămas „orfan la naștere”, părăsit în calea barbarilor, „cules de slavi și bulgari”, preluat de unguri, „va ucenici” ca adolescent la turci, apoi la greci, de care se scutură în pragul majoratului și își găsește „ceva rude
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]