1,365 matches
-
nu cu purtatul crucii, cu plânsul. Trebuie să te străduiești să faci întotdeauna mai mult decât ți-ai propus și decât ți se cere și decât este posibil, iar soarta rea să n-o iei ca atare fără revoltă și zbatere. Poate că există o șansă s-o modifici, pentru ce s-o pierzi prin supunere? Până la urmă lucrurile se repetă și ajungi vrând-nevrând în același punct, dar nu ești de fapt decât aparent în același punct, te afli puțin deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi avut dreptate nici chiar eu, care în acele clipe nu știam ce aveam să știu mai târziu. Adică acea criză nici măcar nu era iubire. Poate ținea în felul lui la Ioana Sandi, dar nu era iubire. Nu era decât zbaterea transformării din el. Pentru că începuse să priceapă că se alterează pe zi ce trece, lăsându-se pradă tot mai mult preocupărilor exterioare. Și amestecul de egoism și orgoliu din el, așa cum îl avem fiecare, ieșea la suprafață și-l domina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care protestă drăcuind împotriva celor ce-i deranjau hodina și dreptul primului ocupant. Lui Vladimir nici nu-i trecu prin cap că în culcușul de frunze, sub zăpada dindărătul zidului de piatră, nimerise peste Mesalina, cerșetoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și-ar fi putut găsi leacul În mizeria presupusă de o aventură cu soția celui mai bun prieten. Numai o chestie cu totul nesănătoasă m-ar fi putut vindeca. Tot zbuciumul de care aveam parte după ce mă părăsise vrăjitoarea, toată zbaterea și toate scrupulele trebuiau Înlocuite de noile probleme morale pe care o relație cu Cristina le-ar fi presupus. Pentru ca imediat aceste (În definitiv) insolubile probleme să fie alungate, să găsesc În mine resursele unei masculinități amorale, animale. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
când să iau În considerare ipoteza existenței lui Dumnezeu. După ce alesesem nerușinarea, am renunțat să mai păstrez În mine acel grăunte mistic, de teamă că m-ar fi putut dezechilibra la un moment dat, aruncându-mă Într-un soi de zbatere metafizică de prost gust. Sclifoseală filosofică, cum zicea Florin, companionul meu În ale ateismului. Deși pe mine o altă coerență mă interesa: nu cea care ținea de o anume integritate ideologică, ci una care ar fi avut eficiență curativă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că acoperă toate zgomotele bombardamentului. Se zbate cu puterea disperării. Izbutește să scape, dar numai pentru scurt timp. O altă pereche de brațe îl prinde de umăr. Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile îl părăsesc, în piept simte zbaterea neputincioasă a unor aripi de pasăre și o negură grea ca un clopot de metal se lasă peste el. I se împăienjenește privirea, mâinile îi cad neputincioase pe lângă corp și se prăbușește într-un leșin adânc. XII Când se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu i le mai poate clinti nimeni. Primul e ca un spadasin care fandează mereu vrînd să-și înțepe măcar o dată adversarul, în timp ce cel de-al doilea dă impresia unei urs afabil care își reprimă cu greu iritarea pe care zbaterile unui bărzăune i-o provoacă în imediata apropiere a nasului. Pe scurt, primul e adeptul filozofiei de amvon, pentru care adevărul este o valoare de referință în viața oamenilor, în timp ce al doilea e adeptul coborîrii filozofiei în cripta istoriei, încredințat
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
tandre sărutările și șoaptele și astfel o luai fără veste, împins de o violență mare și se și trezi cu mine în ființa ei... "Ahhh!" strigă în prada unei imense surprize și începu să se zbată, dar era prea târziu, zbaterile, știam asta, îi topeau voința ca prin farmec, căci astfel era ea făcută, cedând la doi demoni, ideile care aveau asupra ei efectul unui drog și îmbrățișările mele care o împingeau spre tărâmul abandonului, în care celălalt demon, pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădui seama că încă mai țineam la el, dacă, în ciuda antipatiei pe care mi-o inspira starea lui de spirit, continuam să beau bere acolo în loc să mă ridic și să plec. Se ridică el, repetând însă cu mai puține mișcări zbaterea ieșirii și apoi a întoarcerii la masă, timp în care între mine și Clara nu se rosti nici un cuvînt: era limpede, ținea la el, pentru ea Ion nu fusese un laș, ai fi zis chiar, văzîndu-i chipul, că și ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu ne ating..." Tăcui mai departe, apoi îmi ridicai privirea, le spusei să mă scuze, dar trebuia să plec, și mă ridicai. "Victor, zise Ion Micu ridicîndu-se și el (și de astă dată nu mi se mai păru grotescă zbaterea lui de a ieși de la masă), te conduc puțin..." Și mă conduse câteva sute de metri pe bulevard, vorbindu-mi simplu și cu afecțiunea de odinioară de necesitatea de a ne revedea de-aici înainte regulat... "E necesar, zise, o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șansă să-l gonim pe... și să veniți în fruntea noastră la Uniune. Nu e nimic de făcut, îmi răspunse el cu brutalitate, da, nimic, nu l-ai văzut? Stă și surâde, el știe rezultatul dinainte, își permite să asculte zbaterea noastră cu un surâs ironic... Vorbea de secretarul general, care într-adevăr arborase un astfel de surâs, dar care nu era deloc ironic, părea mai degrabă afectuos, protector... O să-l facem noi, zic, să-i piară acest surâs... Da, da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cipuri dezactivate. Oamenii nu ziceau nimic, probabil nici nu-și dădeau seama. Eu n-aveam nouă vieți, ca motanul lui Mihnea, și nici timp să-mi petrec vreo două din ele pe frigider sau sub plapumă. Moartea pândea cu fiecare zbatere a pleoapelor, cu fiecare peliculă de aer inspirată, cu fiecare deschidere și închidere a valvelor inimii. Supapele ei secrete umpleau plămânii cu oxigen, dar, în contact cu zecile de curenți electrici din organism, amestecul lua foc: focul se propaga la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o persoană dă din cap afirmativ ca răspuns la ceva ce nu crede ori când pretinde că este atentă la o discuție pe care o găsește plictisitoare, ea se face de asemenea vinovată de minciună... O falsă ridicare de umeri, zbaterea atrăgătoare a genelor, un semn din ochi sau un zâmbet, toate pot fi utilizate ca mijloace non-verbale de inducere în eroare"122. Utilizate mai ales în jurnalismul de televiziune, astfel de tehnici pot manipula publicul, lăsând să se înțeleagă mult
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
din povara fiscală a Transilvaniei (sub forma dărilor plătite pentru acoperirea cheltuielilor publice). Apelul la vechime, corelat cu invocarea originii nobile (romane) cărora li se adăugau și argumentele demografic și fiscal -, constituia ideea forță din argumentația lui I. Micu în zbaterea sa pentru emanciparea a românității din condiția de împilare politică, socială și economică în care s-a cufundat în decursul secolelor. Lupta politică pe calea petiției s-a dovedit a fi fără efecte, după cum o arată și soarta celor două
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care s-a angajat Inochenție Micu-Klein cu națiunile politice consacrate pentru concretizarea prevederilor leopoldine. În cuptorul acestei lupte s-a călit conștiința națională a românilor transilvăneni, marcând o etapă decisivă în evoluția gândirii politice românești în secolul al XVIII-lea. Zbaterile și strădaniile episcopului uniat de a-și ridica națiunea la rangul de națiune politică s-a lovit de zidul rezistenței nobiliare, care avea tot interesul de a conserva "sistema" constituțională a celor trei națiuni. Pe fondul acestor eșecuri a răbufnit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter arma) (Zub, 1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul de a arăta modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele definite de acest conflict deschis între viziunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
muncitorească împotriva exploatării capitaliste. Strâns corelată cu această doctrină comunistă a salvării este martirologia partidului comunist, care înglobează totalitatea sacrificiilor muncitorești în luptele contra exploatatorilor capitaliști și a suferințelor proletare aduse de persecutările și represiunile claselor dominante. Mișcarea muncitorească și zbaterile acesteia în numele idealului dreptății sociale sunt așezate în prelungirea "luptei de veacuri a poporului [român] împotriva exploatării" (Roller, 1952, p. 6). Înlocuind ideea națională ca vector al istoriei românilor, istoriografia socialistă restructurează desfășurarea istorică a poporului român în funcție de marile momente
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
victorie obținută în 1877 pe cîmpul de bătălie împotriva Imperiului otoman" (Hurezeanu et al., 1988, pp. 111, 120). Dobândirea independeței de stat completează astfel lupta națională inaugurată de Horea și continuată de Tudor. După cum vom vedea, Partidul va desăvârși această zbatere seculară a poporului pentru independența națională prin orchestrarea "insurecției armate" din 23 august 1944. Cascada de revoluții social-naționale este finalizată cu "insurecția armată națională antifascistă" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 152). Trebuie subliniată indigenizarea momentului 23 august: prezentată anterior de pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu diverse forțe exterioare pentru a se afla cu adevărat" în comunitatea europeană (Bozgan et al., 2003, p. 3). Europenismul îl poartă în sânge și suflet, el este chintesența identitară a românilor. Trebuie doar actualizat, adus la suprafață printr-o zbatere a românilor cu ei înșiși în efortul de a deveni ceea ce, esențialmente, sunt europeni. Noua schemă dominantă de interpretare a istoriei românilor este cea a europenismului. Meta-povestirea românității în meandrele istoriei este reașezată de pe linia împlinirii idealului național pe traseul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sus, drept în jos pe scară, lovindu-se în cădere cu ceafa de o treaptă de piatră, Rogojin se repezi pe scară, îl ocoli din fugă pe cel prăbușit și ieși din hotel într-o goană aproape nebună. Din cauza convulsiilor, zbaterilor și a spasmelor, trupul bolnavului alunecă pe trepte, care nu erau mai mult de cincisprezece, până la capătul de jos al scării. Foarte repede, în cel mult cinci minute, cineva îl văzu pe cel căzut și un grup de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la asta. — Asta e, gândiți-vă și la cele zece suflete, spuse iarăși râzând Evgheni Pavlovici și ieși. Peste o oră, când trecuse deja de trei, prințul coborî în parc. Încercase să ațipească acasă, dar nu putuse, din pricina prea puternicei zbateri a inimii. Rătăcea prin parc, privind distrat împrejur și se opri mirat când ajunse pe terasa din fața gării și văzu șirul de bănci goale și de pupitre pentru fanfară. Îl uimi acest loc și, cine știe de ce, i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De cum am pășit în coridor, m-am și gândit: ce-ar fi să stea acum și să mă aștepte cum l-am așteptat eu atunci? Ai fost la văduva învățătorului? — Am fost! șopti prințul, abia reușind să vorbească din pricina puternicei zbateri a inimii. — Și la asta m-am gândit. Or să iasă vorbe, mi-am zis... Pe urmă m-am gândit: ia să-l aduc eu aici să înnopteze, ca să fim amândoi noaptea asta... — Rogojin! Unde-i Nastasia Filippovna? șopti prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copil, cu mulți ani în urmă. Împăcarea finală vine însă în ultimul volum al tetralogiei, Rabbit at Rest, unde Harry, deja bătrân și supraponderal, a lăsat deja afacerea pe mâinile rele ale fiului său, dependent de droguri. Harry adaugă la zbaterile sale, devenite de acum cunoscute, o ultimă demonstrație de basket în care își impresionează încă o dată mult mai tânărul competitor, dar în urma căreia face inevitabilul atac de cord de la sfârșitul romanului. Conștient de transformările ce afectează societatea americană la începutul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu mai sângeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne închidem în mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” șcareț ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din „cușca cuvintelor”, despre dialogul necesar cu sine însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrângeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece în ordinea impusă de calendare / orice zi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]