1,162 matches
-
provoace prin gîfîieli excitate ? Singurul sens al comportamentului ei e un pornosens : șerbănescu se înfierbîntă scriind despre gagici torturate de comuniști. Sigur că n-ajunge niciodată prea departe din cealaltă direcție îl podidește mereu literatura. De ce s-a sinucis marinarul ?, zbiară Vișan, referindu-se la un personaj din cartea Milenei. Cum Milena ne-a regalat la începutul filmului cu un pasaj din cartea ei, din care reieșea clar că marinarul s-a sinucis pentru că n-a reușit să fugă în America
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
comandant de unitate. Un om deosebit. Cunoșteam și familia lui. S. B.: Cum ați descrie rolul lui atunci? M. M.: În locul lui (acum e ușor de zis), eu în locul lui îi dădeam pe toți afară. S. B.: Ăia de la televizor zbierau de auzea întreaga țară și aveai senzația că ei conduc. M. M.: Eu în locul lui atunci, dar cu mintea de acum, îi dădeam pe toți afară, îl puneam pe unul să-i păzească cu pușca, făceam ordine în țară și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
asta am vrut să zic. Și eu am văzut unele filmări și așa zice: "Lăsați-mă în pace!" E clar. S. B.: "Lăsați Armata, băgați unitățile-n cazărmi. Nu incitați!" Dar el se bătea singur la un telefon, când ăia zbierau și aveau tot aparatul mediatic. M. M.: Deci, el și-a dat seama de ceea ce se întâmplă. Să fie clară treaba. S. B.: Și mai ales că el s-a trezit hodoronc-tronc cu prietenul și ministrul "sinucis". M. M.: Am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pentru forța viziunii. „Ce să fie ?... O femeie numa-n cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ține strâns de piept pe un om îmbrăcat în uniformă de poliție. El luptă să scape - ea nu-l lasă. Femeia începe să zbiere răgușit făcând gesturi extravagante : - Ce, domnule ! care va să zică, dacă sunt o nenorocită, să-și bată joc de mine dumnealui, pentru că e de la poli- ție ?... Și mai întâi, cine ce treabă are ? dumnealui a fost amantul meu ? Comisarul, îndreptându-și mondirul boțit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amantul meu ? Comisarul, îndreptându-și mondirul boțit la piept : - Sergent ! e beată... la arest ! Doi inși o înhață ; ea se smucește și dă să se repează iar ; dar un sergent voinic o apucă de braț și o- nvârtește-n loc : - Nu zbiera și mergi ! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al birtului, văd silueta albă a femeii ridicând în sus brațele goale cu pumnii încleștați și dând capul cu părul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
șapte, s-a Întâmplat ceva cu mine. Mi s-a administrat un șoc teribil de fortifiant. Supus parcă unui al doilea botez, mai cucernic decât cufundarea capului meu În apă, pe care o Îndurasem cu cincizeci de luni În urmă, zbierând, pe jumătate Înecându-mă și pe jumătate victorios (prin ușa Întredeschisă, În spatele căreia un vechi obicei Îi silea pe părinți să se retragă, mama a izbutit să repare boacăna făcută de protopopul Constantin Vetvenitski) m-am simțit azvârlit brusc Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de furcă cu el. Folosea vorbe de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri a apărut cu un felinar și ne-a dus acasă. Zăpăciților, zăpăciților“, zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă. Fratele meu a izbucnit În plâns și s-a predat. Marele danez, al cărui nume era Turka, s-a Întors la treaba din care fusese deranjat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am Îngropat-o odată sub stejar! (Nu-i adevărat - era o păpușa grotescă de genul păpușii Golliwogg din cărțile pentru copii americani din acea vreme.) Țineți minte când tu și Serghei ați fugit și m-ați lăsat poticnindu-mă și zbierând În adâncul pădurii! (Exagerat!). Ah, la fessée que je vous ai flanquée - Ah, și ce bătaie v-am tras! (A Încercat Într-adevăr să mă pălmuiască o dată, dar tentativa n-a mai fost repetată niciodată.) Votre tante, la Princesse, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală avem de pierdut... Dacă altfel tot nu se poate, ce rost are să zbierăm? Ioane, mă țineam să te întreb, schimbă Ștefan vorba, cum stai cu tălmăcirea "Syntagmei", pravila de legi bizantine a lui Matei Vlastares? Aproape c-am terminat-o, spune Țamblac. Pravilele aistea ne-or învăța niște legi mai bune, mai drepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o purtam profesorilor noștri adevărați, la care ne gândeam tot timpul, pe care îi aveam mereu în cap. În general, „interpretam” orice figură. La un meci internațional de polo, desfășurat în bazinul din incinta stadionului „Tineretului”, portarul olandezilor, foarte agitat, zbierând tot timpul, numai cap firește (în sensul că atâta se vedea din el, restul era în apă), un cap ce ne amintea, datorită caschetei specifice respectivilor sportivi, de fețele parașutiștilor hitleriști din filmele de război, se metamorfoza pentru noi într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Vlaicu-Vodă. Și acolo există o scenă, în actul întâi, când e prins ăla, Pala, cum îl cheamă, pe care îl găsesc boierii că era iscoadă și vin cu pumnalele strigând „Moarte ! Moarte !”. M-a îngrozit chestia asta, am plâns, am zbierat, am fost scos din sală spre rușinea familiei. Comentariul acasă a fost : „Bineînțeles, dacă duci copilul la asemenea piesă, la o dramă. Uite, mâine e Bărbierul din Sevilla. Îl trimitem acolo”. Și am fost dus a doua zi, la matineu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în față și spate ca niște jgheaburi și a spus : „Calomnia ! (nu era opera, era piesa). Calomnia e ca un vânt ușor de seară... și se umflă și plesnește...”, ei, bine, pe mine m-a cuprins o panică îngrozitoare, am zbierat mai tare decât cu o zi înainte și am fost scos din sală, spre și mai marea rușinare a alor mei ! Dar vreau să spun că am avut percepția aceasta că există în faptul comic, în arta comică, un element
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Fălticeni, era as la matematică, Labiș, prezent la oră, se înfățișă pe podium. Pe figura schițată de profesor, desemnă o construcție ajutătoare și începu a calcula. Rămas cu gura căscată, imprudent, Țâmpoc exclamă: - Bravo ! Pe loc, întreaga clasă începu să zbiere: - Zece anuală ! Ca să dreagă busuiocul, Țâmpoc încercă să protesteze: - Mă, mă, nu se poate, n-am voie... Clasa era însă categorică: - Dom’ profesor, ați promis !... - Mă, mă, înțeleg, e poet, are fantezie, uite, îi pun un zece, dar anuală nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
chiar dacă a scăpat neciomăgit de mineri, ca și Liiceanu de altfel, care a fugit la Paris. Cu ajutorul ortacului său Pleșu, ministru în guvernul Roman. Tustrei vor fi niște eroi ai tranziției politice și economice. Ne adunam cu toții în piață și zbieram, cântam și ascultam vrăjiți vorbele pline de înțelepciune ale marilor intelectuali ai nației. Uneori îngenuncheam în fața lor: atât de mult ne plăcea tot ce le ieșea din gură... — Dar tu n-ai îngenuncheat. — Eu n-am îngenuncheat, pentru că n-am
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
extras autorii doctrinei naziste. E greu de crezut că din jalea noastră admirativ-postgalactică s-ar putea întrupa ceva mai bun! Supraoamenii nu există. Toți se nasc la fel: și Bănel la Făurei, și Diarra, galacticul din Mali, o țară care zbiară de foame, și Beckham în civilizata Britanie. Evoluția ulterioară îi diferențiază și depinde de educație. Și nu e vorba doar despre educația jucătorilor, ci și despre a celorlalți. Cum ar fi conducători care se fac frați de cruce sau populația
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pe ruinele cetății Neamțu e tot din domeniul idilicului câmpenesc, scena anume a oierului: Buciumu lui răsună, eho din depărtare Îi răspunde îndată ca și dânsul cântând, Când și când se aude a cânilor lătrare, A berbeciului clopot și oile zbierând. C. A. ROSETTI Cunoscutul pașoptist C. A. Rosetti (1816-1885), ilustrul Berlicoco care în tinereță ar fi încălecat de-a-ndaratele pe saca, purtător mai târziu al unor mari plete în genul Th. Gautier și a unei tenebroase mantale de carbonaro, aruncată conspirativ
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ascult tempeste negre departe-ntărîtate, Și prăvălind copacii, torente-nfuriate, Și văile să urle de un potop ce-aștept. Și trăsnete în cremeni izbind neîncetat Să umple tot eterul de aburi de pucioasă, Să surpe în prăpăstii o stâncă scorburoasă, Să zbiere pe ea ursul de groază spăimântat. Poetul dezvăluie o artă decorativă de sursă hugoliană în tablouri amănunțite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier și pe care un parnasian le-ar fi aprobat din toată inima, dovadă această viziune exotică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
De-nvîrtiri într-un picior. În Calul, excurs liric asupra utilității nobilului animal (cu documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal, Cu o coasă la spinare Fuge tare, Fuge tare tot pe cal! Când fantastic zbiară surle, Și să urle, Face munții, ape, mal, Noaptea-n selba cea obscură, Mi se-ncură Riga Elfilor pe cal! Depărățeanu e un bucolic în stilul Salvator Rosa, cu tablouri imense, fără sălbăticii, poiene mari cu aburi ce se strâng
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la voluptăți mai sublime, la topirea în flacăra solară. Spiritul îi e zbuciumat de duhuri negre, de "visul rău", și atunci scăparea este într-un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
12.II.2008) Acolo, în inima vulcanului, se va derula o caldă călătorie muzicală spre tinerețea veșnică a tuturor, în timp ce Sir Mick va rânji motănește, pitind în buzunar bikinii aruncați din public. (EZ, 16.VI.2007) Le-am spus: "Ce zbierați, măi, în loc să cântați mierește, așa cum se cânta la bătrâni?" (JN, 29.VI.2007) Dintre adverbele în -icește (28) inventariate de DOOM2, 8 poartă marca "rar" (arhitectonicește, culturalicește, filosoficește, istoricește, politicește, științificește, tehnicește, teoreticește) și 13 marca "învechit" (apostolicește, eroicește, ideologicește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
cu energie.) Un plastograf patentat! Cațavencu: (sărind din loc) Plastograf! Toți din fund: (strigând amenințător) Afară plastograful! Toți din față: (asemenea) Afară falsificatorul! Trădătorul! (fierbere mare.) Cațavencu: (spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleștați și zbierând febril. Un moment tăcere) Fraților! Domnilor! Un moment, onorabili concetățeni! Am voit să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânul orașului nostru... (Zoe și Tipătescu mișcare) am voit să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
portvoce și strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea) Prezent! (cătră cei din fund.) Pe el, copii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul turmentat se reped la tribună și pun mâna pe Cațavencu.) Cațavencu: (continuând a zbiera în mijlocul zgomotului) O scrisorică a prefectului cără... Grupul lui Cațavencu: Pe ei, fraților. (Grupul din față dă năvală spre fund.) Toată lumea: Afară! Ho! Huideo! (Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița grilajului, a dat
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
așa mai departe... Dar, mă rog, abia Împlinisem atuncea 18 ani... În sfârșit. Erau vreo șase-șapte În jurul meu... Făceau cu schimbul. Bine, bătaia la tălpi nu era ceva care să mă sperie..., nu ziceam nimica, nici nu strigam, nici nu zbieram... Dar aveau o bâtă destul de groasă cu care dădeau și se schimbau. Mă gândeam că mă strânge cu unghiile la ușă, că mi le scoate, că ăstea... Eram pregătit pentru anumite treburi... M-au luat de păr și m-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]