1,973 matches
-
Craiova - 10.XI.1977, București), prozator și traducător. Potrivit lui Marin Preda, în 1948 S. era redactor la Editura Cartea Românească. Ar fi avut o oarecare activitate publicistică anterioară anilor celui de-al doilea război mondial. În 1946 îi apare romanul Zbucium, iar după 1955 se manifestă ca un foarte productiv traducător. Romanul Zbucium, producție mai mult decât modestă, a fost, într-un fel, „victima” contextului în care a apărut. Cu un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
1948 S. era redactor la Editura Cartea Românească. Ar fi avut o oarecare activitate publicistică anterioară anilor celui de-al doilea război mondial. În 1946 îi apare romanul Zbucium, iar după 1955 se manifestă ca un foarte productiv traducător. Romanul Zbucium, producție mai mult decât modestă, a fost, într-un fel, „victima” contextului în care a apărut. Cu un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
producția editorială dispărând, odată cu instaurarea regimului comunist, nu numai scrierile de calitate, ci și literatura „de consum”, blamate ca „rămășițe burgheze” și ca mijloace de manipulare a proletariatului. În 1949, într-o cronică din „Contemporanul”, Ov. S. Crohmălniceanu condamna romanul Zbucium din perspectiva politizată pe care criticul se simțea dator să o adopte în acea epocă, însă analiza ce viza aspectele strict literare era perfect pertinentă. Cronicarul diagnostica sagace apartenența cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
valoric, în care reiterează rețetele (para)literare care îi caracterizau și romanul de debut. A tradus, singur sau în colaborare, din scriitori ruși (Dostoievski, Aleksandr Kuprin, Maxim Gorki ș.a.), germani (Wilhelm Raabe, Gerhart Hauptmann), dar și din alte literaturi. SCRIERI: Zbucium, București, 1946; ed. 2, București, 1947; Haiducii, București, 1971. Traduceri: L. Voroncova, O zi însorită, București, 1951 (în colaborare cu Dina Haim); F. M. Dostoievski, Netocika Nezvanova, București, 1956 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu); Maxim Gorki, Nuvele, povestiri, schițe, București, 1957
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
Tatus); K. Kwașniewski, Voi pune actorii să repete..., București, 1972 (în colaborare cu Theodor Holban); Wilhelm Raabe, Cronica Uliței Vrăbiilor, pref. Hertha Perez, București, 1973; Sinisa Pavić, Vremea vișinelor, București, 1974 (în colaborare cu C. Ghirdă). Repere bibliografice: Paul Cornea, „Zbucium”, „Revista literară”, 1947, 8; Ov. S. Crohmălniceanu, Pericolul romanului foileton, CNT, 1949, 71; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 41-42; Piru, Panorama, 388-390; Marin Preda, Viața ca o pradă, București, 1977, 73. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
lui. Cum? Este un fapt psihologic banal și universal: atunci când te temi de un dușman puternic, ca să te simți eliberat de presiunea existenței lui, sau îi minimalizezi importanța, sau îi negi existența.“<footnote Dr. N. Mladin, Despre păcat, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr. 1, p. 6 footnote> Păcatul este dușmanul cel mai redutabil al vieții omenești și nu există om care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
în descrierea ochilor tânărului cioban: „Ochișorii lui, / Mura câmpului, / Coaptă pe sub foi, / Ne-ajunsă de ploi, / Coaptă la răcoare, / Ne-ajunsă de soare, / Coaptă la pământ, / Ne-ajunsă de vânt”. În opoziție cu portretul static al ciobanului, imaginea mamei exprimă zbuciumul sufletesc al femeii care își caută zadarnic fiul: „Măicuță bătrână, / Cu brâul de lână, / Pe câmpi alergând, / Din ochi lăcrămând”. În baladă un loc deosebit îl are mioara, care este personificată, atribuindu-i-se și însușiri supranaturale. Într-o variantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
ore de evocări - sensibilitatea rară cu care v-ați apropiat de sufletul Mamei, înainte chiar de a-i cunoaște scrierile - mi-au dezvăluit dincolo de rigurozitatea specialistului, o dăruire spirituală până la venerație (cu atât mai de excepție, mai singulară - cu cât zbuciumul de toate zilele alterează atât de des însăși noțiuni valoroase ale prezentului - dar încă aduceri aminte!). 588 Referire la dorința Doinei Bucur ca după ce va muri, să fie incinerată la Crematoriul „Cenușa” în București. 449 De prisos să mai insist
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
un echilibru. Oricât de fragil ar fi și, aș adăuga, - inutil (împotriva credinței și strădaniilor lui). Cât am dorit să răspund scrisoarei domniei voastre, care-mi aducea nu numai vești dorite, dar mai ales o adevărată boare de tihnă în zbuciumul de aici. Și totuși, mi-a fost imposibil - eram cu mâinile umflate de la transfuzii și perfuzii - încât zile de-a rândul nu mai pot ține nimic în mână. Acum mă simt ceva mai „întremată” - chiar dacă foarte slăbită după această nouă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
conștienți, renaștem, devenim însăși acea clipă, suntem echilibrați, mulțumiți, nu ne mai dorim nimic și nu mai căutăm nimic. În acel moment avem totul și suntem totul. Căutările dispar, rămâne numai conștiința pură, trăirea pură. Atunci mintea se oprește din zbucium și suntem invadați de energia prezentului, o energie a iubirii, armoniei, a echilibrului. Este ca și cum am înota sub apă și periodic am ieși la suprafață pentru a respira. Din păcate, majoritatea dintre noi nu trăiesc niciodată plenar astfel de clipe
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
metafizic deschis prin starea de inspirație, dacă nu pășește sedus pe el și se întoarce pierzător spre banalul social, atunci se dovedește o formă care, deși predispusă secvențial creației artistice, se închide acesteia suprimându-și afinitatea și impulsiunile superioare. Aici zbuciumul creator nu este prezent, forma refuză conținutul de spirit, precum un templu își refuză zeii. Creația artistică se dovedește, așadar, rodul intersectării excepționale dintre un prea-plin ce se dăruiește și un receptacol care acceptă doritor înalta oferire. Forma primitoare încadrează
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi primit de vulgul și superficialul ce definesc zbuciumul temporal al mundaneității. Ea nu poate accepta revelații primordiale ce destabilizează imaginea de sine pe care a impus-o componentelor sale, individualităților ancorate în optimismul naiv al cotidianului. Acestea sunt întovărășite sub semnul evoluției sociale comune, sub promisiunea echilibrată de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
despre buna folosire a maladiilor istorice. Dacă este fie imposibil, fie indecent să construiești o teorie de tipul analogia entis într-un decor ruinat, plin de orori și sânge, am putea lăsa loc atunci cuvintelor Ecleziastului (3, 10-11): „Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor. El a pus în inima lor veșnicia, dar fără ca omul să poată înțelege lucrarea pe care o face Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contactul cu realitatea discretă a prezenței lui Dumnezeu, pe care o cunoscuse de mic în slujbele Bisericii și în „liturghia după liturghie” a cosmosului. A fost atunci tentat să caute în mistica orientală a vidului o soluție la chinuitorul său zbucium lăuntric, în care pulsa suferința pentru destinul nefericit al Rusiei. Abandonând voluntar rugăciunea, aflat încă la Moscova, Serghei se dedică pentru câțiva ani așa numitei „meditații transcendentale” (constând într-un exercițiu de vidare a intelectului de orice reprezentări pentru dobândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a unor teme și preocupări ale autorului, chiar dacă exteriorizarea pe portativul unui registru sau al altuia răspunde unei succesiuni. Este foarte posibil ca vreo obsesie a imaginarului eminescian să-i fi neliniștit spiritul într-un moment esențial, iar din același zbucium să se nască un text prozastic și unul poetic, în momente diferite. Coincidența motivică înregistrată într-o succesiune de manifestări nu răspunde relației cauză-efect. Textele traduse de Eminescu (ceea ce înseamnă tălmăcire dintr-o limbă în alta, sistematizare prin conspect sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
psihologiei a reprezentat obiect de cercetare pentru numeroși cercetători, filosofi, istorici, teologi, umaniști. Vasile Pavelcu (1965), de exemplu, lucrarea sa, Drama Psihologiei, spune că "nu este o simplă metaforă când vorbim despre viață, de biografia unei științe, despre strădania și zbuciumul ei, despre căderile și înălțările, durerile și triumfurile, încordările și împăcările ei, adică despre "drama" pe care o poate trăi și o trăiește orice om de știință" (p. 12), odată cu domeniul științific din care face parte. Frământările omului de știință
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de știință sunt ale înseși științei pe care-o reprezintă și invers. Aceste frământări, nu o dată, ajung să fie dramatice, generatoare de împliniri mărețe sau de căderi decepționante. În acest context, Pavelcu a comparat psihologia cu viața omului, plină de zbucium, de urcușuri și coborâșuri, de împliniri și neîmpliniri, de conflicte cu sine și cu alte domenii ale cunoașterii științifice, uneori avînd un tragic deznodămint, dar de cele mai multe ori cu un destin reușit, cu credința de bine și de utilitate a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
numi fenomenul românesc, cu toată istoria lui frământată. O revelație erau frânturile neamului românesc, care trăiau împrăștiate departe de trunchiul cel mare și mai cu seamă populația aceea românească din sudul Dunării, cu limba ei dialectată, cu trecutul plin de zbucium și cu prezentul fără nici o perspectivă și fără viitor. Deși intemperiile istorice lăsau aceste frânturi de neam sănătoase sufletește, totuși existența lor devenea din zi în zi mai grea. Popoarele tinere care le înconjurau, le asaltau ca valurile mării niște
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în suflet, încât nici unul din cei care Te-am cunoscut și Te am urmat nu poate să creadă cu adevărat că Tu nu mai exiști ca ființă pământeană. Îți simțim prezența vie, îți ascultăm chemarea Ta, îți îndeplinim poruncile Tale. Zbuciumul Tău nu-și află alinare în sufletele noastre, iar umilințele la care ai fost supus ne cutremură de atâta nedreptate. Rănile Tale în noi nu se vindecă niciodată și eroica Ta înfruntare a unei lumi clădită pe nedreptate și neadevăr
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
timpului de atunci și de confirmare adâncă a esenței legionare proiectată temerar pe pânza nescrisă a viitorului. Circulara lui Nicolae Petrașcu 6 August 1945 Legionari din lăuntru și din afara închisorilor Mișcarea Legionară a luat naștere pe pământul românesc și din zbuciumul sufletului românesc de a rezista decadenței morale, care zguduia neamul nostru după sfârșitul războiului mondial și a continuat să existe și să se dezvolte ca o necesară înfruntare a crizei morale, care a bântuit viața publică a României până în prezent
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
compromitere a demnității luptei legionare, au chinuit sufletele noastre ale tuturor, au mișcat și cele mai împietrite inimi românești și au impus stilul luptei legionare aprecierii oricărui om corect. Aceste suferințe s-au abătut asupra unor luptători care, în tot zbuciumul vieții lor, n-au fost preocupați decât de grija și de binele semenilor și al neamului lor. Țelul final și permanent al acțiunii noastre a constat în înfăptuirea unei revoluții morale, pentru a crea dintr-un individ izolat și indiferent
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
stilistice și tehnice, mostre ale îndemânării practice legate de activitatea de creație sau precepte esențializate ale gustului estetic pe care fiecare autor îl angajează în efortul succesiv de apreciere a muncii sale. Conceptul teoretic nu este, în estetică, străin de zbuciumul sufletesc, de frământarea cu sensuri metafizice ale creatorului și intersectează planul subiectiv cu obiectivitatea în tentativa de a fundamenta o consistentă lume spirituală, replică originală a realității din care se nutrește discursiv și tematic. Teoria esențializează pentru a prescrie, adică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
generatoare de tipologie morală, de aici valențe succesive ale datului vital determină o orientare portretizantă pe care se clădește valoarea morală (aflată în elementul său cel mai caracteristic în câmpul interacțiunilor inter- individuale). Destinul sinuos al imaginii de sine ilustrează zbuciumul psihologic pe care îl traversează persoana. Traiectoria socială a acesteia se lasă adânc determinată de imaginea pe care o construiește conștiința de sine, în măsura în care această imagine străbate în multiple înfățișări experiența individuală globală. Această imagine are forța de replicare pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
divin", "cerul a cărui viziune fulgeră încă"43. Nu e de mirare, în acest context, că "tot universu-n cadențe/ Îmi cer inima, sufletu-mi cer", căci atât inima, cât și sufletul sunt singurele măsuri ale universalului. De mirare e numai zbuciumul "în inima-mi tristă", cufundarea în tristețe "și-n spaimă de sufletul meu". Dar tristețea aparține sufletului captiv în materia lumii, acolo unde el nu poate fi măsură, ci e măsurat de "patima tristei viețe", cade sub măsura propriilor limite
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care s-a risipit spiritul său expansiv. Ceea ce rectifică, indubitabil, prejudecata, născută din conjecturi oarecum ridicole, unei forme mai mult orale decît scrise a operei sale. Vulcănescu ne-a lăsat dovezi irefutabile despre ipostazele în care s-a întrupat zbuciumul creierului său: a fost o ființă dialogală cu o forță de neîntrecut a verbului, a gîndit și a scris peste două mii de pagini, dacă e să invocăm probe din arhiva domniei cantitativului, cum ar spune un eseist. Generație prin creație
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]