14,079 matches
-
coada de cal și bicicleta și fusta roșie, cu buline albe. Avea șosete albe, trei sferturi. N-a trebuit decât să o ridic și să-i fac vânt. Am avut senzația că va zbura. Nici n-a țipat. Și a zburat doar un pic, mai mult o simulare nereușită. Nu m-a văzut nimeni. Eram numai eu și Durerea, dar în Durere am cea mai mare încredere. Cred că Durerea din mine alege foarte bine momentele în care începe să mă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ceea ce îți trece prin cap, nu voi opune rezistență. Nu m-am dus. Cu toate că nu aș fi dus lipsă de idei, DACĂ aș fi ajuns lângă ea. DACĂ. Dar nu m am dus. Pe deasupra noastră, a mea și a curvei, zburau niște mașini ciudate, cu aripi, vopsite în toate culorile, traiectoriile lor se intersectau, părea că am devenit, fără să vreau, cetățean al unei lumi aflată în stare de imponderabilitate. Numai curva din Babilon era întinsă pe treptele acelea și chiar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi era despletit , pe frunte avea o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
facă cuibul chiar sub streașina palatului. Împaratul deschidea gemul și câteodată o lăsă să se apropie atât de mult Încât să mănânce din palma lui. Uneori când slujitorii uitau ușa deschisă, pasărea intra pentru câteva momente pe culoarele răcoroase, apoi zbura ca fulgerul Înapoi afară.Toți ai castelului se obișnuiseră cu prezența ei și chiar se bucurau când o vedeau zburând ori Îi auzeau cântecul ei vesel. Într-o după-amiază ce se gândi Împăratul? Oare, ce ar fi să-i dăruiască
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să mănânce din palma lui. Uneori când slujitorii uitau ușa deschisă, pasărea intra pentru câteva momente pe culoarele răcoroase, apoi zbura ca fulgerul Înapoi afară.Toți ai castelului se obișnuiseră cu prezența ei și chiar se bucurau când o vedeau zburând ori Îi auzeau cântecul ei vesel. Într-o după-amiază ce se gândi Împăratul? Oare, ce ar fi să-i dăruiască ceva drag păsării?O colivie bătută toată cu nestemate? Nu. Văzându-se Închisă, ar muri de urât și supărare. O
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nicăieri.Împăratul trecu de la mânie la supărare și la deznădejde. Nimeni nu știa ce să mai facă ca să-i intre În voie! Când nimeni nu se aștepta, misterul fu dezlegat, toți, și Împăratul și slujitorii au văzut cum pasărea favorita zbura Încolo și Încoace cu furculița de argint În spate.Cu siguranță era o hoață. Și toți hotărâră că pasărea trebuie legată de picioare cu o ață și Înecata În fântâna arteziană astfel Încât toate păsările din grădină să ia aminte.Numai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
albe, atât de albe că străluceau,iar glasul ei era melodios. Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea ei nu era defel frumoasă și blândă. Conștientă de frumusețea penajului său, cioara era o pasăre tare mândră și orgolioasă.Ea zbura țanțosă printre celelalte păsări și vreau să vă spun că zbura alături de orice pasăre.Toată ziulica nu făcea altceva decât să-și primenească penele cele albe, ca nu cumva vreun firicel de praf să-i știrbească frumusețea. Avea și un
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea ei nu era defel frumoasă și blândă. Conștientă de frumusețea penajului său, cioara era o pasăre tare mândră și orgolioasă.Ea zbura țanțosă printre celelalte păsări și vreau să vă spun că zbura alături de orice pasăre.Toată ziulica nu făcea altceva decât să-și primenească penele cele albe, ca nu cumva vreun firicel de praf să-i știrbească frumusețea. Avea și un obicei foarte rău: râdea de toate viețuitoarele și mai ales de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
câte ceva rău... Odată, Într-o vară, zmeii și balaurii s-au gândit să fure toată apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu, râu sau mare, se Înghesuiau buluc și sorbeau toată apa, până la ultima picătură.Mergeau pe sub pământ, zburau pe deasupra pământului În căutarea apei.Zmulgeau pădurile, sfărâmau munțti, doar doar or găsi un firicel de apă.De prin sate furau apa din fântâni. Ca orice lucru furat, apa trebuia ascunsă undeva.Zmeii și balaurii,după ce s-au certat și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
adevăr, n-au mai aflat nimic de băiatul cu nas cârn și pistrui, căci el se transformă Într-o pasăre cenușie căreia nimeni nu-i răspunde la cântec, așa cum nici Ionucu nu a răspuns strigătelor care Îl cautau.Și cucul zboară toată vara Încolo și Încoace, strigând ”cu cu”,”cu-cu” de parcă ar vrea să spună „Stati putin! Eu sunt Ionucu! Ascultați-mă!”. De parcă și-ar primi o pedeapsă, cucul trăiește mereu singur.Și pedeapsa și-o merită căci și acum
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nenorocit. Văzu că nu mai poate de ostenit, genunchii Îi tremurau, tâmplele Îi zvâcneau. Și se gândi să-l ajute cumva, să-și caute copilul. Dumnezeu pe dată Îl transformă Într-o pasăre. Iar pasărea aceea Își luă zborul și zbura prin pădure strigând cât putea de tare: -Cu-cu! Cu-cu! PRIVIGHETOAREA Odată toate păsările au fost Învitate la o petrecere În pădure. Vă dați seama ce zarvă mare era prin toate dumbravile, prin toate poienile și prin toate cuiburile. Păsările
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mult așteptată. Tot pasăretul se adună Înca de dimineață În poiana mare, Înghesuindu-se unele În altele pe toate ramurile și crengile copacilor. Ciripeau și ciripeau de se mira și soarele de ce se Întâmplă. Se agitau, băteau din aripi, săreau, zburau, se opreau. Și tare se mai lăudau cu penele lor, care de mai care mai frumoase, mai colorate și mai lucitoare. Și toate păsările, mari și mici se lăudau cu cuibul pe care-l au, cu puii lor drăgălași. Ba
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
plecase, nu știam ce număr avea, unde se ducea, nu știam nimic. Știam doar că doream s-o mai văd. După vreo zece zile am primit un telefon de la Clody: Sunt la Cireșica, mănânc o înghețată, vii și tu? Am zburat până acolo. Mă aștepta ca și cealaltă dată. Am intrat apoi în parc și am vrut s-o iau de mână. S-a speriat și s-a retras. Mereu se speria. De ce mă cauți, de ce mă chemi? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
iau de mână. S-a speriat și s-a retras. Mereu se speria. De ce mă cauți, de ce mă chemi? am întrebat-o. Nu știu, așa îmi vine. Și așa i-a venit o vreme îndelungată. Mă duceam de fiecare dată, zburând către ea. Într-o seară am luat-o de după umeri. Nu s-a mai retras! Când am sărutat-o, buzele-i erau fierbinți. Era îmbujorată toată. Nu mai întâlnisem o asemenea inocență. Când am strâns-o în brațe, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vin personalități ale muzicii din toată lumea, iar biletele se vând, cu foarte mult timp înainte, la prețuri fabuloase. Peripețiile noastre au fost multiple, dar în seara concertului eram în sală, Mihai era la pian, sigur pe el, iar degetele lui zburau pe claviatură. Avea degete lungi, frumoase. Era o prezență agreabilă. Când a terminat, sala s-a ridicat în picioare, într-un entuziasm general. Camelia plângea de bucurie, eu aplaudam și tot aplaudam. În timp ce se lăsa și se ridica cortina, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din coadă, presimțind el ceva. Când Ana coborî din vagon, Toni o și luă în primire cu mângâieri și tumbe! Ana era toată numai zâmbet și Petre se minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura, de la poartă Ana nu mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța străjuită acum de tufe de trandafiri de toate culorile, care îmbălsămau aerul cu parfumul lor. Ana se lipi de umărul tatălui, parcă vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dumneata. Să vedem ce-o să faceți la atelierul de mobilă, am câteva peroane interesate. Au ciocnit pentru veștile bune, au stabilit să rămână în legătură pentru echipa de specialiști. Petre a trecut pe acasă, să mai ia niște lucruri, apoi zbură cu mașina spre Bucura. Ardea de nerăbdare să anunțe veștile bune Anei și Cooperatorilor. Ana îi sări de gât, emoționată. Petre îi sună pe inginerul Pavelescu și pe badea Ion, propunându-le să se întâlnească a doua zi după-amiază la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de Dezvoltare Rurală, să se prezinte cu întregul dosar al solicitării de fonduri de la Bruxelles. Fusese ales președinte al "Cooperativei agroindustriale Bucura SA" și avea dreptul să ia hotărâri în numele Cooperativei, să semneze... Își făcuse și ștampilă! Cu actele pregătite, zbură la București, lăsând-o pe Ana iar în paza lui Toni și Pic cel mic, care, între timp, mai crescuse și trăgea tot timpul cu ochii la Toni, pentru a afla cum trebuie să se comporte un "dulău de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
iau luneta și încep să privesc cerul deschis, căutând răspunsuri la gândurile și frământările mele. Copiii mi-au îmbogățit viața, dar eu nu trebuie să-i împovărez cu amintirile, păcatele și durerile mele. Ei au drumul lor, ca păsările care zboară din cuib. Trebuie să-i lași liberi, despovărați de grijile părinților. Trebuie să fiu mereu senin, cu o aparentă liniște. Ca oglinda unui lac, fără a-mi dezvălui zbuciumul din adâncuri. Mă întreb, uneori, cum de și-au înălțat zorelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pensionare, în 1969. După mărturiile fraților săi, Maria și Octav, Elena era fericită străbătând văzduhul ca pasărea în zbor și când slujea oamenii suferinzi. Avea o satisfacție atunci când făcea curse în Moldova - la Iași, la Bacău, la Suceava -, iar când zbura deasupra satului Heci făcea trei viraje, pentru a vedea oamenii care lucrau pe ogoare și casa părintească în ruină. Activitatea sa de femeie - pilot în acele timpuri, i-a fost răsplătită cu două medalii și a constituit subiect pentru câteva
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
se tăia pur și simplu respirația. Atât erau de frumoase. Mirosul lor pătrundea în cameră ori de câte ori deschideam ușa. Spre sfârșitul lui martie, în fiecare seară se stârnea vântul și, pe când ne beam, în amurg, ceaiul, petalele purtate de aripile vântului zburau direct în ceștile noastre. Prin aprilie, în timp ce tricotam pe verandă, ne-am făcut tot felul de planuri legate de cultivarea pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de ajutor. Chiar când scriu aceste rânduri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Îmi venea să plâng întruna, până nu-mi mai rămânea nici strop de lacrimă. Am fugit în camera de la etaj, m-am aruncat pe pat, mi-am tras pătura pe cap și am plâns până la epuizare. Apoi gândurile mele au zburat departe. Treptat, din supărare, s-a cristalizat în mine dorința după o anume persoană și tânjeam să-i văd chipul, să-i aud vocea. Am avut senzația pe care o are cel căruia doctorul îi prescrie cauterizarea tălpilor și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tata prin Nasuno și împrejurimi, de impresia pe care mi-a lăsat-o câmpul. Florile de toamnă - trifoiul, garofițele, clopoțeii, valerienele - erau toate înflorite. Vița sălbatică era verde încă. Apoi, ne-am urcat într-o barcă cu motor și am zburat pe lacul Biwa. La un moment dat, am plonjat în apă. Peștișorii care trăiau printre alge s-au frecat de picioarele mele. Umbra picioarelor, ce se vedea clar pe fundul lacului, se mișca odată cu mine. Imaginea aceasta n-avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mamei și să vadă ce se mai putea face. Când plecam de lângă mama, mă podidea plânsul. Când mă duceam după lapte în diminețile cețoase, când îmi aranjam părul la oglindă, când mă rujam... eram mereu cu ochii în lacrimi. Îmi zburau prin fața ochilor, ca niște imagini dintr-un film, clipele fericite pe care le-am petrecut lângă mama... câte un eveniment sau altul. Nu-mi puteam stăvili lacrimile, cu toate că știam foarte bine că nu mai aveau nici un rost. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
care are deprinderea de a gândi 40, profesorul Oțetea se ocupa de omniprezența lui Lenin, de pregătirea cadrelor științifice și de viața colhoznicilor. La rându-i, E. Petrovici ne asigura că în URSS biserica nu e prigonită - "Încă din avion, zburând peste sute de aglomerații omenești, am observat în mijlocul satelor și orașelor ș...ț biserici bine îngrijite spre care duceau, din toate direcțiile, pârtii prin zăpadă, semn sigur că erau frecventate de credincioși".41 Autoritățile au grijă să nu jignească sentimentele
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]