1,495 matches
-
poziția. Te implor, Doamne, m-am rugat, dă-mi puterea să-i țin piept. Nu mă lăsa să ajung din nou să iau toată vina asupra mea. Știi, măcar o dată în viață mi-ar plăcea să nu mai fiu o zdreanță. —Păi, normal că tu-i crezi pe George și pe Judy, mi-a răspuns el înfuriat. Normal că vrei să crezi numai lucruri bune despre tine. Pur și simplul n-ai putut să accepți adevărul pe care ți l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Alexe Ieri m-am rătăcit în catacombele inimii mele, fără lumină, flămândă, uscată de sete, cu buzele arse de chin, până târziu spre apus, când ultimele săgeți ale soarelui muribund au atins legământul. Trezit, sufletul respira ușurat, scuturându-se de zdrențele incertitudinilor. O clipă mi-a fost deajuns, să reînnod firul zilei și să recuperez timpul pierdut. Ce minuni poate face o frântură din Iubire!
Prin catacombe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83273_a_84598]
-
de mine Când Tu cu iubire mă ierți și mă chemi, stând lâng-un foc, eu mă lepăd de Tine. Te caut în bogății și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra căruia se legănau nesigur zdrențe de nori și frunze moarte. Acum știind că trebuie să-i ceară lui Radu Dascălu să-l sprijine, nu peste o lună sau o săptămână, ci mâine. Întrebându-se cum să-i înfrângă indiferența. Cum să treacă peste reticențele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și-a băut cafeaua. Apoi reîncepu să-i povestească, dar Andrei Vlădescu nu se mai gândea deloc la ce-i spune, își privea pantofii pe care stropii de noroi se uscau. Podeaua era acoperită de preșuri țesute din cârpe și zdrențe. S-au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu s-a mișcat și n-a răspuns. Ciocăniturile s-au auzit mai energice, acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vadă. E tot ce-ți cer. Dar nu-i adevărat... — Te rog, lasă amabilitățile. Ai venit pentru o simplă tranzacție de afaceri, îmi dau seama. Nu vrei de la mine decât informații. După ce le vei obține, voi fi aruncat ca o zdreanță inutilă. — Dar eu nu... — Deci să reluăm. Făcu un gest ferm cu mâna pentru a-mi impune tăcere. N-aveam de gând să împart gloria cu acel avocat odios, așa că după ce m-am întors în Yorkhire, am solicitat imediat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea face nimic câtă vreme Miranda și croitorul ei stăteau acolo ore În șir. La prima rundă de probe am trecut la un moment dat pe lângă Dulap și l‑am auzit pe Nigel urlând: — MIRANDA PRIESTLEY! SCOATE ÎN CLIPA ASTA ZDREANȚA AIA NENOROCITĂ DE PE TINE! ROCHIA ASTA TE FACE SĂ ARĂȚI CA O STRICATĂ! CA O TÎRFĂ DE RÎND! Rămăsesem acolo, cu urechea lipită de ușă - și Îmi riscam, la propriu, viața dacă s‑ar fi Întâmplat să se dea brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dracu’ de prezentări de modă și jocuri maraton de „sunt‑așa‑de‑grasă“. Să‑i dracu’ și pe toți cei care Își Închipuiau că purtarea Mirandei era acceptabilă numai pentru că era În stare să cupleze un fotograf talentat cu câteva zdrențe scumpe și să facă niște coperți frumoase de revistă. S‑o ia dracu’ și cu ea, pentru că mă credea la fel. Și, mai ales, s‑o ia dracu’ pentru că avea dreptate să mă creadă la fel. De ce naiba stăteam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acolo! Lăzi peste lăzi de țigări! Săpunuri! Lame de ras! Cafea! — Cafea! — Și ciorapi. Trebuie să recunosc că m-au tentat ciorapii. Dar, știți, eu mă fixasem la o cămașă de noapte. Cămașa de noapte a lui Helen e o zdreanță; mi se frînge inima. Au căutat tot ce aveau - halate din bumbac, pijamale flanelate... Și apoi, am văzut asta. Luă geanta și o deschise, scoțînd la lumină o cutie rectangulară și plată. Cutia era roz, cu o fundă din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
este demult acasă. La bâlci Ce freamăt se așeza pe oraș odată cu sosirea anuală a bâlciului, sau iarmarocul, cum ziceau bătrânii. Când se apropiau zilele temeiului, adică hramul de Sf. Ilie de pe 20 iulie, micul oraș renăștea parcă, lăsându-și zdrențele cernite ale fiecărei zile, își lua haine de sărbătoare. Și când spun asta, știu ce spun... Cu o săptămână înaintea temeiului, străzile din apropierea terenului unde se instala bâlciul erau pline de forfotă și culoare. Femei venite din satele din jurul Fălticeniului
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
față, și-n spate. Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de companioni nocturni - iubitul Roo al lui Ben, o oaie, un hipopotam Îmbrăcat În tutu, un urs marsupial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-i identific pe ceilalți participanți. Cum de nimerise tînăra aceasta nonconformistă și plină de viață Într-un asemenea film cu perversiuni abuzive? Am oprit caseta pe zîmbetul ei curajos adresat camerei după ce se așezase cu rochia de mireasă făcută zdrențe și mi-am imaginat-o punîndu-și Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cel cu mustățile roibe. Iuga gusta, strâmbându-se, din rachiul bălos, până când, rău-mirositorul și grețosul lichid îi deveni familiar. Bău și iar bău, până când, din străfundurile de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte, dezagregându-se între rețele de sârmă ghimpată, unde viața nu are însemnătate. Începu să lălăie singurul marș pe care îl prinsese de la invalizi sufocați sub pături și sub tifon pătat de sânge și de iod, neînțelesul, de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești, doar dezastru. Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o cutremurătoare jale. Etajele superioare ale unor clădiri rămase în picioare ard cu putere. Zdrențe înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de niște grinzi sfărâmate. Nu mai are decât jumătate din craniu, golit de creier. În fața unui chioșc de ziare, un bărbat încearcă să dea ajutor unei bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret să meargă în spatele casei. În grădina cu răsaduri găsește un crater uriaș. La început nu înțelege nimic. Vede doar niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai rămăsese din tatăl fetiței. Revine tocmai când un sanitar încearcă să transporte copila la spital, dar aceasta, cu mâinile încleștate pe tocul ușii, se zbate puternic și urlă îngrozitor. Cu mare greutate câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Încărcați! Ochiți! Foc! Plin de curiozitate, Marius răsfoiește foile cu articolul din cauza căruia scriitorul își atrase mânia puternicilor zilei. "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie ... Scrie Ștefan? Nu scrie! ... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! ... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degetele șterse de sânge? Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre rotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Probabil piloții nu reușiseră să arunce bombele pe obiectivele vizate și le aruncaseră la întâmplare, nedorind să se întoarcă cu ele la bază. Un vagabond bătrân doarme pe trotuar, buzele plesnind scurt și tare sub presiunea aerului expirat. Hainele aproape zdrențe, cunoscuseră și zile mai bune. Un miros puternic de rom stăruie în preajma lui. Sub cenușiul bărbii murdare, fața galbenă, de hepatic, arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate nevoile sunt date uitării. Iese pe bulevard. Șiruri lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă bucăți de os și zdrențe din creierii lui. Tirul precis desenase pe pieptul lui Gaie un colan de găuri roșii. Sângele se revarsă abundent, ca apa prin jgheaburi după ploaie. Scheisse!109 Manfred aruncă automatul gol și aduce în față pe celălalt. Arată cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
carne în care se văd două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale ochilor se cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai mult umanitar, amândoi știu acest lucrul. Glonțul exploziv făcuse adevărate ravagii în abdomenul lui Suflețel. Sanitarul pleacă grăbit la un alt rănit. E grav, dom' locotenent? Nu, o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se cuvine. În locul acestora ce a făcut guvernul? A trimis-o ca o jertfă pentru care țara n-are dreptul de a cere nici o compensație, căci n-au iscălit nici două linii cu împărăția Rusiei, a trimis-o îmbrăcată în zdrențe pentru că comisese deja crima de a vinde mantalele și căciulele cumpărate de ministrul Florescu; au lăsat-o fără provizii, încît era silită de a se hrăni cu porumbii cruzi de pe câmp, în fine a purtat-o câmpiile, fiind în parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mi se prelinge pe gât. Mă ștersei, nu era sudoare, ci sânge. Mă ridicai și mă dusei în baie fiindcă simțeam că mă ustură fața. Când mă uitai în oglindă văzui trei dâre de sânge pe obrazul drept, amestecate cu zdrențe de piele ruptă. Când avusese timp să mă gheruiască astfel? Probabil că fulgerător, în chiar clipa când o lovisem și abia după aceea căzuse. Mă spălai, dar sângele reveni mai ales în câteva locuri unde ghearele intraseră adânc. O furie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu o direcție sigură. Matilda se luă după ea, "Hai, zise, aruncă și tu zdrențele alea, fă o baie și să ne așezăm la masă. Vezi că avem acum un boyler. Am tras gaze, am scăpat de lemne, avem apă caldă când vrem. Am făcut și eu ceva cât ai lipsit, surâse ea, n-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
goni cu brutalitate un bătrân, care după cât se părea stătea și el acolo degeaba și nu consuma nimic. Arăta tare nefericit și părăsit, venise și el să vadă oameni. Palton jerpelit, o pălărie soioasă și în loc de fular un fel de zdreanță. Gândul mă duse la tatăl lui Bacaloglu, și îi spusei lui Vintilă, în timp ce bufetierul pusese pe masă sticle de vin negru și pahare: "Așa arăta... ? Dar el nu înțelese cine anume, uitase ce-mi povestise... "Zic de bătrânul ăsta prăpădit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]