21,644 matches
-
putere și resurse care au început să se cam termine. Ce ziceți, pot scrie o carte S.F. cu secrete extraterestre militare? Animație, aplauze. Cred însă că omenirea nu va putea evita un șir nesfărșit de războaie religioase pănă vor coborî zeii iar din Ceruri care să aducă pacea cănd omenirea, pentru iertare și speranță, se va posterna tot mai mult unor moaște. și unii specialiști, simplu, dau vina pentru toate nenorocirile Pămăntului și oamenilor pe efectul de seră. Doamnelor, domnilor, efectul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
despre această epocă? A treia epocă a transformat omul în pasăre pentru a putea ieși în aer pentru că Pămăntul era plin de foc. Lumea - epoca - a patra s-a sfărșit printr-un mare potop, iar omul a fost salvat de zei transformăndu-l în pește. și ultima epocă a început în anul 3114 î.Hr. la 11 august și se va termina la 21 decembrie 2012. Fiecare epocă se termină violent dar omenirea nu dispare ci doar trece dintr-o stare în alta
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o înapoiază. Ela citește cu voce tare: “Ela, cu toată simpatia pentru o femeie pentru care bucătăria este mai importantă decăt nemurirea. Un hoinar al Universului: Evelin”. Superb! O păstrez după icoană. Evelin: După icoană?! Ela: Pentru mine ești un zeu! și locul unui zeu este lăngă icoană! Animație generală. Ei, acum să văd ce autografe îmi dau Robo și Cosmos; le întinde căte o fotografie. Cei doi roboți, dotați cu un nivel foarte mare de inteligență artificială, sunt “uluiți”. Se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu voce tare: “Ela, cu toată simpatia pentru o femeie pentru care bucătăria este mai importantă decăt nemurirea. Un hoinar al Universului: Evelin”. Superb! O păstrez după icoană. Evelin: După icoană?! Ela: Pentru mine ești un zeu! și locul unui zeu este lăngă icoană! Animație generală. Ei, acum să văd ce autografe îmi dau Robo și Cosmos; le întinde căte o fotografie. Cei doi roboți, dotați cu un nivel foarte mare de inteligență artificială, sunt “uluiți”. Se retrag la biroul profesorului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sunteți voi oamenii că trăiți clipele vieții într-o veselie nepăsăndu-vă de moarte. Voi sunteți contemporani cu mine, iar eu cu voi, lucru care mă onorează!. Profesorul: Noi, un grup de pămănteni prezenți, am hotărăt să-ți acordăm diploma de zeu pămăntean care pleacă în Univers să ocrotească oamenii și Pămăntul încă un milion de ani. Poftim un album de familie. Evelin: Voi chiar vreți să plăng? Academia așteaptă să mă întorc; rămăneam cu voi pentru că mai am vreo zece ani
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin: Voi chiar vreți să plăng? Academia așteaptă să mă întorc; rămăneam cu voi pentru că mai am vreo zece ani lumină rezervă de nemuritor. Ca să fim mereu împreună am primit acordul Academiei să vă las clona mea. Aurora: Evelin, un zeu nu stă prea mult pe Pămănt; se arată, face o minune de încă un milion de ani pentru Pămănt și pleacă în Universul lui. Așa că drum bun! Nu ne lăsa clona ta. O să te așteptăm într-o vizită. Chiar peste
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
hour, The poet's inward pride, The cetainty of power. Cecil Day Lewis Poezia orfică Din Dumnezeu iese opera mea. Friedrich Hölderlin Pentru a înțelege atributul de orfism și, consecutiv, cel de poet orfic, reamintim esențialul din mitul lui Orfeu, zeul muzicii în vechea Eladă, și implicațiile sale simbolice și metafizice răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiționale, Orfeu era de origine tracă, fiul al regelui Oeagru și al zânei Caliope. Adoptat de greci, Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiționale, Orfeu era de origine tracă, fiul al regelui Oeagru și al zânei Caliope. Adoptat de greci, Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexistentă anterior în patria lui Homer; pentru că muzica desfășoară veșnicia. Apollo, zeul artelor (muzica este însumarea metafizică a tuturor artelor) îi dăruiește lui Orfeu lira, iar cântecele sale erau atât de vrăjitoare, încât îmblânzeau sălbăticiunile, furtunile mării, clinteau până și stâncile. Soția sa, nimfa Euridice, moare mușcată de o viperă. Orfeu roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în timpul revenirii din infern. Dar Orfeu nu respectă consemnul, astfel că, spre sfârșitul călătoriei, întorcându-și privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară și pentru totdeauna. Acest lucru deoarece Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica este faptă a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta devine leagănul poeziei lirice, atingând apogeul cu celebra poetă și muziciană Sappho. Și tot aici are loc instituirea unui oracol și a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta devine leagănul poeziei lirice, atingând apogeul cu celebra poetă și muziciană Sappho. Și tot aici are loc instituirea unui oracol și a unor misterii orfice, iar lira este ridicată de zei la cer, unde formează constelația lirei. Privită prin prisma multiplei simbolice orfice, poezia, muzică a verbului, este un mister care nu se înțelege decât cu misterul din noi înșine, setos de elanurile zborului eliberator către cele mai înalte creste ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spre înviere într-o bucurie fără nume, beatitudinea deplinei descătușări ontice. In felul acesta inefabilul cântului, poezia "salvează ființa", afirmă autorul După amiezii unui faun. În Sonetele către Orfeu, Rilke și-a ales drept simbol al universului său poetic pe zeul muzicii pentru că acesta străbătuse moartea și renăscuse, o învinsese prin natura sa ontică, muzica fiind renaștere perpetuă. Și totodată, înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi cei numerici în inefabil, așa cum scrie în Sonetul către Orfeu II,13: Fii înaintea oricărei despărțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
despre transa revelatoare în care intră poetul în clipa dicteului: Tot ce un poet scrie cu entuziasm și inspirat de suflul divin este în mod superior frumos" (fr.18). "Să-ți reprezinți ceva frumos este vocația unei inteligențe inspirată de zei" (fr. 112) De asemenea, Empedocle vorbea de intervenția divină: "cuvintele mele sunt cele ale unei zeițe". Platon, în dialogul Ion, afirmă că poetul nu este un creator propriu zis, ci un mijlocitor, transmițător al "șoaptei divine", asemenea Pythiei : Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creator propriu zis, ci un mijlocitor, transmițător al "șoaptei divine", asemenea Pythiei : Nu este vorba de o artă, ci de o putere divină... Poetul înaripat, sfânt, nu se află în starea de a crea înainte de a fi inspirat de un zeu, din afara lui, dincolo de propria sa rațiune... Este un privilegiu dumnezeiesc... Poeții nu sunt altceva decât interpreții zeilor" (Ion. 533c-534e). Pentru Platon, inspirația este "delir divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
artă, ci de o putere divină... Poetul înaripat, sfânt, nu se află în starea de a crea înainte de a fi inspirat de un zeu, din afara lui, dincolo de propria sa rațiune... Este un privilegiu dumnezeiesc... Poeții nu sunt altceva decât interpreții zeilor" (Ion. 533c-534e). Pentru Platon, inspirația este "delir divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inspirația este "delir divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor, echivalentul "entuziasmului" elen; zeul alege pe cel pe care îl inspiră, lumina divină înlocuiește pe cea rațională. "Nimeni nu a fost vreodată mare fără suflul inspirației divine" (De natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor, echivalentul "entuziasmului" elen; zeul alege pe cel pe care îl inspiră, lumina divină înlocuiește pe cea rațională. "Nimeni nu a fost vreodată mare fără suflul inspirației divine" (De natura deorum, II). În cartea sa Mathawi, poetul mistic Rumi, vorbește despre o mână nevăzută: "Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere a ființării se înfăptuiește tot de Natură prin intermediul chematului său poetul, artistul. Poezia este Teotihuacan-ul* sacru unde omul devine zeu. Dicteul este prepersonal, el este primit de conștiința transcendentală a unei misiuni cosmice. Prin geniul poetic, Spiritul Universal, Deus sive Natura, se află în creație continuă, în reesențializare neîntreruptă a lumii. Natura naturans își privește în conștiință valorizantă propria natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atare ochiul transcendental vede dincolo, în sfera principiilor ultime, a unei logici originare, dar poate vedea și dincolo de ea, de înțelegerea noastră, așa cum are loc în Imnul creației din Rig Veda. Acesta se termină straniu și bulversant: Cine știe care este adevărul ? Zeii s-au născut după nașterea universului. Cum s-a născut acesta ? "O știe poate el din care toată firea a luat început;/ Și fie că a făcut-o, fie că nu a făcut-o, el care sus din ceruri asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dumnezeu "dacă poetul o poate realiza vreodată." Eul poetic nu se poate manifesta decât prin contrast, făurind o lume a lui, o lume în lume, "voce adresată veșnicului de către veșnic." Reușindu-i un astfel de poem, poetul devine asemenea cu zeii, scrie autorul tragediei Empedocle. Devine analog Unului, Spiritului Primordial, creator al lumii prin actul dedublării, dedublare fiind și poemul față de poet. Și iată interpretarea filozofică a lui Hölderlin privitor la relația dintre poet și cititor. Fiind lăuntric, suflet pur, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a Europei; Binele, înțeles ca ordinea universală cea dreaptă, constituia suprema valoare, astfel încât, cultura elenă trebuie receptată în termeni de etică unită cu frumosul, baza și năzuința întregii ei gândiri și înfăptuiri. "Cunoaște-te pe tine și vei cunoaște pe zei" exprimă conștiința unității cosmice, cer-pământ. Pe de altă parte, amintim expresia cosmicității în artă: secțiunea divină sau proporțiile de aur, care realiza o formulă ideală a armoniei materiale în arhitectură, sculptură, ceramică. Prin această formulă, frumosul a devenit sublima înfăptuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în arhitectură, sculptură, ceramică. Prin această formulă, frumosul a devenit sublima înfăptuire, neîntrecută ulterior, a grecilor antici. Frumosul devine logosul ideal al formelor, al finitudinii materiale, condiția ontologică în lumea umană. Coloanele grecești suișul lor constituie arhitectura spirituală unind lumea zeilor cu lumea omului. * Odată inițiată nașterea cosmosului din chaos, cele două stări rămân concomitente, existând un schimb continuu în dublu sens: chaosul devine ordine, sinteză armonioasă, ordinea se dizolvă și redevine chaos. Arta este organizarea unui chaos de semne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
află refugiul pe crestele spiritului, de unde se întoarce pentru a reîntemeia poetic viața omenească. Altitudinea cosmică a gândirii poetice hölderliniene merge până la a confunda pe Dumnezeu cu starea poetică; Această lume nu este atât de săracă încât să căutăm un zeu dincolo de ea". Pe de altă parte, la moderni, Hölderlin realizează tragicul cel mai pur, asemenea tragediei antice, rezumat în piesa Empedocle: "A fi singur și fără zei, iată moartea", iar în finalul straniului poem În albastru adorabil, reluând un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
starea poetică; Această lume nu este atât de săracă încât să căutăm un zeu dincolo de ea". Pe de altă parte, la moderni, Hölderlin realizează tragicul cel mai pur, asemenea tragediei antice, rezumat în piesa Empedocle: "A fi singur și fără zei, iată moartea", iar în finalul straniului poem În albastru adorabil, reluând un gând al lui Heraclit: "A trăi este o moarte și moartea este de asemenea o viață". Hölderlin constituie lecție totală de poezie ca noblețe și zbor eteric al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asemenea imperfectibil, în îndoit absolut, este extraordinară, fapt exprimat de Hölderlin: Dacă într-o zi acest lucru sfânt în mine,/ Această inimă a inimii mele, Poemul,/ Își va afla glorioasa sa naștere,/ Odată, o singură dată voi fi trăit ca zeii./ Și mai mult n-am râvnit." Prin imaginație și prin perfecțiunea creației sale, omul rivalizează cu zeii. Pentru că înfăptuiește un model de absolut pe plan cosmic. Bucuria poeziei Bucuria poetului cunoaște două hipostaze: bucuria vieții, ca șansă existențială unică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]