23,875 matches
-
ar putea veni cu mașina la ora aceasta: pădurarul era plecat, nevasta sa la fel, sâmbăta nu venea nimeni de la Ocol sau miliție În control, drumul nu era circulat de cele câteva mașini din sat. Oare cine ar putea fi? Zgomotul de motor se auzea din ce În ce mai aproape, apoi Victor realiză că mașina a trecut de zona lor și se Îndrepta către Poiana Rusului, spuse un „bine că s-au dus!” și apoi, rațiunea Îl părăsi pentru că motorul cu zgomot surd se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
putea fi? Zgomotul de motor se auzea din ce În ce mai aproape, apoi Victor realiză că mașina a trecut de zona lor și se Îndrepta către Poiana Rusului, spuse un „bine că s-au dus!” și apoi, rațiunea Îl părăsi pentru că motorul cu zgomot surd se oprise brusc În imediata lor apropiere. Victor se aștepta la ce-i mai rău, a fost pârât, acum Îl vor căuta, Îl vor prinde și iar la „zdup” sau și mai rău, În beciul Securității de unde mulți nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cât tot atâtea luni când urechea fostului jandarm păru că prinse un „fsst” estompat. Poate de la un pneu sau de la o conductă de presiune a mașinii, zise În sinea sa Victor Olaru. Peste alte cinci minute, motorul porni fără mare zgomot și mașina se puse În mișcare, fără lumini și fără a accelera. Victor Îi șterse lui Vizante una peste urechi, Vizanti care dădu semne de mare agitație iar acesta s-a liniștit imediat pentru că asta Însemna: Taci dracului că te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mintea sa. După mai multe Încercări, toporașul nemțesc și-a făcut datoria, Încuietoarea a cedat iar Victor a luminat Înăuntru, a ridicat capacul, a privit și imediat l-a lăsat să cadă la loc fără să-i mai pese de zgomot. Trecuse prin multe situații de genul acesta, văzuse În tinerețea sa de jandarm multe răni și mult sânge, dar de data aceasta a rămas Împietrit și abia a putut rosti o Înjurătură cazonă: ’Mnezeii, ’mnezeilor lor de criminali! Asta l-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
orice și cu orice risc și a Încheiat cu Întrebări capitale: Ce fac, În ce mă bag și cum voi ieși ... dac-am să mai ies vreodată! Victor Olaru a trecut la treabă, se grăbea și nu dorea să facă zgomot. A tăiat „pe Înfundate” doi pui de fag sau carpen, i-a curățat de crengi, a improvizat o targă cu hulube lungi, din crengi a pus traverse și punându-și toate forțele și toată priceperea sa de om care Încă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Înainta anevoios, dar gândul că execută o „misiune cu scop nobil În folosul poporului român”, așa cum obișnuia să spună pe timpul când „era În funcție” Îi stăpânea Întreaga ființă, nu prea mai avea teamă dar era precaut și atent la orice zgomot, la orice umbră sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că el și cu chiupul cel mare erau prieteni și veniseră de mai multe ori Împreună să pescuiască pe lacul Pușcași. Era greu, foarte greu pentru cei doi soți, mereu trebuia să râmână unul din ei acasă, tresăreau la fiece zgomot și săreau la geam ori de câte ori Vinzanti lătra la om. Atunci, unul dintre ei ridica un colțișor de perdea și spunea celuilalt din spatele său: Stăi cuminti, aista a lu’ Tufî duci ghițălu’ la apî! sau Văru’tu vine cu căruța cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și răspunderea cu care era investit Îl făceau să râmână treaz În timp ce tot mai mulți pasageri alunecaseră În lumea somnului. Era trecut de miezul nopții fără lună și privitul prin hublou nu ispitea pe nimeni, totul era numai Întuneric și zgomotul motoarelor se auzea estompat, așa ca un sforăit mecanic și uniform care te invita la somn. Ștefan Girovescu se gândea să rezolve și acest refuz de fire sintetice, să uzeze de datele tehnice și de experiența sa acumulată pentru a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Într-un stat liber și democratic!”, așa cum Îl Învățaseră, vreme de trei ani, profesorii săi și mai ales profesoara de Socialism, Sanda Aronescu. Scena la care era obligat să asiste, pentru că nu avea voie să se deplaseze ori să facă zgomot, avea să fie o scenă pe viu, cu personaje reale și nu una de la un film american „cuminte” pe care, odată ajuns acasă, o amplifica până la acele dimensiuni. Ada se dezbrăcă foarte repede și timp de zece secunde, Rică văzu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pereți. A auzit soneria muzicală și nu a știut cum să reacționeze, nu avea nicio indicație În acest sens. Pe când se gândea dacă să deschidă sau nu, se auzi o cheie Învârtindu-se În broască, apoi ușa se deschise fără zgomot și ... surpriză! În hol Își făcu pariția nimeni alta decât ... frumoasa contabilă de la Partizanul! Odată cu aceasta, În apartament a intrat și mirosul rafinat al unor parfumuri scumpe precum și exuberanța unei femei care avea În ochi luminițe a căror rost băiatul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ai să-i transmiți mesajul, da, Pidot? —Unde? —În același loc. Știi tu... la etajul trei. Sper că bătrânei nu i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul ritmic reîncepu, înaintând în direcția opusă. Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe care le-ar fi purtat el însuși, cu mulți ani în urmă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și Edgar Allan Poe. —Uite ce e, să știi că nu sunt chiar atât de nerecunoscător, zise Charlot. Poți să rămâi aici o noapte. Scoate-ți pantofii, iar eu am să trântesc ușa. Apoi, vino după mine. Închise ușa cu zgomot. Nici nu apucă să facă doi pași că din capul scărilor se auzi glasul fetei. —A plecat, Charlot? — Da, a plecat. O să mă duc să văd dacă e închisă ușa din spate, mai adăugă el. Apoi îl conduse pe bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
decât peste câteva săptămâni. Știa bine că fata fusese într-o stare de spirit generoasă astă-seară. Mâine... Când reveni în camera sa, îl găsi pe Carosse întins în pat și învelit cu haina: avea gura puțin deschisă și sforăia întrerupt. Zgomotul clanței îl trezi; nu se mișcă din pat, doar deschise ochii și îl privi cu un zâmbet superior abia schițat. —Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el. — Pentru un actor cu experiența ta, de data asta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Apoi căută din nou în buzunarul lui Carosse de unde scoase un mic sul de hârtii prinse cu un elastic. Cum era prea întuneric ca să le vadă, dechise cu grijă ușa și ieși pe culoar. Lăsă ușa întredeschisă ca să nu facă zgomot și aprinse lumina. Apoi începu să examineze prada. Își dădu seama imediat că documentele nu-i aparțineau lui Carosse. Găsi o chitanță emisă pe numele unui anume domn Toupard, în orașul Dijon, pe 30 martie 1939 pentru un set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
constatase că n-are tăria de a riposta sub ploaia de gloanțe. Charlot se întoarse în cameră și puse totul la loc în buzunarul actorului. Renunță la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte răspunsul, se culcă și adormi imediat, ca un copil. Oare de ce nu poate dormi liniștit cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că la conacul din vale se găsește Carosse care, pe deasupra, mai e și ucigașul numitului Toupard? Pentru o clipă, Charlot a fost convins că actorul îl va împușca, într-un gest necugetat de disperare, văzându-se astfel dat în vileag. Zgomotul împușcăturii s-ar auzi în toată valea. Dar Carosse zâmbi și zise: Se pare, dragă prietene, că legătura noastră este indestructibilă. Așadar, n-ai nimic împotrivă dacă mă întorc acasă împreună cu tine? întrebă Charlot apropiindu-se încet, cum te apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în față reflectat de unul dintre geamurile conacului. Își plecă ochii, orbit de lumină. Ce să fac? Ce încerc să fac? 17 Madame Mangeot muri în noaptea aceea. Chemaseră din nou preotul și din camera sa de la etaj Charlot urmărise zgomotele care însoțeau scena morții: pași trecând încolo și încoace, clinchetul unui pahar, clipocitul apei curgând la robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
TV și mișcări artistice, cu dans și muzică. Au devenit un fel de casă de producție pentru PSD, RTV și Antena. Liderii sindicali sunt oameni de afaceri prosperi, nașii, finii și partenerii politici ai liderilor PSD. Ei asigură, la comandă, zgomotul de fond și decorul, când Vântu, Voiculescu sau PSD pun de o revoluție, ceva. Azi, la dezbaterea moțiunii, au poftit „cel mai mare miting de după ’89“, care însă s-a dovedit cam sleit. A ieșit puțin mai mare decât „fostul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dezbateri raționale, cu argumente. Așa se explică toate acțiunile ultrapopuliste, lacrimogene, predilecția pentru tema care se adresează simțurilor primare, nu rațiunii. S-a răspândit în televiziuni ideea, falsă după părerea mea, că dialogul civilizat nu aduce rating, doar circul, scandalul, zgomotul și furia. Este din păcate modelul OTV, cel mai facil și mai leneș gen de televiziune. Moderatorul nu investește niciun gram de inteligență, de imaginație, nu face niciun efort de documentare și înțelegere, ci lasă totul pe seama ignoranței spectaculoase, pe seama
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dirijate politic. Apără interese private, nu interesul general. Parcă cineva îi plătește special, numai pentru asta: să apară continuu la televizor, să falsifice dezbaterea publică, să facă în așa fel încât temele esențiale să fie mereu eclipsate, omorâte cu mult zgomot și istericale. Dar ei nu sunt disponibili doar ca prezență fizică. Disponibilitatea politică e marea lor calitate, versatilitatea, elasticitatea coloanei vertebrale. Garanții paraliziei intelectuale, oamenii disponibili dau cu mopul pe creier, practică terorismul mediatic. Veșnic utili în mecanica puterii, oamenii
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au gâdilat nările. A sorbit cu zgomot din vinul fierbinte, și-a dres glasul și a deschis vorba: Apoi mie îmi stă în minte pățania țiganului cu haita de lupi...Parcă îl văd pe țigan povestind, tot așa într-o iarnă ca asta, în crâșma din sat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit a intrat în curte și a pornit val-vârtej către locul de unde veneau zgomotele. „Stai, domnule! Stai! Unde te duci? Să chem întâi doctorul de gardă, că cheia de la morgă îi la el. Si apoi nu are voie oricine să intre în spital așa, la miezul nopții.” „Unde-i doctorul de gardă? Scoate-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Duce punga la ușă, se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată și-l varsă la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie, scofâlcită, rămasă în pomișor, care se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
două spătare. Pune o pernă pe mochetă, între cele două scaune. Face câteva exerciții de respirație, ca un karateka experimentat, după care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Pune în pungă și resturile radioului, după care duce punga la ușă. Ia din debara o lopățică și începe să sape pământul din ghiveciul lămâiului. Adaugă o parte din cenușa rămasă de la sicriul său, toarnă apă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru Hugo, uși discrete pentru Marivaux, uși Închise pentru Racine, uși deschise pentru Moliere ...Uși, uși...Ușa este damnarea scenografului” (137). Fac o paranteză: un spectacol pe care l-am realizat la Teatrul Luceafărul din Chișinău, miza pe masivitatea și zgomotul ușilor foaierului instituției: mi-au plăcut atît de mult, Încît am mutat scena, În foaier. Ușile acelea aveau personalitate... scenică! Și-un alt exemplu: un Don Giovanni cu păpuși, văzut la Praga, m-a interest mai ales În scena sosirii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]