3,317 matches
-
în el o mare mâhnire. Mai are el vre-o speranță să-și găsească liniștea? Nerva și Thrassylus tăcură uimiți fiindcă înțelegeau despre cine era vorba. Dincolo de ferestre ploaia care aproape că se oprise se intensifică dintr-o dată în rafale zgomotoase. Magistrul persan își alese cuvintele. -Liniștea vine din adîncul ființei noastre magnifice! Acolo trebuie să căutăm, în inima noastră. Inima este oarbă însă trebuie să deschidem un ochi în inima noastră căci de acolo ies gîndurile cele rele. Ura, răzbunarea
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
pelerini care erau pe acolo. La fel făcură și magistrul Ruthavan, Muso și cei doi însoțitori ai lor. La lumina focurilor de tabără atmosfera prinse a se destinde între cei campați pe colinele din jurul Ierusalimului. Se auzeau ici colo voci zgomotoase în felurite graiuri și pe alocuri cântece. O patrulă romană de noapte trecu printre corturi și animale. Legionari având torțe aprinse în mâini măsurau cu ochi pătrunzători pe toți cei din cale. Uneori ridicau pe câte unul de pe pământ, apoi
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
în postmodernitate, așa cum variațiunile pe tema schimbării au născut în permanență un important factor destabilizator pentru echilibrul precar al imperiilor de odinioară. Filozofii globalizării se străduiesc asiduu actualmente să compună în mod paradoxal, prin concepte fățiș dizarmonice, o „simfonie”, evident, zgomotoasă a iraționalului tutelar, bătând monedă pe faptul că actuala formă de înfrățire mondială - de anulare, mai corect zis, a diferențelor specifice dintre națiuni și de renunțare totală la divinitate - se vrea a fi, de fapt, trecerea la un etaj evolutiv
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
de păsări Cu voci îngerești, diafan ciripit, Ciorchinii de flori pe brațe- mi presari, Și raze trimite- mi să- mi mângâie trupul, Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase, Atinge- mă blând, cercându- mi norocul Cu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase, Ritmul din inimi, acoperișuri de case, Bătând darabana peste pământ, Aprilie schimbător, cu zile umbroase Azi mă alinți, mâine- mi picuri, pe rând, Stropii de ploaie, lapoviță cernând, Că la Babele viforoase, urâcioase Cu traista- n bat",cum se spunea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
păr, triluri de păsăriCu voci îngerești, diafan ciripit,Ciorchinii de flori pe brațe- mi presari,Si raze trimite- mi să- mi mângâie trupul,Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase,Atinge- mă blând, cercându- mi noroculCu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase,Ritmul din inimi, acoperișuri de case,Bătând darabana peste pământ,Aprilie schimbător, cu zile umbroaseAzi mă alinți, mâine- mi picuri, pe rând,Stropii de ploaie, lapoviță cernând,Ca la Babele viforoase, urâcioase"Cu traista- n bat",cum se spunea, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Afară în curte nămeții răscoliți și profanați de sania grosolană, așteptau încremeniți dreptate. Cerul își acoperise chipul cu valul opac al norilor și refuza să vadă "stricăciunile" provocate de șleahta năzdrăvanilor zgomotoși, cu ochii aprinși de bucuria iernii și de promisiunile lui Decembrie care, la fel ca în fiecare an, veni însoțit de primul Moș al iernii. Sfântul Andrei dădea startul sărbătorilor, precedat imediat de duiosul Moș Nicolae, pe care copii din
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
în apa mării și în camera lui de la etajul cinci. Le-au condus pe fete până în fața ușii camerei lor, apoi și-au luat la revedere, stabilind să se întâlnească la masa de prânz. Rămase singure, Cristina își manifesta destul de zgomotos fascinația față de Aurel și de noaptea pe care le-au oferit-o. - Doamne, dar ce-o lucra Aurel de are atâția bani să-și poată permite o asemenea extravaganță? Cred că l-a costat o mică avere. Numai cât a
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
urmă a ajuns să reprezinte, mai degrabă, produsul nefast al interacțiunii dintre două structuri diferite între care hiatusul s-a instaurat, încă de la început, cu destul de multă evidență. Despre noțiunea de libertate a ființei cu apucături de reptilă în concertul zgomotos al supraviețuirii campestre, din nefericire, nu se poate discuta aici cu larghețe. Cu toată ființa ei de ierburi și de lut, pampa își transcende propria metaforă și realitate, căpătând, prin verbul pătimaș al lui Martinez Estrada, contururi precise de mit
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
la noi, iar nu după mult timp, îmi dau seama că acest lucru nu este doar în capul meu. O grămadă de priviri sunt ațintite asupra noastră, și, în timp ce facem o plecăciune scurtă, toate persoanele din sala imensă ne aplaudă zgomotos, de parcă ar avea tălăngi în loc de mâini. Lăsăm în urma noastră mulțimea care a început din nou să se distreze, și mergem până la o măsuță din lemn, unde sunt două cești din porțelan și un ceainic, cu modele florale. Bărbatul se așează
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
de soim,Ce pradă în gheare o strânge,Dar nu văd nici raze,Nici stele pe cer,Iar ochiul îmi plânge...... XII. PRIN ANI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015. Pe cărări însorite, răsunând zgomotos, Trec copii ce minunea și-o cântă, Prea gingași, prea voioși, Prea zglobii, prea ștrengari, Într-un joc neobosit Se adună. Pe ălei încărcate de flori și miros, Trec iubiți sărutându-se tandru, Prea frumoși, prea senini, Prea aprinși, prea
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec și eu, privind melancolic, Prea demult mă jucam, Prea puțin am iubit, Prea aproape de varsta tăcută... Citește mai mult Pe cărări însorite, răsunând zgomotos,Trec copii ce minunea și-o cântă,Prea gingași, prea voioși,Prea zglobii, prea ștrengari, Într-un joc neobositSe aduna.Pe ălei încărcate de flori și miros,Trec iubiți sărutându-se tandru,Prea frumoși, prea senini,Prea aprinși, prea-ndrazneti
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se lovesc de pereții camerei Și se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva.Asa mă simt și eu, spectator nefericit...E ziua în care camarile sufletuluise deschid largSi, din sertare întunecoase, reci,Țâșnesc violentAmintiri, tristeți și dureri grele,Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase.Se lovesc de pereții camereiSi se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite,Ce pot să mă rănească la o nouă atingere.Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării,Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ea De atâta sorbit leneș. Până și aroma ei a șters-o ștrengar În dimineața asta Și și-a găsit locul într-o ceașcă mai veselă, De îndrăgostiți. Muzică îmi obosește auzul. Leneșa și greoaie Își scurge notele asonante și zgomotoase, Fără nicio armonie sau stil, Și, măi obraznic de-atât, Trece nemilos și absurd la note de jazz. Un iz greoi de mâncare Îmi gâdilă impertinent mirosul Ducandu-ma cu gândul La stomacele înfometate și zgomotoase. Al meu îmi spune
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
scurge notele asonante și zgomotoase, Fără nicio armonie sau stil, Și, măi obraznic de-atât, Trece nemilos și absurd la note de jazz. Un iz greoi de mâncare Îmi gâdilă impertinent mirosul Ducandu-ma cu gândul La stomacele înfometate și zgomotoase. Al meu îmi spune categoric Că refuză să digere, Că e satul deja de atâta stat Și nemișcare, și nimic. Citește mai mult Cioburi de dimineață monotonaSe împrăștie peste tot astăzi,Mă lovesc dureros în ochi,Ascuțite și nemiloaseSi îmi
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
la cafeaua plictisita și eaDe atâta sorbit lenes.Pana și aroma ei a șters-o strengarIn dimineață astaSi și-a găsit locul într-o ceașcă mai veselă,De indragostiti.Muzica îmi obosește auzul.Lenesa și greoaieIsi scurge notele asonante și zgomotoase,Fără nicio armonie sau stil,Si, măi obraznic de-atât,Trece nemilos și absurd la note de jazz.Un iz greoi de mancareImi gâdilă impertinent mirosulDucandu-ma cu gandulLa stomacele înfometate și zgomotoase.Al meu îmi spune categoricCa refuză să
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Lenesa și greoaieIsi scurge notele asonante și zgomotoase,Fără nicio armonie sau stil,Si, măi obraznic de-atât,Trece nemilos și absurd la note de jazz.Un iz greoi de mancareImi gâdilă impertinent mirosulDucandu-ma cu gandulLa stomacele înfometate și zgomotoase.Al meu îmi spune categoricCa refuză să digere,Că e satul deja de atâta statSi nemișcare, și nimic.... XXIV. VIS DE VARĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015. Dimineață își scrie cu penița de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
într-o sală de dans sau în propria ta viață și de aceea faci pirueta după pirueta. Grația împletita cu alunecările suave, te însoțesc. Simți că doar așa viața te poate alinta. Plutești pe un dans lin, iar alteori prea zgomotos. Depinde cum simți muzică care alimentează propria ta viața. Partenerul de dans îți este timpul. Acel domn simpatic și șarmant care zâmbește doar atunci când îi atingi mâna. Te învârți în pas de bourree, și el execută aceleași mișcări perfecte în jurul
DANSUL VIETII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371471_a_372800]
-
fă curvo, l-am stors de ultimul leuț. Acum poți să te duci și tu să te freci de el, dar pe degeaba, că Sofica i-a luat tot caimacul. Pentru tine a rămas doar zațul. Hă, hă, hă! râse zgomotos Buhăianu, convins că făcuse o glumă bună. La care, nicio fată nu râse. În ochii lor sclipeau doar ura și sila. Dar tăceau, scrâșnind din dinți. Numai Irina zâmbea, privindu-l compătimitor cu mâna la gură. --Vezi că te-ai
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
Doamne, nițică răcoare. Fiara și-a potrivit ochiul aprins și zgâit În ochiul meu, de care-și freacă pleoapa...”( S-a culcat fiara) În poezia lui, spunea G. Călinescu, “odată deschisă o ușă, zece porți se dau la o parte zgomotos și simultan peste amețitoare perspective”. Bibliografie: Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. 2- Ovidiu Crohmălniceanu; Șerban Cioculescu-Poezia d-lui t.Arghezi; Dumitru Micu- Opera lui tudor Arghezi; I. Negoițescu, Tudor Arghezi, poet al existenței. Ion Ionescu- Bucovu Referință
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
informator, pe care fără voia sa îl încălzea la inimă ar fi putut să fie făptașul. Abia seara, după ce plecase și ultimul suflet de om din clădire, în timp ce încuia tacticos ușile și poarta, Candit se simți ceva mai bine. Închise zgomotos legătura voluminoasă de chei în servieta sa tip diplomat și se îndreptă spre casă. Soția îi ghici pe loc neliniștea, încă din clipa în care intră grăbit și-și turnă un pahar de țuică, pe care-l goli dintr-o
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
love not war (faceți dragoste nu război). Astfel, caracterul distracției (entertainment) s-a schimbat radical, apărând filonul cântecelor cu substrat protestatar, concretizat prin Bob Dylon sau mistic (Leonard Cohen). Caracterul protestatar, pacifist a fost rapid înlocuit prin muzica rap dinamică, zgomotoasă apelând la instinctele primare, mai ales sex. Dar, sub ochii noștri , caracterul divertismentului s-a schimbat radical, spectaculos prin noile invenții, neanticipate de J.Verne și alți scriitori. Lansarea spectaculoasă a calculatoarelor personale, tabletelor și mai ales a telefoanelor mobile
DE LA JULES VERNE LA ...... BALENA ALBASTRĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375332_a_376661]
-
frânte, căutând timpul... În același timp eu simt că, în trupul, mintea și sufletul Sarei DeJar: Cerul de la o vreme,/se clatină în mine. Și o înțeleg cu tot trupul, mintea și sufletul. Și sunt convinsă că și lumea cea zgomotoasă poată să o înțeleagă, citindu-i poezia plină de toamnă și de dor... Nesfârșit dor... Liliana Boian Terziu Referință Bibliografică: Poveste de toamnă, de suflet și de dor / Liliana Ghiță Boian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V
POVESTE DE TOAMNĂ, DE SUFLET ȘI DE DOR de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375624_a_376953]
-
multe baloane în aer Sau doar admiram cerul Poate mi-ai pus multe flori în păr Sau doar l-ai mângâiat tandru Poate pluteam deasupra dealurilor înverzite Sau doar ne plimbam prin parc Poate ne rostogoleam prin iarbă și râdeam zgomotos Sau doar gustam o înghețată Poate urcam munți și ne răcoream în izvoare line Sau doar mă țineai de mână Poate făceam multe magii Sau doar ne sărutam pe buze Poate am eliberat mulți fluturi colorați Sau doar ne-am
POATE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371842_a_373171]
-
unii, tineri, alții, bătrâni, vârtejuri de bucurii ori de nevoințe, unii, senini, alții, plini de regrete, Scorbură îi simțea doar ca pe niște unde, unele mai calde, altele, mai reci ori ca pe niște zvonuri, mai blânde sau, dimpotrivă, mai zgomotoase! Atât! Până la urmă îi jucă iar în față altă rostire a Mumei: mai devreme ori mai târziu, ajungem cu toții în apa-fier-tare din adâncul pământului, să se știe! Alte nedumeriri îl încolțeau. Nu înțelegea ce rost își căpătase acum. Și-și
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]