1,162 matches
-
profețiile lui primite spre iluminare de la Iahwe cel întunecat, numai că el n-a profețit ce va descoperi istoria în vremurile noastre și cum minciunile lui vor fi date în vileag. Adică să ne luminăm după mintea noastră dar cu zicerile lor; minciună puhoi și revelații canci. Falsificînd în totalitate istorie popoarelor ce au trăit în regiunile din jurul Mării Negre de unde venea religia crucii în Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt dar și istoria altor regiuni, și luînd de la alții majoritatea elementelor religiei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în nordul Mării Negre goții veniți din provincia Gotia din Scandinavia care au format un regat împreună cu geții din estul Carpaților ce a dăinuit peste 300 de ani. Dar regiunea respectivă era locuită și de frații geților - sciții - iar dacă amintesc zicerea lui Ovidiu că grecii cei țîfnoși din Dobrogea vorbeau o limbă care suna mai mult a getică atunci sîntem obligați de logica adevărului să acceptăm că zisa lui Iordanes este adevărată, adică toți ,,s-au dat la brazdă” după leges
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
călugări geți ce au reușit să se refugiezi către est de prăpădul roman. Faptul că în același timp sînt amintite ambele cuvinte - bessarabeni și Bazaram-bam - dar cu 100 de ani înainte ca această familie să ajungă a conduce Valahia, exclude zicerea istoricilor români așa cum am arătat mai înainte. O altă menționare a populației românești din Moldova este a cronicarului Tho-mas Tuscus în Gesta imperatorum et ponficum care spune că în anul 1277: ,, În această vreme regele Ottokar al Boemiei, prins în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
neam de vîntură steag! Iordanes în Getica, la capitolul 65 spune că pe regele geților îl chema Gudila dar se bătea pe cataramă cu regele macedonean, tot așa cum făcea Ion Brătianu cu tartorii sioniști Cremieux și Montefiori. Mai găsim în zicerea lui Iordanes ,,...În acea vreme, precum spune istoricul Dio, Filip, tatăl lui Alexandru cel Mare, suferind de lipsă de bani, s-a hotărît să devasteze cu armata sa Odyssitana, cetate a Moesiei care, din cauza vecinătății era atunci supusă goților. Dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la rege, să-i ofere o pace plătită în bani și în același timp să-i spioneze tabăra.” Vedem că informațiile de pe tăbliță sînt confirmate din surse romane, scrise cu aproape 200 mai tîrziu. Ceva însă nu se leagă în zicerea latinului, dacă galii i-au pornit la galop pe geți și pe tribali, nu prea mai aveau de ce să treacă Bosforul pentru că erau stăpîni pe teritoriile acestora! Logica evenimentelor ne obligă să acceptăm că adevărul este cel scris pe tăblița
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
care mă găsesc. Din acest text, poetul latin ne spune explicit că limba geților putea fi înțeleasă și de către romani dacă se străduiau puțin, deci erau limbi înrudite cu rădăcină comună și asta se cunoștea înaintea cuceririi parțiale a Getiei, zicere ieșită chiar de sub pana unui latin sadea și nu de leprele care s-au dat de ceasul morții numai să ne facă mai latini decît latinii! Tristele V,7 ,,Vrei poate, să afli ce soi de oameni și ce obiceiuri
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ceilalți, care trăim și simțim cum ni se dă, regăsim în sufletele noastre adevărul sensibil iar în lumea rațională din afară vedem o țesătură cu logică șchioapă care-l înfășoară autoritar altfel. Și de aceea adevărul devine marcă a subiectivității, zicere necesară pentru salvare a fiecăruia dintre noi. Dixi et salvavi animam meam. Nota Editorului Schiță biografică Nicolae GEORGESCU, născut la 6 septembrie 1950, în satul Jupânești, com. Coșești, jud. Argeș, este absolvent în 1969 al Liceului teoretic nr. 2 din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Motive constante sunt înstrăinarea, casa părintească, mama rămasă mereu în așteptarea fiului. De asemenea, apar frecvent imaginile prietenilor de drum sau ale „marilor dascăli”: creatorul baladei Miorița, Aron Pumnul, Mihai Eminescu. În poezia anilor din urmă T. pare să privilegieze „zicerea” sentențioasă, suportul fiind mai cu seamă dimensiunea morală: „Cel ce cântă cu adevărat/ Nu-și face din cântec obiect de mezat”. SCRIERI: Harpele ploii, Ujgorod, 1981; Dreptul la neliniște, Ujgorod, 1984; Linia vieții, Ujgorod, 1988; Teama de înstrăinare, Chișinău, 1990
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
o ordine care contrazice toate cronologiile. Opera literară - cele mai multe eseuri pleacă de la cărți apărute - este un pretext pentru disocieri ingenioase și colorate. Personajele lui François Mauriac „sunt toate pe grătar și se frig la foc mic”, „secretul infernului sartrian este zicerea tatălui, a verbului a face, dispariția lui din limbaj, însoțită [...] de suveranitatea nemărginită a lui a fi. Faciosfera cedează pasul ființosferei. Esse a izgonit definitiv pe facere”. Boema lui Artur Enășescu stimulează o incursiune în mai multe culturi, cu referiri
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
am urnit destul de greu spre gară. *31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească. După aceea, de-a lungul zilei, vreme închisă, umedă, rece. Nici un eveniment nu ne smerește! Cutremurul a devenit pretext de ziceri proaste. Bețiile s-au înmulțit, rîsul s-a umflat și mai tare. *Din 2 aprilie, „campania de presă” cu răspunsuri la atacurile unor ziare și posturi de radio occidentale, care s-au referit la felul cum e (mai exact cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
străinătate (colocviu, simpozion), el și un alt român au spus o noapte întreagă bancuri, în timp ce un suedez n-a reușit să plaseze decît o singură glumă, și aceea nu prea sărată! Cîtă filosofie e - a adăugat el apoi - într-o zicere ca „Bine-a fost, dar rău era, / Rău e acum, da-i bine așa!”, și m-a invitat la modul complice, ca pe unul care „are talent”, să pătrund mai adînc „dedesubtul” acestor vorbe. Am declinat complimentul și l-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și liderii administrației județene au ignorat această ZI IMPORTANTĂ PENTRU ROMÂNIA ... Indignarea lor este cu atât mai mare cu cât ZIUA DE 14 DECEMBRIE NU A FOST RECUNOSCUTĂ PE PLAN NAȚIONAL CA SIMBOL AL REVOLUȚIEI! N.n. Un alt exemplu de ziceri iraționale: “Zi importantă pentru România”— “Nu a fost recunoscută pe plan național ca simbol al revoluției”. Pag. 293 - ȘTEFAN PRUTIANU . “Din grupul organizatorilor evenimentelor din 14 decembrie 1989 , (liderul platonic), este cel mai detașat de acele evenimente . Ca și în
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Creangă, unde recompunerea atmosferei spirituale a biografiei este și de ordin stilistic. În ediția din 1964, C. a adăugat un capitol de analiză a operei, cartea intitulându-se acum Ion Creangă. Criticul observă însușirile de comediograf ale povestitorului, limbajul, arta zicerii, ca și la Caragiale; de asemenea, jovialitatea humuleșteanului, pe care îl apropie de scriitorii cei mai deosebiți ca structură și formație, Rabelais, L. Sterne, G. Flaubert, A. France. Farmecul lui Creangă i se pare inanalizabil, ca și farmecul poeziei eminesciene
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Al. Mirodan, care observă coexistența dintre „poezia patrimoniului iudaic” și „expresivitatea românească”. Pitorescul lingvistic, savoarea limbajului, ce se reclamă, parcă, de la Anton Pann și de la Ion Creangă, fac din cele două scrieri o sinteză culturală insolită. Expresii idiomatice, umor al zicerilor, lexic arhaic-pastoral, univers fantastic, cu diavoli din poveștile românești, rime răsărite dintr-un fel de balet stilistic, uneori arghezian, arată că simplitatea e doar aparentă, iar scriitorul, un rafinat. Nu miră, prin urmare, faptul că celebra Cântare a Cântărilor e
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
productivității. Partea întâi RESURSELE 1.1. O "fabulă" despre geniu la începuturile literaturii române Barbu Paris Mumuleanu a folosit cuvântul geniu în volumul din 1825, Caracteruri. Mai întâi în prefață, apoi într-un poem și la urmă în glosarul cu Zicerile cele streine. Nu era încă sigur cum trebuie să îl scrie și de aceea de-a lungul textului grafia oscilează. Într-un loc jenie, în altul genie, apoi din nou jenie. Vocabularul de la sfârșitul cărții îl înregistrează la litera j
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de hârtie imprimată, vertijul incomensurabilului, varietatea non-comprehensibilă de nuanțe și de valori. Tot așa, romanticii care proiectează o resursă productivă în universul posesiei și al colecționării se confruntă nu numai cu multiplicitatea obiectelor pe care le dețin (vestigii, opere, fragmente, ziceri populare), dar și cu dezordinea sau insignifianța lor. Șansa de a deține dintr-o dată un patrimoniu de mare valoare se plătește prin neliniștea trăită în fața puzderiei de obiecte. Și dacă sentimentele din gama negativă revin constant în exprimarea admirației în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de slujba sa decât a se supune la voința crudă a prințului; 36. Dacă se întâmplă ca un judecător să se mulțumească a zice că a lucrat din ordinul prințului, nu trebuie să fie crezut înainte ca el să probeze zicerea sa prin instrucțiunea semnată de prinț sau de martori; 37. Prințul micșorează pedepsele culpabile comise din cauza amorului; Amorul se aseamănă cu beția și nebunia; 38. Acel ce comite o greșeală îndemnat prin amor nu va fi deloc pedepsit după asprimea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bătuse în târg. A căutat Radu Vodă la boieri și le-a zis: „au nu v-am spus că acest om de boierie nu iaste? Iară către dânsul a zis: „eu, măre, încă pe boierie n-am apucat a-ți zicere". Și au și zis Armașului: „ia-i gârbaciul, și a pus de i-a dat 300 de trege". Așa judeca Radu Vodă pe vătavii săi de aprozi, încheia cronicarul. f) Văduvele și nevolnicii erau scutiți de bir iar la stabilirea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sumei totale, ea rămânând neschimbată până la recensământul următor care era stabilit din 7 în 7 ani. Drept urmare, birul fugarilor, a celor morți, rămânea în sarcina localnicilor, a celorlalți birnici, împovărând în felul acesta sarcina fiscală a celor statornici. Devine explicabilă zicerea populară care, probabil, își are rădăcinile încă de pe atunci: „a dat bir cu fugiții" ceea ce astăzi ar cam însemna „a fugi de o răspundere", „a da cinstea pe rușine", situație care explică și numeroasele jalbe adresate stăpânirii între două catagrafii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
strângă aceste globii și care se numeau deșugubinari (Radu Rosetti, din „Pământul, sătenii și stăpânii", vol. I, p. 282). Deșugubinarii căutau să găsească cât mai multe asemenea pricini, pentru că erau în profitul lor. De aici, se crede că provine originea zicerii românești: „caută pricină cu lumânarea". „Pârâtul sau vinovatul erau puși în fiare și schingiuiți rău, ca să plătească mai degrabă și mai mănos gloaba; altminterea erau trimiși în cătușe la vornicie și deci nici de acolo nu puteau scăpa, și chiar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îi mai punea la caznă, la bătaie" pentru câțiva bani: „bătutul măr, cu capul vâlvoi, cu spatele vânătăi, cu ochii scoși și înroșiți de fum și cu picioarele în usturime", săracul își lua lumea în cap. Revenind pentru a explica zicerea „trei moși pe groși", Gh. Ghibănescu scrie: „Grosul polonez era o monedă măruntă de argint, cam aproape de valoarea leului; și foarte multe monede de acestea se găseau în țară la noi, mai ales în Moldova în tot decursul secolelor al
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
jaf pe țară, globnicii de multe ori luau de gloabă și toți caii de pe la oameni, chiar și pe cei „ordinari și slabi de la oamenii nevoiași", acuzați pentru anumite fapte și constituiau mijlocul de acoperire a cuantumului amenzilor. De aici și zicerea de gloabă, ca un epitet de ocară adresat calului cel mai rău. Deșugubina sau șugubina, constituia amenda pusă de judecători pentru răscumpărarea unei fapte săvârșite, pentru crima făcută de un om într-o anumită împrejurare și era proprie „pierzătorilor de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vinul de Huși se califica după cel de la Cotnari, dar, iată, viile acestea, se lucrau cu târgoveții din Huși, iar priveghiul era stăpânirea de noapte, în timpul coacerii roadelor mai ales, ca să nu se fure, și era tot în sarcina târgoveților. Zicerea cu priveghiul și privigherea s-a păstrat și s-a extins în popor, mai ales la țară, spune Melchisedec, când se organizează priveghiul sau privegherea mortului în casă. Atunci, la locul numit Ochiul, aflat pe moșia Episcopiei, numită Brosceni, unde
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de smântână, o pungă de sărmăluțe făcute ca la mama acasă, toate reprezentau atracții irezistibile pentru familia dedată musafiriilor. Cunoșteau toate datele sărbătorești din cercul familiilor frecventate și nu lipseau de la niciuna. Când sunau la ușa prietenilor aveau și o zicere rimată: Nu mâncăm, nu bem, am venit să vă vedem. Or, tocmai mâncarea și băutura reprezentau scopul vizitei lor. Statutul de musafir este avantajos și benefic. La această concluzie a ajuns și un copilaș care, observând că în toate vizitele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe locuitori cu încartiruirea, cu întreținerea lor, care costau încă pe atâta, pe cât dabila pe vite". Urmare a strigătelor și blestemelor țării împotriva văcăritului s-a ajuns ca însuși mitropolitul Iacov Putneanul să-l afurisească, rămânându-i cuvânt de pomenire zicerea populară: „IacovMitropolitu, ce a legat văcăritu"... Pârcălăbia, numită și mortasipie, încasată și de vornicii și căpitanii localității, după ce se încasa brudina la trecerea podului, era un venit care revenea poslușniciei celei mari și a starostiei. Pârcâlăbia, cum rezultă dintr-un
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]