4,648 matches
-
apoi întorcându-se în Ucraina, sau plecând în Rusia și în Europa, pentru Sofia Rotaru, așa cum sugerează titlul unui film în care interpretează un rol, cântecul rămâne cu ea. Nici ea nu a cântat vreodată cu nepăsare. Sofia Rotaru a zidit din cântecele ei o fundație pe care azi cântăreții din România nu au capacitatea de a construi. Cei din Ucraina, Basarabia sau Rusia au. A cântat în duet cu mari cântăreți, printre care cu celebra Alla Pugaciova, iar mulți cântăreți
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
meu de nepătruns - cel bulgăre dospit de lut, cu viul înnodat în mine pe frânghia de la-nceput, pe ductul cu suspine. Și-aud un glas curgând prin vine, nu pogorât din zări senine, ci din adâncu-mi izvorât, din Miezul cel zidit în mine de palmele-Cuvânt: “Coboară, fiule, coboară, cu tot cu mia-ți de-ntrebări, și-atenție la scară! De ce urci întrebarea sus, când Cartea e cu tine, jos, și-n ea, orice răspuns, cu noimă, cu folos?!” Și-n timp ce-mi
TOT CERU-I... JOS de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362571_a_363900]
-
nori să-mi plouă lacrima în rădăcini, De dorul și iubirea versului nescris. Sufletul sângerând de-ai străinilor spini, Să-mi scrie amintiri pe legendarul vis. SABIA CUVÂNTULUI Din boltă albastră în condei să-mi cadă Enigma sorții ce a zidit misterul Iubirii mele troienită-n zăpadă, Am ascuțit cuvânt, ca să despic cerul. Cu el mi-am disecat inima iubirii, De-mi curg în vene, doruri însângerate. Și îmi inundă speranța fericirii, Când dorințe în suflet sunt ferecate. Cu valul timpului
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
să iubesc De toate și tot mai presus! Mă-nvălui cu pace deplină, Cu har, cu speranță și dor... Cuvântul Tău iarăși m-alină Și aripi îmi dai pentru zbor! Departe de-a lumii cârtire La cruce, pios mă închin Zidind un altar de iubire Prin harul Tău Tată Divin! Timpul Clipele se scurg grăbite și se pierd în amintire Fiecare cu regrete, cu speranță sau iubire... Prea grăbite clipe trec din "acum" către "a fost" Multe ca un fum se
OMAGIU DIVIN 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362739_a_364068]
-
ar răsări o stea, ai confrunta-o cu imaginea născută din iluzia despre noi? COPIL FIIND Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui să mă apere de arșiță. Acum, văd luna purtând aceeași pălărie, făcându-mi cu ochiul. Copil fiind, zideam castele de nisip întâlnindu-mă cu prinții din poveste. Azi, nisipul prin clepsidra timpului s-a scurs, castelul sa surpat, sufletul rămânând închis printre ziduri. Copil fiind, simțeam chemarea depărtării atingând zenitul cu mâna. Astăzi, mă agăț de-un colț
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
de lună. Azi, văd astrul nopții tremurând de dorința acelorași ape înspumate. Copil fiind, Aveam încredere în oameni, speranță în visurile divine și în viitor. Astăzi doar divinitatea mai are încredere în mine. Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui, zideam castele de nisip, atingeam bolta cerului să-i simt îmbrățișarea, scăldându-mă sub clar de lună. Astăzi, nemaifiind copil, speranța și încrederea s-au stins, floarea soarelui nu mă poate apăra de nimicnicia omului, luna nu mai cochetează cu florile
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
Când brațele întinse sus pe cruce Ne-au luat povara prin Emanuel ALTARUL MEU Altarul meu, înfipt în palma nopții, Jertfelnicul țesut cu fir de vers, Ți-am închinat cuvintele ofrandă Și viața mea, un tainic univers. Eu te-am zidit în trup ca și Manole, Ești bogăția sufletului me ! Revarsă-te în mine precum zorii, Coboară-n mine muritor și zeu. Alintă-mă cu un cuvânt-năframă, „Copilul nostru din coperți născut!” Iubirea ta mi-alină orice rană, Poet iubit - icoană
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
azvârlită pe răscrucea drumurilor prăfuite. Iartă, Doamne, neplânsele lacrimi din talismanul tăcerii, ascuns în legenda a doi străini! Iartă, Doamne, toate ploile din pletele mele răvășite de semințele vieții. Iartă, Doamne! Iartă! ZIDIRE ÎN CER Tu ești ca o biserică zidită de Dumnezeu în care mi-am adunat toate sfeșnicele zilelor mele; în care ți-am pictat toți pereții cu îngerii Domului... în nădejdea netăgăduită, că, poate, ai să vezi drumul în care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
oameni, cu chip de smoală ascuns după un zâmbet, ce-n alb era vopsit. M-au răstignit prejudecăți absurde pentru-îndrăzneala de a-mi fi, și-am învățat din gânduri crude că sensul vieții, este de-a iubi. Și mi-am zidit iubirea-n veșnicie ... Citește mai mult Mi-am ispășit la fel ca voipedeapsa, de-a trăi-n noroiul vieții,bolnavă de același vis în doiprin anii efemeri ai tinereții...Neîmplinit mi-a fost cuvântulce l-am lăsat împovărat,de dorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
și-am întâlnit, oameni, cu chip de smoalăascuns după un zâmbet, ce-n alb era vopsit.M-au răstignit prejudecăți absurdepentru-îndrăzneala de a-mi fi,și-am învățat din gânduri crudecă sensul vieții, este de-a iubi.Și mi-am zidit iubirea-n veșnicie... XXII. FĂRĂ APLAUZE, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016. S-a supărat viața pe mine Și mi-a adus val de suspine, Când eu n-am vrut să fiu actor Într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
a polițistului. Fiind adeseori în mijlocul tinerei generații și etalând față de ea apropierea afectivă, conversația agreabilă, aproape familiară, coborâtă la treapta de înțelegere a copiilor, dar în același timp urcată la vârful de exuberanță, voioșie, fervoare specifice vârstei în care se zidește caracterul omului și se conturează pasiunile și aptitudinile fiecăruia. Niciodată nu are pregnanță metodica în atingerea scopului educativ, într-o așa măsură și cu un efect mai sigur și stabil, ca în momentele ce se imprimă în memorie în conexiune
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU POLIŢIŞTII BUHUŞENI, EXEMPLUL COPIILOR COMUNITĂŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370206_a_371535]
-
îndreptate împotriva Bisericii Mântuitorului lumii, a emis legi cu caracter creștin, a convocat la Niceea, Întâiul Sinod Ecumenic al Bisericii Celei Una, Universală, Sfântă și Apostolică, a promulgat Edictul de toleranță religioasă cu respectarea tuturor confesiunilor din imperiu și a zidit noua capitală a noului Imperiului creștin Dac ortodox la Bizanț, numită Constantinopol, după numele său de ctitor, dar închinată veșnicei slăvirii a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Maicii Sale-Preafericita Fecioară Maria. Către anul 658 î.Hr., tribul Megarilor, desprins din
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Hristos și a Maicii Sale-Preafericita Fecioară Maria. Către anul 658 î.Hr., tribul Megarilor, desprins din Marele trunchi Trac, având în frunte pe viteazul Bizant, și-a ridicat pe Bosfor cetatea de scaun numită Bizanț, iar mai apoi în fața ei au zidit și Calcedonul.(Herodot- sec V î. Hr., Istoria, IV, 144; /Polivie- sec. II î.Hr., Istoria IV, 38, 44). Inițial Împăratul Constantin cel Mare se orientase spre construirea noii capitale la Troia, unde ridică chiar zidurile exterioare ale Cetății. Grație intervenției divine
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
cum de putea avea, De cel din depărtare cum de știa, Putea fi seamăn acel de peste hotar? De unde să strângă birul n-avea habar... Un vis de așa unitate nu s-a pomenit Când turcul case, moschei aci și-a zidit... Stăpânea de prea mai mult ca și acasă, Acea credință în mai bine nu era-n viață! Prin sângele vărsat el scrisa hotarele, Prin vene de vitejie învinsa hoardele, Care jinduind pământ nu conteneau, La ce pentru pământii era tot
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
de sălcii, gata să prindă rădăcini.” Autorul citează la locul potrivit din actul în care se consemnează începutul acestei construcții: „Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de al munte până la mare, marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, vom zidi orașul nostru cu cetate de pământ.” Nu sunt uitate de autor nici ciudatele obiceiuri de priveghere cu ocazia morții lui Petru Mușat, acestea având loc nu numai la palatul domnesc, ci și în casele boierești. Toți îl considerau pe domn
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au și o altă cauză la fel de importantă și anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie și în jurul cărora ne modelăm viețile. Convingerile noastre se nasc și se zidesc sub influența mediului familial, tradițional, religios, educațional, etc și sunt de nezdruncinat, poate numai în cazuri de spălare a creierului să fie dislocate. Aceste lucruri au fost constatatate și cunoscute încă din antichitate și s-a ținut seamă de ele
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
noi Ca altădat`, cu soare sau cu ploi. Ieri mă făceai să râd sau chiar să plâng, Cu al tău zâmbet de copil nătâng, Când pașii tăi cu sunet cristalin Se depărtau sau iar păreau că vin. Eu te-am zidit pe veci în al meu gând, Dar nu-mi doresc să te păstrez plângând, Ci-n geana unui vis neterminat, Cu un final, probabil, demodat. Îmi amintesc ce multe ne-am promis, Pluteam pe-un colț de cer, în Paradis
VIAȚĂ DE BOEM de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353438_a_354767]
-
să le-nritm și să le-nrim, Din comoara nepăzită din seifuri, conturi, bănci, De la Dumnezeu dictare spre țărani și spre țărănci, Spre români cu vorbe simple și spre simpli cărturari Ce păstrează limba pură în registru-i de zidari Ce-au zidit altar de doină, de baladă și poem De se tem și anglofilii și latinii toți se tem... Cu franțuzii și păgânii mai demult am insprăvit, Doar cu slavii și ovreii încă nu ne-am lămurit... Azi mă fac cu tata
CUVÂNTUL DE DUPĂ CUVÂNT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353513_a_354842]
-
un nou strat de mândrie.... * * * La umbră mândrului și temerarului stejar,o clipă se așează.... Este un om,umil călător aflat pe drumul său spre un țel trecător și odihnindu-se secundă,ascultă versul frunzelor alintate de adierea blândă ce zidește din realitate,un templu al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
centrul camerei și simțind atingerea cearceafurilor,isi desfăcu picioarele simțind cum penetrarea devine un foc de artifici interioare ce amenință să rupă realitatea.Închise ochii și lasă capul pe spate,predandu-se cu totul întunericului ce o devora și o zidea din neant pentru a o dizolva într-o lacrima a plăceri ce le învăluie trupurile transpirate și le expune neantului.Și tot aceast neant,se cristalizează și încremenește sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în cearceaful mătăsos al
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în cearceaful mătăsos al întunericului... * * * Și când zbuciumul dorinței înceta,dizolvandu-se în noaptea ce se lipea de trupurile lor transpirate,Iulia închise ochii și îmbrățișa acest trup pe care întunericul îl zidea în imaginația ei iar ea pipăind și adorând acest trup ce aparținea întunericului,simțea cum Adonisul ei adoarme și se dizolvă și dispare în adierea ce-i alinta fruntea și așează petale în părul ei.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Străinul / Iulian
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
zâmbi mulțumită fiind că prin această întâlnire și-a găsit posibilă jumătate și pleca spre ieșire urmărită de privirea plină de bucurie a celui ce se îndrăgostise de ea în doar cinci minute conviins fiind că din efemeritatea clipei se zidește trăinicia iubiri. - Sfârșit - Referință Bibliografica: Tablou de vară / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2320, Anul VII, 08 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TABLOU DE VARĂ de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352780_a_354109]
-
trăi veșnic.Mergem,simt nevoia de a te ascunde de lume pentru că nimeni să nu știe de dragostea noastră! Se ridicară de pe banca și porniră spre casă bucurându-se de frumusețea dimineți ce pudra obrazul dragostei lor. * * * Dar timpul trece zidind relația lor într-o construcție trainica a iubiri și cum timpul e adevăratul calau,boala Mariei se agravase și petrecea tot mai mult timp prin spital și de cele mai multe ori era dusă cu salvarea la spital deoarece metastazele se manifestau
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
de carne, / pământul le era lumina aceea / de sus a ochilor mei. («Greșirea cerului» - SEM, 158). În câmpul valorilor estetice ale Europei contemporane, opera lui Nichita Stănescu, cu „noua ontologie“ a Limbii / Logosului din temeiul paradoxismului, în care și-a zidit întreaga ființă, își relevă monumentalitatea de ctitorie, aidoma unei Mânăstiri a Argeșului, sublimă Mânăstire-Cuvânt; iar din locul în care aripile lui au izbit pământul, țâșnește gheizerul; și în umbra-curcubeu, Marele Poet murmură: Eu nu sunt altceva decât / o pată de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
veche Umbre nude, colorate Printre pietre stau de veghe Sunt salcâmii de-altădată. Las' să facă ce vor ele Zid din piatră de-or naște Fără ușă și fereastră Tot cu tine voi renaște. Peste zidul cel de piatră Vom zidi un pod de stâncă Peste marea cea albastră Prea înaltă, prea adâncă. P.S. Și din zid aud: "O Sole" Naște Ana lui Manole... Și din zid se-aude: "tată" Glas de prunci și prunci de piatră. Referință Bibliografică: Ana lui
ANA LUI MANOLE ŞI PRUNCII LOR DE PIATRĂ de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352891_a_354220]