1,652 matches
-
4. O petrecere Lanark a fost trezit de cineva care îi sărea pe piept. Era fetița vecinei. Fratele și sora ei stăteau călare pe picioarele lui, cu haina agățată pe bățul unei perii de parchet pe care o legănau de zor, astfel încît cadrul șubred al patului scîrțîia. — Pe mare! Pe mare! cîntau ei. Navigăm pe mare! Lanark se sculă în capul oaselor și se frecă la ochi. — Plecați de-aici! Ce știți voi despre mare? le zise el. Săriră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gângurea, vocea îi era limpede și melodioasă, „a fost greu, acum a trecut, s-a terminat“. „Cum s-a terminat, Zenobia, cum a trecut și cum s-a terminat ? Mie îmi vine să mor, sunt disperat și tu îi dai zor că a trecut ! Auzi la ea, domnule, cum a trecut când stăm până în gât în noroiul ăsta și eu crap de frig și senilul ăla se holbează la mine ? Dacă nu faci ceva să mă scapi de el, să știi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am săturat. Dacă vrei să știi, nu e greu, e îngrozitor, așa, de unul singur. Cunosc figura : cineva mă conduce, din mine. Sunt propria mea proiecție, un cretin care nu vrea să ajungă nicăieri și la nimic... și tu dai zor să fiu cuminte, să-mi strâng mai tare hățurile, ca să fiu liber...“. Îmi venea să râd : „Dacă vrei să știi, ai dreptate. Am vorbit și eu așa, ca să mă mângâi...“. * O uriașă turmă de paviani a invadat o plantație din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată când era ridicat un capac, simțea în el însuși o reacție favorabilă sau defavorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de neatent. Survola apoi în mare viteză întreaga zonă, dar ori încotro privea, întâlnea numai obstacole - prea multe clădiri, prea multe mine, un adevărat haos. Coborî din mica lui aeronavă și începu să-i descoasă pe tehnicieni, care lucrau de zor. Mai toți își aminteau că zăriseră pisica în urmă cu vreo douăzeci de minute. Nemulțumit, Grosvenor se urcă din nou în aeronavă lui și porni în zbor deasupra orașului. Corl se pusese în mișcare ceva mai înainte, alergând repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
atacul nostru va da greș, ne vom gândi la alte măsuri. Îți mulțumim, domnule Grosvenor, pentru expunerea dumitale. Și acum, la lucru! Era un ordin. Cei din sală se risipiră grabnic. 6 În lumina orbitoare din atelier, Corl lucra de zor. Îi reveniseră mai toate amintirile și, odată cu ele, tehnicile învățate de la constructori și capacitatea de a se adapta la situații noi. Găsind aparatul de zbor, se apucase să-l repare, căci era parțial demontat. Își dădea seama, din ce în ce mai limpede, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși costumele spațiale erau prevăzute cu câte un dispozitiv de refrigerare, oamenii se sufocau de căldură și asudau de zor, muncind ca niște roboți. În plus, ochii le erau orbiți de lumina puternică. Deodată, Grosvenor îl auzi pe un om de lângă el exclamând: - Uite-i că vin! Grosvenor se întoarse în direcția arătată de omul acela și se simți scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dimineață, îmi refuzasem o vizită așteptată în fiecare seară, de două luni, a unui om care mă preocupă de un an încoace. Puțin rău... mult rău. Și totuși, și totuși, și totuși ce-a vrut? Am început să frec de zor argintăria, cu praf de curățat dinții - o invenție pe care ar trebui s-o brevetez. 2 Alexandru se așteptase să nu fie primit, deși spera într-o minune. Că luni dimineața nu se fac vizite e la fel de sigur, ba chiar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pod îmblător umblă. 337Ca cele de pin prejur, când alergi cu trăsura, se pare că ele umblă. 338Ca o umbră de măgar, ca un lucru de nimic (prost de tot). 339Mai aproape dinții decât părinții. 340Milă de silă, dor de zor. 341Nașul botează, nașul cutează. 342Socoteala de - acasă nu se potrivește cu tocmeala din târg. 343Scara de sus în jos se mătură, iar nu de jos în sus. 344Tot un cuc nu ne cântă în toată vremea. 345Dracu nu face biserici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că ce vedeți nu lăsați Și ce iubiți nu uitați. No. 15 Dintr-o petrecere dulce Bucurat într-al meu trai, Ce gândeam că nu m-a smulge Soarta dintr-acelaș rai, Astăzi văz că ea mă duce, Vrăjmașa, cu mare zor În pustiu să mă arunce Fără milă, fără dor, Unde soarele și luna 424 {EminescuOpVI 425} {EminescuOpVI 426} {EminescuOpVI 427} Sunt cu totul de prisos, Dacă eu de la nici una Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am să mă simt mâine dimineață. În realitate, și Mirciulică e cam gutunărit. ― Pune-i ventuze! Uite, Melania, în frigider așteaptă o cremă de zahăr ars, iar Șerbănică îmi dă zor că ar mânca un ștrudel cu mere. Dacă știu că nu vii, nici nu mă apuc. Ce zici? ― Doar nu-l poți refuza pe Șerbănică... ― Perfect. Te rog nu întîrzia. Închise telefonul și chicoti. ― Florence mă crede grozav de ramolită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înșel niciodată. Aceasta-mi amintește de un caz asemănător. Cineva ascunsese o lădița cu aur și pietre scumpe în pivnița unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut poza. Prințesa scăpătase și căuta de zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm. Niște scriitori remarcabili. Doamna Miga izbucni într-un râs nervos. ― Ce idioată! Basme
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mult mai bine, mulțumesc. Să-i dăm bătaie! Cârnul își curăța pistolul. ― I-aș da un telefon amicului meu să-l liniștesc. ― Lasă, mai bine fă-i o surpriză. Îi expediezi o scrisoare cu un fluture albastru. ― Îi tot dai zor cu fluturii ca un prost! Lui îi trebuie niște piese de schimb la o mașină de cusut Singer, și eu să-i trimit fluturi! Ce-o fi în capul tău, nu știu... ― Are dreptate, interveni răgușit Nucu Scarlat. Se întoarse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și aprigă a împotrivirii când „De obicei/ Sunt căutați/ Capii răscoalei,/ Judecați urgent,/ închiși, împușcați/ Ori spânzurați/... Și toate se petrec/ în numele poporului” - formulă stereotipă prin care orânduirea comunistă își justifica legalitatea însușită samavolnic. Pentru a distrage atenția, cânta de zor Fanfara foamei ce-i incita doar pe copii, „Copiii se trezesc uimiți,/ Dar mamele-i roagă/ Să mai doarmă puțin/ ... Că pentru ce au ei de făcut/ Se cere putere/ Să poată ieși din blestem.” în Noapte grea, exprimând neagra
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fel ca părintele său. Avea o casă frumoasă în sat - și mai avea încă una la lotul său situat pe hotarul ce despărțea islazul satului Priponești de cel al gospodarilor din Liești, unde locuia „din primăvară până în toamnă” trudind de zor în anumite nopți când nu putea fi observat, pentru a lucra în voie, fără teama de a fi prins asupra faptului. Oamenii satelor Priponești și Liești constatau lipsurile, reclamau autorităților, anchete de constatare se făceau ca la carte, fără a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și că uneori păcatele părinților trec asupra urmașilor până la al șaptelea neam. Nitas asculta liniștit dojana tatei, dar făcea tot după cum îl îndemna firea lui hrăpăreață. Cam prin anii 1936, pe când încă mai eram elev normalist și tata muncea de zor semănând în pământ străin luat în dijmă (50% din recoltă). Tata avea semănate câteva hectare cu grâu, care rodise spornic. Locul se afla la punctul denumit „în fermă”, probabil cândva fusese o fermă a cuiva, înainte de împroprietărirea de după Primul Război
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
țin seamă. Am început lecția, într-o liniște profundă, pornind de la un fapt concret. Cu o săptămână înainte, în dreptul Bisericii Domnești din centrul orașului, trecând întâmplător pe acolo, am zărit o copilă în uniformă școlară care, îngenunchiată, se ruga de zor, făcând semnul crucii. Mă uit la ea și mă văd în situația elevului cu credință și cu teamă de profesori. Ca și ea mă rugasem la vremea mea, dar aveam înrădăcinat și bunul obicei de a mă pregăti serios pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la Brad, care stătea încă sprijinit de biroul Lisei. — Sunteți Bradley A. Gordon? O clipă mai târziu, unul dintre polițiști îl învârti pe loc, îi trase brațele la spate și îi puse cătușe. Dumnezeule! își spuse Josh. Brad urla de zor: — Ce dracu’ e asta? Ce mama dracului e asta? — Domnule Gordon, sunteți arestat pentru atac cu circumstanțe agravante și viol asupra unei minore. — Cum? — Aveți dreptul să nu spuneți nimic ... — Ce? Care minoră? urlă Brad. La naiba, nu cunosc nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să construiesc scenarii. Povestirile din Evul Mediu nu sînt niciodată plictisitoare. Autorii lor Îl cunoșteau pe Horațiu și adagiul său, semper ad eventum festinat: grăbește-te mereu, aleargă În Întîmpinarea evenimentului, scopului, deznodămîntului. Festino, mă zoresc, mă grăbesc, Îi dau zor. Trebuia s-o cunosc pe fata aceea splendidă și misterioasă. I-aș vesti, precum un alt Înger Gavriil, „Iată, ne vom căsători!“. De cîte zile ar avea nevoie ca să se Îndrăgostească de mine? De cîte săptămîni? „De ce nu imediat?“, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă mîinile În decolteul celeilalte studente și Îi lingea de zor urechile. Studenta Își dăduse capul pe spate și Închisese ochii. Scena era cam vulgară. „Scoate-ți ochelarii“, mi-a spus Virginia, „am să-ți arăt“. Mi-a rezemat obrazul de pieptul ei, cambrîndu-se pentru a-și sprijini sînii de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
modern care confunda terasa cafenelei Flore cu aceea a castelului Elsinore. Însă Hamlet imploră fantoma tatălui să-i vorbească. Eu eram În schimb mort de teamă ca nu cumva să vină tata să-mi adreseze cuvîntul. Iar Prévert Îi dădea zor cu povestea lui cu tipa! De parcă Îmi ardea mie atunci de așa ceva! Tată, pleacă, te rog, ne Întîlnim la hotel, după cum am stabilit. Doar n-o să beau whisky-ul ăla, nu-ți face griji. Fii măcar o dată de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să frămînt Între degete capetele de mort. Eram sigur că va voi să-i arăt mătăniile. A Întins mîna, iar eu m-am tras Înapoi cu un aer Îngrozit, psalmodiind de zor Om namo Nârâyana. Era convins că are de-a face cu un mare țicnit. Nu eram prea departe de a crede la fel. „Fă-te comod“, mi-a cerut el, „destinde-te“. Mi-am scos pantofii și, așezîndu-mă pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cu-atât mai rău pentru atâția Agrippa, Reuchlin și compania lor de trei parale care se aruncă pe pista asta falsă. Eu reconstitui aici istoria unei piste false, e clar? Noi ne-am lăsat influențați de Diotallevi, care-i dădea zor cu Cabala. Diotallevi dă-i și dă-i cu Cabala, iar noi i-am introdus pe evrei În Plan. Dar dacă Diotallevi s-ar fi ocupat de cultura chineză, i-am fi băgat și pe chinezi În Plan?“ „Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
îi plăcea lui Ben) tocmai începea să se răcească. Dar el și Ben erau doi virtuozi ai cuptorului cu microunde și în curând stăteau cuibăriți în fața televizorului pe care rula genericul de la Nosferatu. Spre dezamăgirea lui Jack, Ben înfulecă de zor pe parcursul tristei și lugubrei povești a primului vampir din istoria filmului, aproape impasibil. Necazul cu copiii, își spuse Jack, abținându-se să-l cicălească, era că se simțeau atrași doar de violența ostentativă à la Quentin Tarantino. Nu aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul este floare; Celălalt poate să zboare. Deși sare, nu-i sărat, Cu trăistuță e dotat. Ziua în amiaza mare El se jeluie de zor: „Mor, mor, mor”, și iarăși „mor”, Însă de murit nu moare. Câte-o dată, pasămite, El atacă chiar și vite. Prin copaci și prin păiș, Se strecoară pe furiș Și îți șuieră-n urechi Doar un cântec foarte vechi. Ce
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]