1,209 matches
-
în urmă, aplecându-se peste fată când îngenunchease că să piseze grăunțele, și râzând cu ea; își aminti apoi cum îl priviseră amândoi tresărind, chipurile lor golindu-se de orice expresie când îl văzuseră apropiindu-se de ei. Mușchii îi zvâcniră sub apăsarea puștii când îi reveni în minte această scenă, încât puse arma jos, ca să se relaxeze, lăsându-și brațele să-i cadă inerte. Dar în ciuda suferinței, continua să se gândească; în seara aceea ceva se schimbase în el, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
luciri pâlpâiră în oțelul ei. Așteptă nemișcat, urmărind din ochi spinarea omului legănându-se deasupra porumbului. Apoi, în clipa potrivită, apăsă pe trăgaci cu putere, ținând pușca pregătită să tragă din nou. Când răsună pocnetul împușcăturii, capul negru și rotund zvâcni ciudat, ștergând câmpuri de stele, corpul păru să se chircească, o mână se întinse, ca și când trupul ar fi vrut să se lase într-o rână pe pământ. Apoi dispăru în porumb cu un strigăt gros și speriat. Jonas coborî pușca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
auzeau niște bufnituri înfundate, un grohăit oribil și vorbe bolborosite pe jumătate, ca și cum cineva ar fi vorbit în somn. Își croi cu grijă drum printre șiruri, simțind muchiile tăioase ale frunzelor crestându-i picioarele, până când ajunse deasupra trupului care acum zvâcnea încet printre tulpini. Așteptă până îl văzu încremenind, apoi se aplecă să-l privească, dând la o parte frunzele reci, de un verde lunar, ca să poată vedea mai bine. Nu era o gaură mică și curată. Prin spintecătură se zărea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
îl simt cum își bagă limba în el iar apoi își vâră un deget pe jumătate în gaura mea și continuă să mi-o tragă cu degetul până când degetul intră atât cât poate de departe, făcând ca pula mea să zvâcnească incontrolabil... Cad în genunchi și încep să-i ling pizda lui Jamie, desfăcându-i buzele cu degetele și în timp ce mă mângâie pe păr o sprijin de peretele dușului - Bobby e încă în spatele meu în genunchi, îmi bagă și îmi scoate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
începe să-i lingă pula dintr-o parte în timp ce se uită la mine și Bobby geme și începe să-mi lingă picioarele și Jamie își ridică și își coboară gura, luând cât de mult poate din pula lui, în timp ce Bobby zvâcnește din șolduri. Se urcă în pat și se ridică deasupra pulii lui Bobby, apoi se lasă încet, fără să-și ia ochii de pe mine în timp ce pula îi alunecă în pizdă, după care și-o scoate și se freacă cu crăpătura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
sunt între picioarele lui Jamie și îi desfac fesele și încep să-i bag degetul în gaura curului, care e împinsă în afară și dilatată din cauză că pula mare a lui Bobby e în ea. Mă las pe călcâie, erecția îmi zvâcnește și când îi desfac fesele lui Jamie mai larg ea își ridică șoldurile, făcând ca pula lui Bobby să alunece din ea până când capul îi rămâne prins între buzele pizdei ei și apoi pula mea alunecă în gaura curului ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
fața - de obicei impasibilă - se încruntă de plăcere. — Dha, fute-l, fute-l din greu, cântă Jamie. Bobby își bagă și își scoate pula din mine, amândoi mârâind de ușurare, intensitatea crește și apoi răcnesc, cuprins de convulsii necontrolate, amândoi zvâcnind când eu încep să ejaculez, scuipând pe umeri și piept în timp de Bobby mă fute, anusul mi se strânge pe pula lui înfiptă. — Dha, asta e, asta e, omule, mârâie Bobby ejaculând, prăbușindu-se pe mine... 27 Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
despre mine: așa cum sunt. Hai în sicriul meu! Mihaela Michailov Stau cu moartea în față. Flirtează cu două sicrie. Le ridică brusc capacele. Se uită uimiți înăuntru. Se apropie în pielea aproape goală de spectatori. Tatonează moartea. Îi închid capacul. Zvâcnesc ca și cum ar fi două elastice umane care-și întind dorințele cât pot de mult. Tac minute în șir sau râd în hohote cu moartea la câțiva metri de ei. O moarte grea și gri. Nu se lasă intimidați de prezența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să mă gândesc la sărbătoarea de Crăciun și la urătura pentru bunicul? Tata a ieșit imediat pe ușă. Când s-a întors ținea în mână un pui de iepure. Ți-am adus "jucăria" asta, mi-a spus. Inima mi-a zvâcnit cu putere. Am întins mâinile spre iepurașul speriat, l-am mângâiat, avea botul umed. Sub blană, pielea îi tremura nestăpânit, inima îi zvâcnea în ritm sacadat. Să-l crești, tu, mare a adăugat tata. Să-i dai de mâncare morcovi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în mână un pui de iepure. Ți-am adus "jucăria" asta, mi-a spus. Inima mi-a zvâcnit cu putere. Am întins mâinile spre iepurașul speriat, l-am mângâiat, avea botul umed. Sub blană, pielea îi tremura nestăpânit, inima îi zvâcnea în ritm sacadat. Să-l crești, tu, mare a adăugat tata. Să-i dai de mâncare morcovi și să te joci frumos cu el. Am uitat de picior, de bubă. Nu mai simțeam nimic rău în mine. Cele două zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-i cutreiera făptura, stârnindu-i sângele. Cunoștea bine lovitura acestei vipere divine, duhul fără astâmpăr al marii curgeri - astăzi numite îndeobște heracliteene, după numele celui aflat încă, pe-atunci, ireperabil de departe în avalul ei. Din încolăcirea în care somnolează, zvâcnește fulgerător și drept, a trăsătură de unire, între două ființe, ca pentru a-și feri capul și coada de contopirea în nedistincția mijlocului și a și le reașeza la distanța cuvenită, dătătoare lucrurilor de măsura-i. Și mai învățase pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
De ce să mai întârziem, când tot acolo o să ajungem?" Apoi dispare grăbit în odaia de toaletă. Jeanne aude un foșnet de haine aruncate, zgomotul ghetelor azvârlite pe podea, înainte de a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili și ciorapi. Jeanne "zvâcni, ca și cum ar fi vrut să sară din pat, când un picior rece și păros îi alunecă de-a lungul piciorului. Și, cu fața în mâini, înnebunită, gata să țipe de spaimă, se ghemui tocmai în fundul patului". Julien o prinde îndată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
altuia evantaiul, care trece dintr-un salon în altul. După câteva minute, evantaiul îi este redat proprietarei, iar dintre cele cincisprezece nume înscrise pe el Paulinei le recunoaște pe toate, cu excepția celui, firește, al lui Jean de Pange... Cu inima zvâcnind, Pauline se apropie de tânăr. Știe de la început că "nu mai este un joc", un flirt, ci "cei dintâi fiori ai dragostei". Cei doi tineri își deschid unul altuia inimile. Se mai întâlnesc de câteva ori în secret, iar curând
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
femeia aceea, ca un hoț, într-o clipă de slăbiciune, cu complicitatea aburilor de alcool; dimpotrivă, pe acest jucător cinstit îl întărâta doar lupta și cedarea pe deplin conștientă. Nu avea cum să-i scape. Baronul știa că otrava arzătoare zvâcnea deja în vinele sale". Totuși, aici baronul se înșeală și comite o eroare fatală. Căci, oricât de sigur pe sine era "vânătorul" nostru, până la urmă prada îi scapă. Căci pe această mamă aflată pe punctul de a ceda o salvează
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de cazne se-apleca Grijind de fiecare cu dragoste de soră. Însă... Într-un apus, pe când veghea un marinar breton Căruia-o schijă-n zbor îi smulse un pulmon Și care-agoniza, trăgând de-acum să moară Îl vede pe băiat zvâcnind ultima oară: Nici douăzeci de ani n-avea, bietul de el Dar Moartea-l jinduia și nu-l slăbea defel. Rănitul aiura: Ești tu, Yvonne a mea? Iubita mea cea dulce, frumoasă ca o stea! Nu vreau să mor! Să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
deveniți astăzi deceniu al nostalgiei. Scriitorul Hervé Prudon, acum în vârstă de cincizeci de ani, este și el martor la aceasta, printre alții. Odată cu trecerea timpului, își amintește cu emoție de săruturile interminabile ale flirtului, "de inima și tâmplele care zvâcneau, de mâinile umede" ce se aventurau șovăielnice pe piele. Își amintește de cântecele estivale pe care le asculta pe plajă, A Whiter Shade of Pale al formației Procol Harum, When A Man Loves a Woman al lui Percy Sledge, Yesterday
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) DANA KONYA-PETRIȘOR (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Dana KONYA-PETRIȘOR Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu Editura Junimea Iași 2016 Murgul viselor mele frămîntă nebun din copite, zvîcnind peste iarba uscată a veghilor pline de dor, iar foamea de zări despletite spre cer o proclamă sonor. În coama de vînt, nechezatul strecoară uitate ispite... MICI AMĂNUNTE Dacă încep iar cu scuzele, ca la prima mea carte, risc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o lume a chirurgiei estetice, a implanturilor, a drogurilor, a organelor și chiar a creierelor artificiale și a ingineriei genetice. Barmanul Ratz, care îl servește pe Case în scena de început a romanului, are o proteză în locul unui braț, care "zvîcnește monoton în timp ce el umple paharele cu Kirin". Dinții săi sînt "o combinație de oțel din Europa de Est și de smalț cariat de culoare brună" . Ochelarii lui Molly "sînt implantați chirurgical, acoperindu-i perfect orbitele. Lentilele argintii păreau să-i crească direct
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de militari înarmați cu pistoale-mitralieră se opuneau, refuzau mental să urmeze locomotiva. Era o grevă a materiei cenușii, a rațiunii care nu putea accepta acte ilogice și absurde. Erau fapte refuzate de normele gândirii umane. Era un nonsens. Pufăind și zvâcnind tot mai puternic, locomotiva îi târa pe nefericiții locatari ai vagoanelor tot mai repede și mai repede spre o destinație numai de ea știută. Din această încleștare mută și imaginară au învins îngerii lui Lucifer, rugile noastre n-au reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată. Mă uitam la pieptul slăbit și descărnat al bunicului: el cu partenera lui de viață au adus pe lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ești acum... Parcă ai fi o fetiță frumoasă, da, da. Chiar așa. Mama glumea, încercând să mă aducă pe linia de plutire, întrucât vedea că eu sunt pe punctul de a mă prăbuși. Ochii mi se făcuseră roșii, tâmplele îmi zvâcneau, iar capul îmi huruia ca o moară. Era, probabil, o insolație destul de puternică. Dar am reușit să ajung până la bordei. Mama m-a sprijinit să cobor cele trei trepte, m-a așezat pe locul meu în așternutul de paie, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de grâu unduindu-se sub adierea molcomă a vântului cald asemenea șoldurilor unei fecioare, ieșite din laboratoarele cele mai specializate ale Creatorului Divin; stolurile de vrăbii gureșe, zburătăcindu-se prin praful fierbinte al drumului, într-o baie rapidă și binefăcătoare, zvâcnind apoi spre înălțimi, scuturându-și cu vioiciune aripile desfăcute într-un gest de igienizare corporală totală. N-a văzut de pe câmpia nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului mișcător, cumpăna înțepenită a unei fântâni ca o balerină cu trupu-i miniatural executând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o breșă în stratul îmbibat cu țărână cleioasă și lipicioasă. În aceeași secundă și-a retras, zvâcnind, mâna din horn, căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit pe stânca din muntele Caucazului, drept pedeapsă că dăruise oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Ionel să anuleze aventura. Dar cine să-l mai asculte ? Fernic ar fi decolat cu el chiar și leșinat. Nu mai era cale de-ntors. Pulsul i-o luase razna și tremura din toate oasele și încheie- turile, tâmplele îi zvâcneau îngrozitor și se albise tot, ca făina. Nici nu a conștientizat când și-a și dat drumul câțiva stropi pe el, în toată nebunia și amețeala care-i făceau capul să-i vâjâie. Însă când a simțit că se înalță
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai multe ori, provocându-i un orgasm cum nu mai avusese vreodată. S-a înmuiat apoi toată și s-a lăsat pe spate, pe trupul său, încă unduindu-se încet pe pielea lui plină de șampanie, simțind cum mădularul încă zvâcnește în fundul ei. Atunci și-a întins mâinile și l-a prins de păr și l-a strâns, și a început să râdă : — Ai văzut că se luminează afară ? Hai să facem un duș și să ne plimbăm într-un parc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]