11,723 matches
-
să suporte ororile evacuării, cu ea luându-l doar pe Bob. Trecea zilnic pe la noi. Conversația sa se restrângea la evenimente de tipul: „Veneam azi de la gară și, în dreptul cantonului, mi s-a desprins talpa la pantof. Ei, bine, vă închipuiți cum am venit până acasă”. Eram atât de obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Dovedind o capacitate deosebită de a învăța, cu sete de carte și de cultură”, „cu un suflet frământat de un nepotolit dor de a se instrui și desăvârși, și mânat de acest năvalnic dor de învățătură”, parcă ni-l și închipuim pe Nicolae părăsindu-și părinții, lăsându-și Stulpicanii săi iubiți în 1887 și pornind cu merinde în traistă la Școala Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental cezaro - crăiesc (Greco - orientalische K. K. Obergymnasium)” astăzi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
resemnare în fața rămășițelor sale pământene și să rugăm pe Dumnezeul părinților noștri să-l primească în ceata celor drepți. Fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică!”. De cealaltă parte, patriarhul îi alină pe „jalnicii ascultători”: „nu mi-aș fi putut închipui vr’odată, că - într-un timp relativ atât de scurt de abia 10 ani - să am eu dureroasa îndatorire de-a înmormânta doi venerabili mitropoliți ai acestei pravoslavnice provincii românești: Bucovina [...]. Deși scumpul nostru confrate Nectarie era atacat de o
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică, încât credea că ar fi pronunțat chiar și asemenea înjurături. Îmi spunea într-adevăr: „Aleargă îndată să-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rechemat în rîndul cadrelor active, încredințîndu-mi Secretariatul general al Departamentului. Împreună cu el am asistat, mai degrabă ca simpli spectatori uimiți, apoi consternați, la "lucrătura" diplomatică a mareșalului Averescu pentru a duce România pe o cale pe care el și-o închipuia triumfală cînd, de fapt, era doar riscantă și nu ducea nicăieri. Italia fascistă, de care se revendica sus și tare făcînd caz de sentimentele sale de admirație, îl răsplătea cu articole elogioase în presa și mesaje personale din partea Ducelui, pline
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se apere în fața camerelor, cum însă nu o poate face, va fi limpede că este vorba de o greșeală și va fi răsturnat într-o clipă. Apoi opinia publică va fi pusă în fața unui gest italian, iar comentariile, precum vă închipuiți, vor fi ostile și definitive.... La așa ceva ne putem aștepta de la o prietenie dublată de o alianță?". Dacă vă înțeleg bine" concluzionă Ducele "sîntem acuzați că v-am fi "înghesuit"... Cum putem soluționa această problemă? (Avea stiloul în mînă... Iată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
agitat și adesea capricios, își imagina că poate să stabilească ceva durabil cu fascismul și cum presa încă nu-și începuse seria de insulte ("Tevere" abia debuta în această direcție, fără ca, prin desene injurioase, să "scuipe" asupra Franței... ), Jouvenel își închipuia că Franța ar putea avea la Roma un punct de sprijin solid. Dar pentru a-l avea, cu dragă inimă ar fi aruncat mult lest, în detrimentul multor țări, iar colegii din Mica Antantă nu-și ascundeau temerile față de anumite soluții
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scoate România din criza economică și agrară în care se sbătea după 1929, instaurarea unei dictaturi de tip mussolinian în care rolul Ducelui trebuia să fie jucat de Argetoianu autorul acestui proiect validat de cercurile din capitala statului care se închipuia "cea mai mare putere militară a continentului" și voia să folosească România, Cehoslovacia și Iugoslavia pentru a-și asigura securitatea, asmuțind revanșismul german, care începea să se manifeste cel puțin sub forma tot mai puternică a frustrării economice, spre răsărit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sau lui Manea ori nu mai știu cui; alții explică totul prin faptul că sunt prieten cu Breban și cu Uricaru, complice cu Eugen Simion sau, dimpotrivă, furios și gelos că Manolescu e academician, iar eu nu; sau alții, și mai firoscoși, își închipuie că sunt unealta evreilor din lumea întreagă care vor să-l pedepsească pe N. Manolescu pentru antisemitismul său. Bine, aș putea eu să mă apăr în acest din urmă caz, dar N. Manolescu nu se mai arată câtuși de puțin
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și de scriitori la omologarea cărora contribuie. Dar pe critic cine îl omologhează? Sigur că e un „orgoliu stupid” să crezi că „dacă n-ar exista critici n-ar exista literatură” (N. Manolescu, într-un interviu). Criticul poate să-și închipuie că e un judecător de care depinde soarta operei unui scriitor, numai că deasupra judecătorului se află legea. Nu judecătorul face legea, el doar o aplică. Deci, chiar dacă menținem comparația dintre critic și judecător, trebuie să nu uităm legea care
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
e mult mai obiectiv decât mine. De pildă, în tot ce privește literatura română... Sau, mai bine zis, scriitorii români și, mai ales, criticii. E și firesc! El nu e scriitor român, nu depinde de umorile nu știu cărui criticastru care își închipuie că fără el nici n-ar mai exista literatură. Întors de curând de la Agen (undeva în sud-vestul Franței), Pastenague îmi reproșează ultimele două tablete: — Nici nu trebuia să scrii despre „Lista lui Manolescu”. Te-ai pus într-o poziție ridicolă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
te aruncau peste bord. — Chiar așa? Chiar așa! Pentru că trebuia salvat vaporul culturii cu orice preț. Mai târziu, dacă va fi cu putință, se vor scrie și capodopere. Până atunci însă trebuiau să se supună și să cânte în cor. Închipuie-ți că și mai mulți marinari ar fi refuzat să cânte. Că s-ar fi revoltat. Ce s-ar fi întâmplat? Ar fi fost aruncați în mare, hrană rechinilor capitaliști. — Adică în exil? — Iar pe vapor ar fi rămas numai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și eu cum mă taie capul. Nu e vorba de cum scrii, ci despre ce scrii... Am înțeles, am înțeles. — Alege și tu subiecte mai nobile... — Mai nobile? — Da, mai nobile. De pildă, Academia Franceză, Premiul Nobel... Nu mi-aș fi închipuit că poate gândi atât de convențional. Dar poate că mă ia peste picior... — Glumești, zic și zâmbesc. Dar el nu-mi întoarce zâmbetul. Se răsucește pe călcâie și-mi întoarce spatele, mă lasă mofluz în fața hârtiei albe, cum se zice
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cum se zice la Academia Franceză. Te pomenești că Pastenague a citit interviul pe care Gabriela Adameșteanu i l-a luat lui Hector Bianciotti pentru 22... Fug după el și-i pun întrebarea direct. Am ghicit, dar să nu-mi închipui că el crede că e cine știe ce de capul lui Bainciotti, știe el foarte bine, a și încercat să-i citească un roman: literatură convențională, psihologizată și cam misticoidă. Gabriela Adameșteanu, care e autoarea unuia dintre cele mai bune romane scrise
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lor N. Manolescu, care nu pregetă să recurgă la cele mai arbitrare și mai frivole metode pentru a-și conforta sentimentul că de el depinde canonul literaturii române. Uluitor e că toți băieții ăștia ușor „fantasmatici” (Mușina dixit) chiar își închipuie că vor câștiga războiul... Cotidianul, 22-23 iunie 2002 Nu vorbeam destul de bine germana... În luna iunie am vizitat Europa Centrală - ori cum spun unii de la Timișoara, dar și din Iași: a treia Europă. Am fost la Budapesta, unde mi-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Franceză (instituție care, ce-i drept, strălucește mai mult în ochii telespectatorilor!) și nu m-aș mira să-l primească și pe Kundera, care, în ultimul timp, se preface că scrie în franceză. Și încă nu e mare lucru! Dar închipuiți-vă că Tsepeneag a obținut o bursă din partea CNL (un fel de Fondul literar) ca să scrie încă o carte în limba lui Molière. El, care nu e decât un biet bastard al lui Caragiale. Scrie e un fel de a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mondială. Poate că n-am înțeles eu bine, eram obosit - după atâtea festivaluri și colocvii când la mare, când la munte! -, dar mi s-a părut că dl Năstase se află într-o stare de confuzie îngrijorătoare. Probabil că-și închipuie că dacă intrăm în NATO vom și deveni o mare putere și vom concura de la egal la egal pe piața mondială cu imperiul cultural anglo-american. Când până și statul francez cheltuie bani grei, mai ales în domeniul cinematografiei, pentru ca filmul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Est (am scris deja despre asta!), nici colocviile unde mă duc în virtutea inerției sau, mai ales, ca să întâlnesc oameni ca Ion Pop, pe care îi prefer categoric intelectualilor din fostul exil. — Dar măcar ai fost la Săpânța, ai văzut cimitirul? — Închipuie-ți că am fost! Cu Groșan și cu Vulturescu. Din păcate era încă iarnă, zăpadă; la început de martie. La Săpânța trebuie mers vara sau toamna, ca personajele din romanul meu. Am răsfoit și un album în culori... Ion Pop
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
te arăți antiamerican... Culmea e că vorbește serios. Oportuniștii nu spun niciodată vorbe în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor își apără interesele, cariera. Când oportunistul e scriitor, își închipuie că prin vorbele și gesturile sale își ocrotește opera care trebuie să răzbată de a lungul secolelor. Oportunistul e de fapt un idealist. Un idealist egoist! Dimpotrivă, alt amic se arată foarte indignat când află că romancierul Nicolae Breban și-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Ceilalți erau niște proști. El a fost deștept. A calculat perfect, ca la șah... Și uite că i-a ieșit! Nu pot să-l las să spună chiar orice. — Uite ce e... zic. În primul rând, e greu să-ți închipui că toți, oricât de inteligenți și de curajoși ar fi fost, se apucă să protesteze. Asta nu s-ar mai fi numit disidență. Ar fi fost revoluție în toată regula! — Ca în decembrie ’89... Nu-l contrazic, dar mă pufnește
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
irosim atâta energie. De pildă, discuția despre NATO. Săptămâna trecută am crezut că până la urmă îl convinsesem cât de cât. Nici pomeneală! Era doar o iluzie de procuror - de astă dată el era avocatul! - care își încheie rechizitoriul și-și închipuie că acuzațiile sale sunt atât de grave, încât apărarea o să renunțe să mai ia cuvântul. Recunosc că m-a luat gura pe dinainte și am fost poate prea aspru cu echipa guvernamentală care și-a dat atâta osteneală ca România
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
diplomat. Și am să explic de ce. La prima vedere, România s-a ploconit și pe urmă s-a bucurat degeaba, americanii aveau nevoie de baze militare și de carne de tun. Așa e. Dar dacă te oprești aici și-ți închipui că ne-am tras singuri pe sfoară, te înșeli amarnic. Înseamnă că n-ai înțeles care e politichia subțire a Guvernului Năstase și abilitatea ministrului său de Externe. Dacă americanii au nevoie de noi înseamnă că ne vor garanta integritatea
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
afle și ea în treabă, în treburile literaturii române, unde, sărmana de ea, nu cântărea nici cât o pană, de gâscă, nici cât un fulg, cât un funigel purtat de vântul Istoriei... Cotidianul, 17 ianuarie 2003 Nemuritorul Năstase Să ne închipuim o clipă că omul, specia umană ar fi fost nemuritoare. Ce s-ar fi întâmplat? Ei bine, toți cei care au meditat la această năstrușnică idee au ajuns la concluzia că neamul omenesc n-ar fi evoluat așa cum a evoluat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
paranoidă (ICD-10: F22.0) se caracterizează prin supraestimarea patologică a propriei persoane, neîncrederea extremă fată de alții, susceptibilitate exagerată, judecată falsă. Presupunând o stare de susceptibilitate invadatoare fată de alții, ale căror intenții sunt interpretate ca fiind rele, ea își închipuie că ceilalți o exploatează, îi fac rău sau o înșală, este preocupată de îndoielile nejustificate legate de loialitatea sau fidelitatea celor din jurul său (prieteni, asociați), este reticentă la ideea de a se confesa altora crezând că informația ar putea fi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de Cap de Creus, în apropiere de Port Lligat, locul de obârșie al pictorului catalan: În timpul unei excursii la Cap de Creus, unde peisajul mineral (din nord-estul Cataloniei) este un adevărat delir geologic, m-am lăsat pradă fanteziei: mi-am închipuit că văd figurile celor două personaje din Angélus-ul lui Millet, tăiate în stâncile cele mai înalte. Plasarea lor în spațiu era identică cu cea din tablou, dar erau în întregime acoperite de fisuri. Câteva detalii ale celor două figuri fuseseră
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]