12,621 matches
-
Editura Minerva, București, 1996 Lovinescu, E., Sburătorul. Agende literare III 1930-1932, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1999 Lovinescu, E., Sburătorul. Agende literare V 1936-1939, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Editura C.N.I. „Coresi” S.A., București, 2001 Lungu, Dan, Literatura scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Dumitru D. Panaitescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976 Petrescu, Radu, Meteorologia lecturii, Editura Cartea Românească, București, 1982 Pillat, Dinu, O constelație a poeziei române moderne, Editura Cartea Românească, București, 1974 Pintilie, Andrei, Ochiul în ureche. Studii de artă românească, ediție îngrijită de Ileana Pintilie, prefață de Gheorghe Vida, evocare de Mihai Olos, Editura Meridiane, București, 1992 Piru, Al., Istoria literaturii române de la început pînă azi, Editura Univers, București, 1981 Pop Ion, Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969 Pop, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Între timp, dealul Chiscul Vulturului se umpluse în întregime cu pui de copaci. Crescuseră și aceia. Și acum ei formau o frumoasă pădure tânără. I-a fost dată în primire,împreună cu alte trupuri, lui Rădăcină Rândunel.împreună cu alți asemeni lui, îngrijesc și păzesc pădurile din zonă, ca pe ochii dn cap. Că sunt, și distrugători, destui, prin lume. Dar ei nu au spor, pe aici, nu pot strica, atât cât ar dori. Mai pe urmă, Rădăcină Rândunel s-a căsătorit. S-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Spunea marele președinte al României „Se încearcă acreditarea ideii că statul, guvernul, este responsabil pentru fiecare cetățean. Hă-hă-hă! Nu-i adevărat. Nu mai suntem în comunism. Va trebui să continuăm să explicăm oamenilor, că niciodată statul nu trebuie să se îngrijească de fiecare cetățean." Ia te uită, și noi proștii, credeam până acum că plătim impozite și alte angarale de nici nu le mai știm pe nume, tocmai pentru ca statul să aibă grijă de noi. Să aibă de unde să plătească profesori
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cât mai repede, zise George și se grăbi spre casa ei să o pună în temă despre ce discutase cu prietenul său. - Sina, nu este de glumă, trebuie să-ți faci toate analizele, poți să pierzi copilul dacă nu te îngrijești la timp! - Nu merg singură la dispensar. Știu că mama ta este prietenă cu asistenta și îmi este rușine! - Și ce dacă, tu înțelege odată pentru totdeauna că nu mai ești singură, eu mă voi căsători cu tine, chiar dacă părinții
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tu ești? Abia atunci când îi auzi vocea, își dădu seama că este mama lui George. Venea de la grădiniță la ora aceea fiindcă avusese un fel de ședință cu părinții copiilor în vederea pregătirii serbării pentru sărbătorile de iarnă și întotdeauna se îngrijea ca să discute cu părinții din vreme, în legătură cu costumele ce trebuiau confecționate pentru diverse roluri. - Da, eu sunt, se întâmplă ceva cu mine; am căzut pe burtă și m-am lovit rău, îmi curge sânge și am dureri mari
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ați certat și că ți-a tras o palmă. Se mai ceartă oamenii, dar se împacă! De ce a trebuit să pleci de acasă și să îl lași singur? Aseară i-a fost rău, a rămas la mine să-l îngrijesc. Aveți gospodăria voastră, aveți treabă, tocmai acum ți-ai găsit să îl lași? - L-am lăsat și nu mă mai întorc, nu mai pot trăi cu el în felul ăsta; să mă lovească, să bea și să mă înșele cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
copii și când ieșeau în sat, mergeau însoțite de bărbații lor, la braț. Duminica, de la biserică, se ducea în cimitir, la mormântul mamei ei și la cel al lui George; aprindea lumânări și tămâie și, de primăvara până toamna târziu, îngrijea florile pe care le sădise pe cele două morminte. Aici era liniștea ei sufletească, aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o vadă tristă. De multe ori se întâlnea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și, amândouă își descărcau sufletele îndoliate și îndurerate, la mormântul lui. Petre arăta din ce în ce mai rău. Slăbise mult iar băutura și țigările erau singurele lui satisfacții pentru că, de când plecase Frusina de la el nu avea cine să-l îngrijească și să se ocupe de gospodărie. Mama lui venea din când în când să-i gătească și să îi spele lucrurile, mai deretica prin casă, el fiind ocupat cu munca și cu IAS-ul de care trebuia să răspundă. Și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prânz. Deși întârziase cu o oră la întâlnirea cu președintele, îl găsi pe acesta în birou. Se scuză și îi spuse că fiica lui nu s-a simțit bine în dimineața aceasta, a trebuit să stea cu ea, s-o îngrijească. Președintele observă că ceva nu este în regulă, după expresia feței. Nu l-a mai întrebat nimic și au pus la cale toate detaliile în privința achiziționării taurinelor. Să îi mai distragă atenția de la grijile cu fiica, președintele îl invită la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de tine, în stare de orice sacrificiu. (Că mai sunt și mame „denaturate”asta-i altă poveste!) Lacrima tăind brazdă pe obraz, la despărțirea de cei dragi, valorează mai mult decât orice mărgăritar. Dacă nu știi ori nu vrei să îngrijești o floare, n-o rupe, n-o arunca, n-o călca în picioare, că este și ea ființă și s-ar putea s-o doară. Greu de spus dacă întotdeauna iubirea dă naștere la iubire; ceea ce-i însă sigur e
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
diverse pricini... Omul bun își face viața frumoasă și nevasta harnică gospodină-n casă. La vreme de criză bocesc nechibzuiții care până mai ieri și-au făcut de cap, întinzându-se mai mult decât îi ține plapuma. Nu te-ai îngrijit toamna de cămară, n-ai ce căuta în ea și rabdă până la primăvară. Cucul își caină singurătatea că așa-i felul lui de a fi; omul cată să se însingureze de lume atunci când și-a bătut joc de minunățiile cu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
gândul să revii peacolo pe unde ai trecut, doar-doar vei mai putea schimba și completa câte ceva... Frumusețea ființei tale se cultivă din copilărie până mai târziu, apoi se stinge încet, încet, asemenea unei lumânări de ceară... Felul în care te îngrijești de persoana ta vorbește despre voința, dragostea și respectul pe care-l ai față de viață (viața ta și viața lumii...) Când dorințele cată să se reverse peste marginile tale, amenințându-te cu înecul, trebuie să pui neapărat în funcțiune rațiunea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația română... Și, cu toate că în mod formal aștepta în continuare să se ivească vreun cumpărător serios, el se îngriji cu sârg mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând să mai plece niciodată în altă parte. Astfel, se apucă să repare, în prag de primăvară, toate gardurile rupte, făcu o cărare pietruită de la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câteva zile Virgil plecă la mănăstire, că să-și petreacă acolo restul concediului, iar Stelian rămase din nou singur. Gândindu-se că era posibil ca Virgil să se mute cu familia lui la Vărăști până la sărbătorile de iarnă, el se îngriji, în săptămânile următoare, să facă mai primitoare cele două odăi din fața casei, unde ar fi urmat să locuiască. Tot atunci el hotărî să renunțe definitiv la vânzarea casei și îi scrise în acest sens o scrisoare Noricăi, ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grup de pensionari, mai mult sau mai puțin întineriți și revigorați de tratament, ale căror nume și semnături autografe erau înscrise pe verso. Totul era în poză "ganz richtig", vorba neamțului. Să mai zică cineva că statul comunist nu se îngrijea ca un bun părinte de soarta cetățenilor de vârsta a treia, cărora le asigura, iată, minunate condiții pentru a se trata de reumatism, gută, artrită și de câte și mai câte alte suferințe și beteșuguri trupești. În aceeași epistolă, Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând, totuși, să se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din nou cu șeful secției, să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-le să se facă luntre și punte și să vină la botez, pe care nici prin gând nu trebuia să le treacă să-l țină fără ea!... În același timp, cu banii puși din timp de-o parte, Virgil se îngriji să facă toate târguielile necesare pentru marele eveniment de familie, apelând la serviciile cumnatului Lazăr și mergând de mai multe ori la București, de unde făcu rost de tot ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu ceva curte împrejur și cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești acolo, în inima orașului, îngrijind florile din grădiniță, privind tramvaiele trecând prin fața casei și crescând copii!... Nu tu socri care să te țină din scurt, nu tu vecini iscoditori și clevetitori, ca cei de la țară. Trai plăcut de burghezi confortabili și pașnici! În buzunar, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
E-un cer cu stele-ncununat. A fi copil e o poveste Copilăria e un basm Ce în cuprins îți dă de veste Că tu tot stai și timpul trece... Copilăria-i o petală Din floarea vieții pe pământ S-o îngrijești, s-o uzi la vară Căci de o pierzi poate să doară Maturitatea-i prea amară Nu-ți forța anii, stai la rând!!! Copilăria-i o decizie A fi sau a nu fi tu alegi Copilăria-i cu precizie Tot
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc îți întâlnesc privirea Te văd în fiecare dimineață În zâmbetul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-ntruna Nu se mai oprește! Iarna aceasta-n gând și-a pus, De la noi să nu mai plece. Mama Mamă dragă, te iubesc, Și eu vreau să-ți dăruiesc Iubire și ciocolată Pentru hărnicia toată. M-ai crescut, m-ai îngrijit De toate mi-ai dăruit, De aceea îți mulțumesc Și îți spun că te iubesc. Blanariu Adrian, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Horă cu năbădăi Primăvara abia veni Când
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vreau o vorbă bună Mereu când ți-o cer Am răspunsul tău. Acum din inima mea Toată dragostea din ea Numai ție ți-o voi da Ca s-o pui alăturea Lângă inimioara ta. An de an tu m-ai îngrijit Din suflet tu m-ai iubit Niciodată n-ai greșit Și de asta-s fericit. Soarele Astrule ești luminos Pe deasupra și frumos. Pământul cu razele-l mângâi Pe noi cei de jos ne bucuri. Galbenul este frumos Și mai este
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu turma, De-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parc-ar veni furtuna? Baciule ce-mi ieși în cale, Mulțumescu-ți dumitale De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de zare Ne-au ieșit dușmani în cale: Unul plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără-onoare, neam și țară, Și altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița. Spune-i să nu zăbovească
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]