12,966 matches
-
ul (din = "de cursă lungă") era o corabie lungă, rapidă și ușor de manevrat, cu pânze și vâsle, folosită de Imperiul Bizantin din secolul V până prin secolul XII. Derivate din galerele antice, dromoanele au navigat în Marea Neagră, pe Dunăre, în Mediterana, în Marea Roșie și Oceanul Indian, asigurând siguranța porturilor și rutelor comerciale ale imperiului. Au fost excluse din Marea Roșie și Oceanul Indian după cucerirea islamică, apoi au fost distruse și s-au împuținat după ce
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
lui latină "digitus impudicus" sau "digitus infamus". O variație cunoscută include întinderea degetului mare, care semnifică "du-te dracului". Originile acestui gen sunt speculative, și posibil, de mii de ani. Este identificat ca digitus impudicus ("deget indecent") în scrierile romane antice și se fac trimiteri la folosirea degetului în comedia greacă antică „Norii” de Aristofan. Acolo este definit ca un gest menit să insulte alte persoane. Utilizarea pe scară largă a degetului în multe culturi este datorată influențelor geografice ale Imperiului
Degetul mijlociu (gest) () [Corola-website/Science/313815_a_315144]
-
întinderea degetului mare, care semnifică "du-te dracului". Originile acestui gen sunt speculative, și posibil, de mii de ani. Este identificat ca digitus impudicus ("deget indecent") în scrierile romane antice și se fac trimiteri la folosirea degetului în comedia greacă antică „Norii” de Aristofan. Acolo este definit ca un gest menit să insulte alte persoane. Utilizarea pe scară largă a degetului în multe culturi este datorată influențelor geografice ale Imperiului Roman și Civilizației greco-romane. O altă posibilă origine a acestul gest
Degetul mijlociu (gest) () [Corola-website/Science/313815_a_315144]
-
directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datând din anul 1975. Oamenii sunt obisnuiți să recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii arheologice au arătat că, în perioadele când resursele de materii prime se diminuau, gropile de gunoi ale orașelor antice conțineau mai puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc). În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau colectate în Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
în domeniul istoriei. După absolvire, și-a efectuat serviciul militar, apoi a lucrat ca profesor de engleză, istorie și științe sociale la un liceu din Cairo. Între timp, a participat la cursuri postuniversitare de arheologie, specializându-se în istoria Egiptului Antic și a Egiptului Islamic. După absolvirea seminarului, în 1949, a fost numit să predea Vechiul Testament și Noul Testament la Seminarul Teologic Copt. În același an, a devenit redactor-șef al revistei lunare a Școlii de Duminică. În 1950, Nazeer a renunțat
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
a naturii moarte. La prima vedere, Chardin pare să fie străin de spiritul epocii sale. Educația lui, sursele de inspirație, tematica și stilul îl opun altor pictori francezi din secolul al XVIII-lea, specializați în pictura istorică (cu tematică religioasă, antică sau mitologică) și în scene cu caracter frivol. Printre creațiile lui nu găsim așa ceva; de asemenea, el nu pictează niciodată nuduri. Particularitatea artei lui Chardin tinde spre straturi mult mai profunde. În cadrul naturilor moarte artistul iese în afara convenției dominante în ceea ce privește
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
numărul de ochiuri al sitei din care se realizează mască. Imprimarea se poate face pe materiale textile (tricouri, geci, șepci etc.) sau pe materiale solide (autocolant, agende, calendare, cărți de vizită etc.) Primele apariții ale procedeului au apărut în Chină antică aprox. 3000 de ani, dar de curand s-au descoperit materiale textile imprimate de pește 4000 ani. Tehnologia de imprimare implică o multitudine de operațiuni, începând de la pregătirea sitei serigrafice, prepararea cernelurilor, pregătirea suportului, până la reglarea temperaturii de uscare (în
Serigrafie () [Corola-website/Science/314848_a_316177]
-
substantiv verbal, la fel ca si participiul, de sens pasiv cu sensul de verb tranzitiv și activ cu sens pentru verbele intranzitive. Hitita este cunsocută ca având un sistem verbal mai simplu decât alte limbi indo-europene, precum sanscrita sau greacă antică. Verbul avea următoarele sufixe: -,-ahh-” care înseamnă ,ceea ce înseamnă cuvântul de bază” sau ,a duce la aceeași structură”. Exemple de astfel de verbe sunt: ,sarazziyahh-”=,a pune în partea de sus”( ,sarazzi”=,sus”) -,-annăi-”, exprimă o persistentă, de exemplu ,iya-
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
amestecat elemente dialectale și așa numitele pseudo-corecturi, ceea ce a făcut din araba folosită de ele o „arabă medie”. În cele trei anexe autorul dezbate problemele deosebite puse de araba medie și de iudeo-arabă, ca de pildă trăsăturile lingvistice ale papirusurilor antice, structura elementelor ebraice documentate în textele iudeo-arabe, și modul de însemnare a particulelor nehotărâte în araba medie și în dialectele arabe moderne. In 1966-1967 a apărut lucrarea lui Blau, „A Grammar of Christian Arabic: Based mainly on South-Palestinian texts from
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
la Hamburg) a fost un poet german. A inițiat genul poeziei trăirilor interioare, ce ulterior avea să aibă o influență covârșitoare asupra liricii germane moderne al cărei creator a fost considerat. A îmbogățit posibilitățile de expresie lirică, prin introducerea hexametrului antic și crearea ritmurilor libere, în concordanță cu mișcarea sentimentului și a ideii poetice. Opera sa are o puternică coloratură emoțională, având ca teme: iubirea, prietenia, patria, eroismul, credința, moartea, eternitatea, măreția creației. Numele de familie Klopstock provine din cuvintele germane
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
arhitectură și tehnică populară din România și o vastă arhivă documentar-științifică și tehnică (grafică, fotografică, filmografică), despre universul creației tehnice țărănești, preindustriale, din România. Un sistem instrumentar manual, de o varietate tipologică impresionantă (cu numeroase arhetipuri ce trimit spre civilizațiile antice - daco-romană, geto-dacă sau chiar neolitică - urmate de cele medievale și moderne), demonstrând o continuitate de viață și de creație materială, în această parte a Europei, incontestabilă, acoperă practic, cvasitotalitatea ocupațiilor tradiționale: vânătoarea și pescuitul (în Delta Dunării), agricultura (de șes
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
viitorul creației artistice de toate genurile", în scopul de a revela individualitățile superlative ale culturii populare contemporane. Academia Artelor Tradiționale din România se inspiră nu din tradițiile și funcțiile Academiei Române, ci se dorește mai degrabă o parafrază semantică la ceea ce anticii numeau "Academia" din Atena (în fapt "Grădina lui Akademos", reputată prin calitatea principală a locației, de a găzdui dezbaterea filosofică a marilor gânditori ai cetății și împărtășirea către tânăra generație a ideilor și valorilor generatoare de frumusețe, adevăr și progres
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
16 măsuri, la nivelul de dificultate al clasei a XII-a; (iii) argumentarea teoretică a recitalului; b) secția artă vocală interpretativă, canto clasic: ... - susținerea proiectului/lucrării de specialitate; - probă practică - cu etapele: (i) recital vocal care cuprinde 3 lucrări: arie antică, lied clasic sau romantic și o piesă românească; (ii) citirea la prima vedere a unui solfegiu din programa clasei a XII-a; (iii) argumentarea teoretică a recitalului; c) secția artă vocală interpretativă, canto popular: ... - susținerea proiectului/lucrării de specialitate; - probă
METODOLOGIE din 29 august 2014 (*actualizată*) de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a calificării absolvenţilor învăţământului liceal, filiera vocaţională. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265287_a_266616]
-
Regiunea este considerată „leagănul civilizației”, având în vedere dezvoltarea primelor civilizații umane, fiind locul nașterii scrisului și roții. Termenul de „corn al abundenței” sau „semiluna fertilă” a fost inventat de către arheologul James Henry Breasted, de la Universitatea din Chicago, în "Arhivele antice egiptene", circa 1900. Locul a fost numit astfel datorită solului fertil și formei sale de corn sau semilună. Actualmente, țările care posedă teritorii din fostul corn al abundenței sunt: Irak, Siria, Liban, Israel, Teritoriile Palestiniene și Iordania, plus marginea sud-estică
Cornul abundenței () [Corola-website/Science/318381_a_319710]
-
pentru Populație estimează că anual mor 5000 de fete și femei datorită acestui tip de crime iar în Orientul Mijlociu și Asia numărul real este presupus a fi de patru ori mai mare. Această practică are origini îndepărtate, încă din societatea antică. Astfel, cutuma ce presupune că castitatea unei femeii este bunul familiei sale, datează încă din perioada domniei lui Hammurabi. În Codul lui Hammurabi, o femeie este încurajată sa se arunce în râu atunci când este acuzată de adulter, chiar dacă nu sunt
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
fost cucerită de greci. În același timp, grecii au fost înfrânți la Alamana de armata lui Omer Vryonis, luptă în timpul căreia a fost ucis Athanasios Diakos. Înaintarea otomanilor a fost oprită în timpul bătăliei de la Gravia, lângă Muntele Parnassus și ruinele anticului Delphi, de către grecii conduși de Odysseas Androutsos. Vryonis și continuat atacul în Boeotia și a jefuit Livadeia și s-a oprit pentru ca să primească întăriri cu care să continue atacul în Moreea. Întăririle turcești, 8.000 de oameni sub conducerea lui
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
timpul Imperiului Roman. În anul 303, împăratul Dioclețian și colegii săi Maximian, Galerius și Constantius "Chlorus" au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile zeilor din temple și aducerea de jertfe acestora). Mai târziu, edictele vizau clerul creștin și impuneau sacrificii universale, prin care toți locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor "oficiali". Persecuția a variat în intensitate pe
Persecuția lui Dioclețian () [Corola-website/Science/318466_a_319795]
-
pontifical, acesta a respins orice aranjament substanțial cu Regatul Italiei, în special orice propunere care a cerut ca papa să devină cetățean italian. Statul papal s-a limitat pe sine la Palatul Apostolic și clădirile adiacente, în bucla de fortificațiile antice cunoscute sub numele de orașul leonin, pe Dealul Vatican. De acolo a menținut o serie de caracteristici referitoare la suveranitate, cum ar fi relațiile diplomatice. În anii 1920 statul papal a renunțat la cea mai mare parte a teritoriilor sale
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
grota La Tête du Lion. Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese este o statuie romană reprezentînd titanul Atlas ținând bolta cerească pe umeri. Este cea mai veche repezentare existentă a constelațiilor antice grecești. Din cauza mișcării de precesie, pozițiile constelațiilor se schimbă încet de-a lungul timpului. Prin compararea pozițiilor celor 41 constelații se poate determina momentul când au fost făcute observațiile inițiale. Pe baza acestor informații s-a determinat ca acele contelații
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
reprezenta pe Dumnezeu Tatăl. Mâna Domnului apare de mai multe ori numai într-o sinagogă veche, Dura-Europos din Siria (sec III). A fost probabil o temă împrumutată în arta creștină timpurie din arta ebraică. Ea a fost comună în artă antică atât în Est și Vest, și a rămas principala cale de ilustrare a acțiunilor sau aprobării Dumnezeului Tată în Occident până aproape de sfârșitul perioadei romanice. Din punct de vedere istoric se consideră că Dumnezeu Tatăl are mai multe manifestări în
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
și epoca cetăților-state. Este epoca în care apare o separație între esența naturii (sau a lumii), și reprezentarea ei. Logosul se separă de mit, cu alte cuvinte viziunea mitică asupra lumii devine alegorie. Apare separarea între adevăr și opinie. Grecii antici se pare că au fost primii care au lăsat posterității primele hărți propriu-zise. Lui Anaximandru din Milet (611-546 î.e.n.) i s-a atribuit prima reprezentare a Pământului, primul planisfer. Din păcate, opera lui Anaximandru este pierdută aproape în întregime. Mărturii
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
indicații toponimice, autorul unui Atlas cu 28 de hărți realizate pe baza unei rețele cartografice riguroase și sprijinite pe puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice. Civilizația romană a preluat multe cunoștințe de la anticii greci, dar, din păcate, nu le-a dezvoltat (în sens cartografic). Mai mult decât atât, hărțile romane pierd proiecția cartografică (baza matematică) devenind mai puțin precise. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri, care a ajuns în zilele noastre sub
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de doctrina bisericii. Reprezentările caracteristice acestei perioade sunt hărțile Terrarum Orbis (TO). Arhetipul hărților TO a fost (se pare) creat de călugărul spaniol Beatus de Libeana în secolul al VIII-lea. Hărțile de tip TO s-au bazat pe reprezentările antice, simple, a lumii protocreștine. Acest gen de reprezentări a fost dezvoltat timp de peste cinci secole până la apariția cartografiei tehnice dezvoltate pentru nevoile navigației, începând cu secolul al XIV-lea. În acest interval, numit de istoricii cartografiei „anii întunecați ai științei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
au ajuns în sec. al XIII-lea într-un impas, deoarece nu se pretau prelucrării instrumentale (măsurătorilor). Cu toate acestea, considerăm că ele au avut un aport considerabil în dezvoltarea cunoștințelor geografice ale epocii. În general, hărțile TO, asemeni hărților antice, aveau o natură profund simbolică și metaforică. Ele au reprezentat un act de interpretare și reflectare a lumii creștine. Asemeni hărții lui Anaximandru, hărțile de tip TO erau o metaforă a lumii, un act semiologic care evidenția raporturile sociale (în
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
În sec. al II-lea, el a scris lucrarea „Geographia” care e considerată actul formator al geografiei cantitative, a cărei scop este acela de măsurare a spațiului și a fenomenelor care se manifestă în spațiu. Opera lui Ptolemeu înfățișează concepția antică conform căreia Universul ar avea în centrul său Pământul. Aceeași viziune geocentrică este afirmată de această dată pe alte căi (demonstrații matematice). După Tratatul de Astronomie, "Geografia" a fost lucrarea cu cel mai puternic impact. O traducere latină (atribuită umanistului
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]