11,388 matches
-
cu regele. Regele Christopher a insistat ca biserica să plătească impozite la fel ca orice alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
folosit de englezi pentru a apela la oamenii onorabili să depună jurăminte în numele părților în procese. Knut s-a dovedit a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a cerut observare austeră a sărbătorilor bisericești. A oferit daruri mărețe bisericilor din Dalby, Odense, Roskilde, și Viborg, și mai ales la Lund. Mărirea sa cu ajutorul bisericii a servit pentru a crea un aliat puternic, care la rândul său a sprijinit poziția puterii lui Knut. Ambițiile lui
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
cu regele. Regele Christopher a insistat ca biserica să plătească impozite la fel ca orice alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Bucevschi, Ilarion Șuhan, Ion Cârdei, Eugen Maximovici, Ion Grigore, Virgil Neamțu etc. De asemenea, secția de artă se bucură de evenimentele prilejuite de găzduirea unor expoziții itinerante. Una din expoziții a fost cea în care au fost reprezentate în ceară bisericească personaje mitice, religioase și personaje din filme, aduse de la Sankt Petersburg. Figuri precum Moise, Buddha, personajele din trilogiile "„Stăpânul inelelor”" și "„Harry Potter”" au încântat privirile vizitatorilor. Piesa de rezistență a expoziției a fost reprezentarea în mărime naturală a tabloului
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
său a fost restaurat. Robert a atacat și un alt cleric puternic, vărul său Hugo III d'Ivry, episcop de Bayeux, pe cate l-a alungat din Normandia pentru o perioadă de timp. Robert a confiscat o serie de proprietăți bisericești aparținând abației Fecamp. În ciuda necazurile lui interne Robert a decis să intervină în războiul civil din Flandra dintre Balduin al V-lea, Conte de Flandra și tatăl său Baldwin al IV-lea.. Balduin al V-lea, susținut de regele Robert
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
domn Io Petru (Rareș) Voievod și s-a sfințit cu mâna mitropolitului Grigorie în anul 7053 (=1545) luna iulie 20”". Hramul bisericii a fost schimbat, astăzi fiind Sf. Dumitru. Biserica „Sfântul Dumitru” din Zaharești se încadrează în seria de clădiri bisericești construite în stilul epocii lui Ștefan cel Mare (1457-1504), având și elemente noi. Ansamblul bisericii „Sf. Dumitru” din Zaharești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare și fiind alcătuit din
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
desfășurat o neobosită activitate duhovnicească, vestind cu timp și fără timp cuvântul lui Dumnezeu, alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând cu blândețe, îndreptând sufletele spre Hristos. Impresiona prin vocea sa îngerească care era predestinată rugăciunilor și psalmodierii, intona la strană cântările bisericești ca nimeni altul și, mai ales, trezea conștiințele prin puterea adevărurilor conținute în predicile pe care le rostea din fața sfântului Altar. Cu ochii blânzi și isteți, cu fața angelică și chipul monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire. O lumină
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
(n. 30 august 1846, Podoleni, Neamț - d. 1907, București) a fost un compozitor și un profesor român, care s-a remarcat prin creearea în spirit național a unor cântece bisericești. S-a afirmat ca puternică personalitate a muzicii religioase corale, aflându-se printre primii compozitori ai acestui gen de muzică. A studiat mai întâi la Școala de cântări bisericești aflată la Mănăstirea Neamț și mai apoi la Conservatorul de Muzică
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
s-a remarcat prin creearea în spirit național a unor cântece bisericești. S-a afirmat ca puternică personalitate a muzicii religioase corale, aflându-se printre primii compozitori ai acestui gen de muzică. A studiat mai întâi la Școala de cântări bisericești aflată la Mănăstirea Neamț și mai apoi la Conservatorul de Muzică, unde a studiat sub oblăduirea profesorului și muzicianului Eduard Wachmann. S-a aflat la clasa de armonie printre elevii lui Ioan Cartu. A absolvit și Facultatea de Litere și
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Hristos a Înviat !”, precum și „Mulți ani trăiască !”. Bazându-se pe cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe Române Podoleanu i-a aplicat acesteia o armonizare adecvată. Stilul său a avut la origine cântările psaltice acesta prelucrând cântările bisericești în spirit național. O bună parte a melodiilor pe care le-a compus - scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române, precum „Doamne miluiește” (întreit), „Crucii tale”, „Hristos a Înviat
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
Veșnica pomenire” (în Do minor), chinonicele. Fiind potrivite cu caracterul slujbei din care fac parte, echilibrate și accesibile pentru orice tip de formație corală, unele - precum „Hristos a Înviat !”, s-au răspândit în toate provinciile României. Printre piesele corale corale bisericești create de Podoleanu, se regăsesc „Răspunsuri mari” (în Mi major și La minor) în care se întâlnesc formule comune „Răspunsurilor” tradiționale (Glasul V) după melodia lui Anton Pann, numeroase axioane și heruvice. A compus și un concert intitulat „Pe a
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
Oraș. După războiul arabo-israelian din 1948, cele patru cartiere ale orașului au intrat sub control iordanian. Legea iordaniană le-a cerut armenilor și altor creștini să „dea timp egal Bibliei și Coranului” în școlile private și a limitat expansiunea proprietăților bisericești. Războiul din 1967 este ținut minte de locuitorii cartierului ca un miracol, după ce două bombe nexplodate au fost găsite într-o mănăstire armeană. Azi, peste 3.000 armeni locuiesc în Ierusalim, dintre care 500 în Cartierul Armenesc. Unii dintre locuitorii
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
ca un miracol, după ce două bombe nexplodate au fost găsite într-o mănăstire armeană. Azi, peste 3.000 armeni locuiesc în Ierusalim, dintre care 500 în Cartierul Armenesc. Unii dintre locuitorii temporari sunt studenți la seminar sau lucrează ca funcționari bisericești. Patriarhia armeană deține terenuri în acest cartier și are proprietăți însemnate în Ierusalimul de vest și în alte părți. În 1975, în Cartierul Armean fost înființat un seminar teologic. După războiul din 1967, guvernul Israelului a dat compensații pentru repararea
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț. Sofronie, în calitate de călugăr ortodox transilvănean, a luat și el drumul Carlovițului, de unde s-a întors cu mesajul mitropolitului ortodox sârb ca românii din Banat și Transilvania să abandoneze ierarhia bisericească română unită și să se pună sub jurisdicția mitropolitului ortodox sârb de la Carloviț. Precedentul în acest sens a fost creat de călugărul sârb bosniac Visarion Sarai, care a dus la vacantarea Episcopiei române unite de la Blaj prin exilul episcopului Inocențiu
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
un cerc de argint unde, după tradiție, a crescut Copacul sfânt al Crucii. Pe pereții camerei sunt frescele cu istoria Pomului Sfânt. Atmosfera în bibliotecă și în trapeză amintește pe cea de pe Muntele Atos. Mănăstirea posedă și un mic muzeu bisericesc. Tradiția susține că mănăstirea s-a zidit pe locul unde a crescut copacul din care romanii au confecționat Sfânta Cruce. Se mai crede ca aici ar fi fost înmormântat capul primului om, Adam Cultul Copacului Sfânt este legat în tradiția
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
de acest fel închinate profeților menționați în Coran și tovarășilor lui Mohamed, au fost finanțate prin „awqaf”, un patrimoniu creat din proprietățile confiscate de la Biserica Romano-Catolică. În cazul lui Nabi Musa, fondul waqf a fost obținut prin exproprierea unor proprietăți bisericești din apropierea Ierihonului. Activitatea de ctitor pios a lui Baibars al Bunduqdari a creat un precedent pentru următorii stăpânitori. În lungul evului mediu în apropierea sanctuarului au fost ridicate hanuri, principalul han în actuala lui formă fiind terminat în deceniul 1470-1480
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Krombh.. Tatăl lui, Julius, un învățător, a murit deja devreme, în anul 1788. Familia, având de acea mari probleme financiare a hotărât, băiatul să învețe meseria de săpunar. Dar părintele Beno, decan bisericesc de la Reichstadt, recunoscând inteligența băiatului, i-a făcut posibil frecventarea unui liceu. Acolo, la Praga, a trebuit să câștige bani în plus pentru asigurarea existenței ca cântăreț de cor. În anul 1803, după bacalaureat, Krombholz a început studiul de medicină
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
mai neînvățați, cum îi apucase timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate sărbătorile ascultau cu evlavie slujbă bisericească de la început până la sfârșit, cântând și citind la strană de-a valma cu dascălii și preoții bisericii; iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărțeau bucățica de pâine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoiași, cum apucară din
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
din apropierea orașului împotriva șahului Shapur al II-lea (309-379). În anul 410, șahul Yazdegerd I (399-420) a dat un edict prin care acorda libertate de cult creștinilor din imperiu. Tot în acest an a avut loc la Ctesiphon un conciliu bisericesc ce a stabilit înființarea Arhiepiscopiei mitropolitane de Seleucia-Ctesiphon, întemeiată tradițional în anul 280. După Conciliul de la Efes din anul 431, creștinii din Imperiul Sasanid s-au separat definitiv de cei din Imperiul Roman, adoptând nestorianismul. Atunci, arhiepiscopia de la Ctesiphon a
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
sale se numără propunerea de a înființa o Bancă Agrară, adoptată prin Decretul-lege 4167 din 12 septembrie 1919. Între 1909 și 1920 este ales în repetate rânduri deputat în sinodul arhidiocezan de la Sibiu (1909-1911; 1915-1917; 1918-1920) și în congresul național bisericesc (1917); el a funcționat ca asesor (consilier) in senatul epitropesc al consistoriului arhidiocezan (1912-1921) și din 1921 ca consilier in consistoriul mitropolitan al Ardealului. Între 1919 și 1931 este ales în circumscripțiile Nocrich și Crasna-Sălaj ca deputat in Parlamentul României
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
casele lor, iar peste un an au fost prigoniți și călugării. Starețul Ioachim a fost trimis cu sila, și ieșind ultimul în genunchi până la poarta mănăstirii blestemând regimul comunist și ducându-se în satul natal Bravicea. Toate icoanele și cărțile bisericești, sub pretextul că sunt duse la Hârbovăț, au fost arse. Cimitirul mănăstirii a fost nivelat. A dispărut și Cărarea Maicilor, drumul ce unea sfântul locaș cu mănăstirea de maici din Tabăra. Aceste două mănăstiri făceau schimb de mărfuri, își acordau
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
dialectele galo-romane din nord, cunoscute sub numele de dialecte "oïl", de cele din sud, numite dialecte "oc". Din acestea din urmă va rezulta limba occitană. Spre sfârșitul secolului al VIII-lea, populația de rând a Galiei nu mai înțelege latina bisericească și apare conștiința faptului că se vorbește o limbă diferită de latină. De aceea, la conciliul din Tours (anul 813), preoților li se impune să predice într-un limbaj numit în documentele conciliului "rustica romana lingua". În anul 842, Ludovic
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
protofranceza) și limba germanică a francilor răsăriteni. Deși "rustica romana lingua" păstrată în scris nu mai este limba latină, ea nu poate fi considerată nici redarea fidelă a limbii vorbite de popor, pentru că aparține clericilor. Aceștia sunt influențați de latina bisericească a epocii și chiar de latina clasică, dat fiind că secolele VIII-IX sunt perioada așa-numitei „renașteri carolingiene”, în care s-a studiat intens latina clasică. Atunci devine latina un izvor important de împrumuturi, care nu va seca în toată
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Safta (Elisabeta) Brâncoveanu (n. 1776, Balș - d. 1857, mănăstirea Văratec, Moldova) a fost o domniță moldoveancă, băneasă, care s-a ocupat in mod deosebit de filantropie și viața duhovniceasca, prin ctitorirea și restaurea de edificii social-filantropice și bisericești. Este cunoscută publicului larg ca băneasa , soția ultimului dintre Brâncoveni, banul Grigore Brâncoveanu (1767-1832), ctitoră a Spitalului Brâncovenesc din București, și ca schimonahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu din mănăstirea Văratec, Neamț. s-a născut în anul 1776 în familia de mari
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
Biserică catolică „Sfântul Francisc de Assisi” este menționată în documente încă din anul 1532. Francesco della Valle Padovanul scria în 1532 că la Târgoviște „a fost o biserică a Sfântului Francisc, având alături câțiva călugări franciscani observanți, care fac slujba bisericească potrivit regulilor Bisericii Romane”. Această biserică este amintită încă în anii 1813 și 1836, în ciuda celor opt incendii suferite. Mai mulți domnitori au sprijinit refacerea ei, ultimul fiind Constantin Brâncoveanu, în 1698. În anul 1885, când vine ca paroh la
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]